ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1699/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1699/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor

de față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 35 din 16

februarie 2011 a Tribunalului Vaslui s-au respins cererile de schimbare a

încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul U.I.C. a fost trimis în

judecată, respectiv din infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 - 175

lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. în infracțiunea prev. de

art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. sau în infracțiunea prev.

de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

A fost condamnat

inculpatul U.I.C. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de

art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. la pedeapsa de 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Pe durata executării

pedepsei, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a admis în parte

acțiunea civilă formulată de părțile civile A.M. și A.N.

A fost obligat

inculpatul să plătească părților civile suma de 16.000 RON cu titlu de daune

materiale și suma de 80.000 RON cu titlu de daune morale.

S-a admis acțiunea

civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență "Profesor Dr.

Nicolae Oblu" Iași.

A fost obligat

inculpatul să plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgență "Profesor

Dr. Nicolae Oblu" Iași suma de 6.640,50 RON, sumă actualizată la data

executării.

În baza art. 118

alin. (1) lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat un par aflat la Camera

de corpuri delicte a Tribunalului Vaslui și înregistrat la poziția nr. 86/2010

din Registrul de corpuri delicte a instanței.

A fost obligat

inculpatul să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 300 RON, din

care suma de 200 RON, reprezentând onorarii pentru apărătorii desemnați din

oficiu, la urmărirea penală și la judecata cauzei, a fost suportată din

fondurile Ministerului Justiției.

S-a reținut că prin

Rechizitoriul nr. 419/P/2010 întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Vaslui la data de 10 decembrie 2010 și înregistrat la această instanță la data

de 15 decembrie 2010 sub nr. 4988/89/2010, a fost trimis în judecată, în stare

de libertate, inculpatul U.I.C. pentru săvârșirea infracțiunii de omor

calificat, prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit.

b) C. pen.

S-a reținut prin

actul de sesizare a instanței că în seara zilei de 3 august 2010, în jurul

orelor 22:00, inculpatul U.I.C. a lovit victima A.S.N. cu un par în cap, după

ce, în prealabil, a fost abuzat de acesta, cauzându-i leziuni traumatice care

au condus la deces.

Prezent în instanță,

inculpatul a declarat personal că recunoaște săvârșirea faptei reținute în

actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le-a cunoscut și le-a

însușit.

Inculpatul U.I.C. a

avut 20 de ani și a locuit în satul T., com. R., jud. Vaslui.

De la începutul lunii

august 2010, a început să lucreze la barul "X" situat în gara R.

În dimineața zilei de

3 august 2010, inculpatul U.I.C. a deschis barul în jurul orelor 5:30 iar,

puțin mai târziu, a venit victima A.S.N. care și-a cumpărat un pachet de țigări

spunând că va plăti în seara aceleiași zile.

Apoi, victima a

plecat cu trenul, împreună cu martorul G.M.I., la Iași, pentru că aveau treabă.

S-au întors, tot cu trenul, în jurul orelor 20:00.

Au intrat în barul

"X" și și-au comandat câte o bere. În bar s-au aflat mai multe

persoane printre care și martorul I.B.

Inculpatul U.I.C. i-a

cerut victimei să-i achite datoria ce a avut-o de dimineață, moment în care

A.S.N. i-a adus aminte inculpatului că și acesta a avut o datorie la el de 30

RON, astfel încât inculpatul i-a achitat datoria, oprindu-și contravaloarea

țigărilor cumpărate de victimă înainte să plece la Iași.

Cât a stat în bar,

A.S.N. a fost recalcitrant și i-a adresat injurii inculpatului, fără ca acesta

să spună ceva. A intervenit martorul I.B. care i-a spus victimei să se

liniștească.

A.S.N., G.M.I. și

I.B. și-au mai comandat câte o bere și au ieșit din bar, oprindu-se în fața

porții numitului R.I. și au consumat berile împreună cu acesta.

În jurul orelor

21:00, inculpatul a făcut curat în bar și a închis. Când a ieșit în drum, i-a

văzut pe cei patru arătați anterior consumând bere și i-a salutat, după care

s-a dus la un alt bar din comună, unde vindea numita B.A., cu care inculpatul

avea întâlnire.

Inculpatul U.I.C.

și-a comandat un suc și s-a așezat pe o bancă din curtea barului împreună cu

B.A. și au stat de vorbă. În bar s-a mai aflat martorul C.V. (cel care se ocupa

de administrarea barului) împreună cu familia sa.

La scurt timp a venit

la bar martorul I.B., iar, după el, au venit A.S.N. și G.M.I.

A.S.N. s-a dus la

masa unde stătea inculpatul și l-a întrebat pe acesta, de 2 - 3 ori, unde este

berea lui. Inculpatul i-a răspuns că el nu are nicio bere, pentru că abia

intrase în bar și nu a comandat nimic. Victima s-a aflat deja în stare de

ebrietate.

A.S.N. s-a enervat și

a încercat să-l lovească pe inculpat cu pumnul, dar acesta s-a ferit, astfel

încât victima a lovit cu pumnul în gardul din spatele inculpatului.

Apoi, A.S.N. l-a

prins pe inculpat cu mâna stângă de mâna dreaptă, a încercat să-l lovească cu

pumnul în față, însă inculpatul a parat lovitura cu mâna stângă, victima

lovindu-l în antebraț.

Atunci au intervenit

martorii G.M.I. și I.B., care l-au scos pe A.S.N. afară din curte. După ei a

ieșit și C.V. care i-a reproșat victimei că face scandal în bar.

După ce au discutat

în drum, A.S.N., G.M.I. și I.B. au plecat.

Între timp, a venit

în bar și martorul D.D., căruia inculpatul i-a povestit ce s-a întâmplat.

Martorul i-a spus inculpatului că o să-l însoțească până acasă, pentru ca

A.S.N. "să nu se mai ia de el". Cei doi, oricum, aveau același drum.

Când au ieșit din

bar, i-au văzut, în fața Primăriei, pe A.S.N. și G.M.I. stând de vorbă, precum

și pe martorul F.M. - paznic.

Până să ajungă

inculpatul și D.D. în dreptul Primăriei, martorul G.M.I. a plecat spre casă.

A.S.N. a rămas pe loc. În momentul în care au ajuns în dreptul lui, A.S.N. a

venit la inculpat și a vrut să-l lovească cu pumnii, dar a intervenit D.D.,

care s-a băgat între ei și l-a liniștit.

Cei doi și-au

continuat drumul, dar au fost ajunși din urmă de A.S.N. care a încercat iar

să-l lovească pe inculpat, intervenind și de această dată D.D.

Acesta i-a spus inculpatului

U.I.C. să o ia înainte, el urmând să mai rămână să discute cu A.S.N.

Inculpatul a procedat

întocmai și a luat-o înainte, însă victima l-a ajuns din urmă chiar în fața

porții locuinței sale.

Inculpatul a deschis

poarta pentru a intra în curte dar, cum victima îl urmărea, a luat un par și

l-a împins pe A.S.N. pentru a nu intra în curte.

A.S.N. a încercat

să-l lovească pe inculpat cu pumnul, dar acesta s-a ferit și a lovit victima cu

parul peste piciorul stâng, în zona genunchiului. Atunci, A.S.N. l-a lovit pe

inculpat cu pumnul în față. Acesta s-a întors pentru a intra în curte, însă

A.S.N. l-a tras de tricou, rupându-i mâneca.

În acest moment,

inculpatul i-a mai aplicat victimei o lovitură cu parul, de data aceasta în

partea dreaptă a capului, victima căzând la pământ.

Imediat a ajuns la

fața locului și D.D. care a încercat să vorbească cu A.S.N., dar acesta nu mai

răspundea, inculpatul a adus apă și a udat victima, după care a sunat la

serviciul "112".

Potrivit Raportului

de expertiză medico-legală de autopsie nr. Y/2010 întocmit de I.M.L. Iași,

moartea numitului A.S.N. a fost violentă.

Ea s-a datorat comei

cerebrale traumatice consecința contuziei cerebrale, dilacerării cerebrale,

hematomului intracerebral și hematomului subdural acut produse în cadrul unui

traumatism cranio-cerebral cu fracturi de boltă și bază craniene, complicat în

evoluție cu bronhopneumonie.

Aspectul și

topografia leziunilor de violență constatate la examenul extern și intern al

cadavrului, coroborate cu elementele examenului local efectuat la internarea în

spital, au pledat pentru posibilitatea producerii lor prin lovire cu corp

contondent. Între leziunile cerebrale și deces există o legătură directă de

cauzalitate.

Sângele prelevat de

la cadavru a aparținut grupei 01.

Datorită perioadei

lungi de spitalizare nu s-au prelevat probe pentru examenul toxicologic.

Decesul a datat din 12 august 2010.

Fapta inculpatului

U.I.C. de a lovi victima A.S.N. cu parul în cap, în drumul public, după ce a

fost provocat de acesta, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de

omor calificat, prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea

dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen.

Existența faptei și

vinovăția inculpatului au fost dovedite cu următoarele mijloace de probă:

proces-verbal de sesizare, proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa

foto anexă, Raport de expertiză medico-legală de autopsie nr. Y/2010 întocmit

de I.M.L. Iași, declarații părți civile, declarații inculpat, declarații

martori.

Verificând din oficiu

și constatând că actul de sesizare a instanței a fost legal întocmit, că

instanța a fost competentă să judece cauza, că a fost legal sesizată, din

probele administrate în cursul urmăririi penale rezultând că fapta inculpatului

a fost stabilită, că s-a făcut o corectă încadrare juridică a faptei, că sunt

suficiente date cu privire la persoana inculpatului pentru a permite stabilirea

unei pedepse, instanța a soluționat latura penală în baza art. 320

1

C. proc. pen.

Pentru fapta

săvârșită, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă, la individualizarea

căreia au fost avute în vedere gradul de pericol social concret al faptei

săvârșite, urmarea produsă, împrejurările săvârșirii faptei, vârsta

inculpatului, conduita sinceră a acestuia, lipsa antecedentelor penale, limitele

de pedeapsă fixate de partea specială a C. pen., reduse cu o treime conform

dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

De asemenea, a fost

reținută scuza provocării, prev. de art. 73 lit. b) C. pen., deoarece

inculpatul a săvârșit fapta de omor în condițiile unei puternice emoții și

tulburări cauzate de modul agresiv, insistent în care s-a comportat victima.

Aplicând o pedeapsă

de 7 ani închisoare, instanța a apreciat că se poate realiza prevenția specială

și generală așa cum sunt înscrise în dispozițiile art. 52 și 72 C. pen.

II. Împotriva acestei

sentințe penale a declarat apel inculpatul U.I.C., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

apelului, inculpatul a arătat că sentința penală nu este motivată în raport cu

apărările făcute în cauză cu privire la înlăturarea dispoziției lit. i) a art.

175 C. pen. și reținerea legitimei apărări.

Instanța a urmat

procedura prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen. care a avut în vedere

recunoașterea inculpatului cu privire la faptele așa cum au fost reținute în

rechizitoriu. Cu toate acestea instanța de fond a adus modificări de esență

evenimentelor, a scos din context fapta săvârșită de inculpat și a modificat

locul săvârșirii faptei. În rechizitoriu s-a reținut că "s-a întors pentru

a intra în curte", deci loc care nu era în stradă, public, ci la limita

proprietății private, iar instanța a translatat acest spațiu în domeniu public.

Judecata s-a făcut

fără a fi citate toate părțile nefiind citat Serviciul de Ambulanță care a

făcut cheltuieli cu privire la transportul victimei. Acest motiv de apel și

această împrejurare a trebuit sesizate de instanța de apel, din oficiu.

Inculpatul a invocat

nelegala citare a părții civile la fond, iar instanța de fond a trecut peste

această situație.

Cu privire la cererea

de schimbare a încadrării juridice a faptei, instanța de fond a trebuit să

rețină și alte elemente de diferențiere, și anume împrejurările în care s-a

săvârșit fapta, relațiile dintre inculpat și victimă anterior și după

săvârșirea faptei. Inculpatul și victima au fost în relații foarte bune, au

fost prieteni, iar acel incident a fost unul spontan și nedorit de inculpat.

S-a analizat și atitudinea victimei. Inculpatul a lovit victima cu parul în

zona capului după ce victima l-a tras de tricou în ideea de a-l opri să

pătrundă în curte. În momentul când victima l-a tras pe inculpat de tricou,

inculpatul s-a dezechilibrat și a lovit victima prin răsucire. Inculpatul a

intenționat să lovească victima la picioare, dar dezechilibrându-se a lovit-o

la cap. Inculpatul a încercat să-i acorde primul ajutor victimei, a anunțat

salvarea. Decesul victimei s-a produs după 10 zile de la agresiune, coroborat

fiind și cu o afecțiune a victimei - bronhopneumonie.

Cu privire la

încadrarea juridică în dispozițiile art. 175 lit. i) C. pen., ultima lovitură

aplicată inculpatului nu a fost în loc public, ci în dreptul porții pe calea de

acces. Fiind o proprietate privată nu a fost accesibilă publicului oricând.

Deși oricine putea trece pe acea suprafață de teren, la momentul incidentului

nu a fost nicio persoană prezentă.

În cauză sunt

incidente dispozițiile art. 44 C. pen. privind legitima apărare. Atacul

victimei a fost în desfășurare. Victima a lovit pe inculpat, l-a tras de

tricou, iar acesta nu a făcut altceva decât să se apere și să înlăture

agresiunea victimei.

A solicitat achitarea

în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen.

Deși instanța de fond

a reținut provocarea nu a stabilit gradul de vinovăție în sarcina fiecăruia

dintre cei doi participanți la conflict.

Sub aspectul

individualizării pedepsei, în baza art. 76 lit. d) C. pen. și a dispozițiilor

art. 320

1

C. proc. pen. instanța a putut reduce pedeapsa ce a putut

fi suspendată condiționat sub supraveghere.

În ce privește latura

civilă nu a existat dovezi certe cu privire la daunele materiale și morale.

Apelul a fost parțial

fondat.

Hotărârea penală

atacată a fost motivată, nu a modificat cu nimic datele de fapt și

împrejurările în care inculpatul a comis infracțiunea față de situația de fapt

reținută prin rechizitoriu, nu a translat locul săvârșirii faptei, iar expresia

invocată ca fiind conținută în rechizitoriu și nepreluată de instanță este

cuprinsă în considerentele hotărârii.

Față de inculpat s-a

pus în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în judecată pentru săvârșirea

infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu

aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., reținându-se, în esență, că

fapta inculpatului U.I.C. (învinuit la momentul întocmirii rechizitoriului) de

a lovi victima A.S.N. cu parul în cap, în drumul public, după ce a fost

provocat de aceasta, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de

omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit.

b) C. pen.

Văzând și planșele

fotografice întocmite cu ocazia cercetării la fața locului, cât și

procesul-verbal de cercetare a locului faptei s-a reținut că agresiunea fatală

s-a produs în fața porții locuinței inculpatului care este loc public și care

reprezintă circumstanța ce califică infracțiunea în omor calificat prev. de

art. 174, 175 lit. i) C. pen.

Potrivit art. 152

lit. a) C. pen., fapta se consideră săvârșită în public atunci când a fost

comisă într-un loc care prin natura sau destinația lui este totdeauna accesibil

publicului, chiar dacă nu este prezentă nicio persoană.

Circumstanța care a

calificat infracțiunea în infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174

raportat la art. 175 lit. i) C. pen. a fost săvârșirea omorului "în

public". Atât definiția săvârșirii unei infracțiuni în public, cât și

circumstanța de calificare prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen. nu s-au

referit la săvârșirea infracțiunii în drumul public și este indiferent pentru

conținutul infracțiunii natura proprietății atâta timp cât spațiul situat între

zona de siguranță și gardul, poarta proprietății inculpatului sau a părinților

săi este prin natura lui un spațiu totdeauna accesibil publicului. Considerația

de mai sus s-a raportat la susținerile apărătorului inculpatului privind aplicarea

dispozițiilor art. 7 și art. 2, precum și anexei 1 din O.G. nr. 43/1997,

cuprinsă în motivarea în scris a apelului.

Așadar, încadrarea

juridică a faptei comise de inculpat în dispozițiile art. 174 raportat la art.

175 lit. i) C. pen. a fost legală și temeinică.

Totodată, cererea de

schimbare a încadrării juridice a infracțiunii din infracțiunea prevăzută de

art. 174, 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 183 C. pen. în mod

legal și temeinic a fost respinsă motivat prin hotărârea atacată.

Infracțiunea

prevăzută de art. 183 C. pen. se săvârșește cu praeterintenție, rezultatul

letal produs imputându-se inculpatului în baza culpei.

Forma de vinovăție cu

care a acționat inculpatul s-a determinat analizând obiectul vulnerant folosit

(în speță un par) apt de a produce moartea, intensitatea loviturii,

concretizată și dedusă din natura leziunilor produse (în speță a cauzat

contuzie cerebrală, dilacerare cerebrală, hematom intracerebral și subdural

acut produs în cadrul unui traumatism cranio-cerebral cu fracturi de boltă și

bază craniene complicat în evoluție cu bronhopneumonie) din zona vitală vizată

prin lovire (în speță, inculpatul a lovit victima în zona capului cu parul).

Inculpatul lovind

victima cu un par în zona capului a avut intenția de a ucide victima chiar dacă

indirectă întrucât acționând astfel, inculpatul a prevăzut rezultatul faptei

sale și deși nu-l urmărea, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Împrejurările de

comitere și modul de operare circumscrise acțiunii tipice a infracțiunii de

omor analizate au condus instanța la concluzia că inculpatul a acționat cu

intenție indirectă în uciderea victimei.

Încadrarea juridică

în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183

C. pen. a fost exclusă chiar în împrejurarea că decesul victimei nu a

intervenit imediat după agresiune atâta timp cât coma cerebrală traumatică,

cauză directă a decesului victimei, s-a datorat consecințelor produse prin

agresiunea inculpatului.

Din actele

medico-legale, raportul de necropsie nu a rezultat că bronhopneumonia victimei

a fost preexistentă agresiunii săvârșite de inculpat ca o cauză favorizantă

concomitentă a decesului, ci dimpotrivă, s-a ivit ca o complicație în evoluția

comei cerebrale cauzate de inculpat prin acțiunea infracțională comisă.

Situația de fapt

reținută de instanța de fond a corespuns probelor administrate în cursul

urmăririi penale și a reprezentat adevărul, fiind complet și just apreciate și

examinate în cadrul procedurii simplificate prev. de art. 320

1

C.

proc. pen.

În cadrul acestei

proceduri, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în actul de

sesizare a instanței, recunoscând implicit vinovăția așa cum se precizează în

nota marginală a art. 320

1

, "judecată în cazul recunoașterii

vinovăției" și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală.

Declarația de

recunoaștere a inculpatului a putut fi folosită împotriva sa, aspect pe care

inculpatul l-a cunoscut la data declarației, conform dispozițiilor art. 70 și art.

322 C. proc. pen.

Apărările formulate

de avocatul inculpatului privind alte elemente ale situației de fapt care exced

faptelor reținute prin rechizitoriu, respectiv existența atacului material,

direct, imediat și injust din partea victimei nu pot fi primite în cadrul

procedurii prevăzute de art. 320

1

întrucât sunt în afara faptelor

reținute în actul de sesizare și sunt împotriva declarației de recunoaștere

totală a acestora formulată de inculpat prin voință proprie, cunoscând

drepturile sale procesuale, conținutul dispozițiilor art. 320

1

C.

proc. pen. și mai ales efectele acestei proceduri prin reducerea pedepsei

prevăzute de lege cu 1/3, precum și faptul folosirii declarațiilor inculpatului

și împotriva acestuia.

Așa fiind, toate

probele administrate în cursul urmăririi penale coroborate cu declarația de

recunoaștere totală a faptelor reținute prin actul de sesizare au fundamentat

și au dovedit situația de fapt reținută prin rechizitoriu și au fundamentat și

întemeiat soluția de condamnare a inculpatului dată prin sentința penală

atacată.

În afara faptelor

recunoscute reținute prin rechizitoriu și a declarației inculpatului de

recunoaștere a lor, apărătorul a invocat prin concluzii în cadrul procedurii

simplificate cauza de achitare a inculpatului privind legitima apărare.

Instanța de fond a

motivat lipsa de temeinicie a cauzei care înlătură caracterul penal al faptei,

respectiv legitima apărare prev. de art. 44 C. pen., întrucât condițiile impuse

prin textul de lege nu sunt îndeplinite.

Acțiunile victimei

constând în intenția de a-l lovi pe inculpat, urmărirea acestuia și apoi, după

ce inculpatul l-a împins cu un par în fața porții locuinței și l-a lovit pe

acesta peste picioare, acesta l-a lovit cu pumnul în față și apoi l-a tras de

tricou, rupându-i mâneca nu îndeplinește condițiile atacului material în curs

de desfășurare și mai ales de natură să pună în pericol grav persoana atacată,

respectiv de natură să producă o vătămare ireparabilă și greu de înlăturat, ci

se circumscriu sferei circumstanței atenuante a provocării prev. de art. 73

lit. b) C. pen.

Mai mult apărarea, în

contextul legitimei apărări, a trebuit să fi fost necesară pentru înlăturarea

atacului, respectiv să fi fost impusă de natura și condițiile agresiunii,

constituind atacul, examinare ce trebuie făcută în funcție de obiectul

agresiunii (în speță - pumni, tragere de haine), de intensitatea agresiunii (în

speță agresiune de intensitate redusă având în vedere și starea de ebrietate în

care s-a aflat victima, inculpatul nu consumase alcool) de caracterul imediat

al agresiunii (în speță pericolul eventual corect putea fi evitat în alt mod

date fiind condițiile de loc și cele privitoare la persoana atacată și starea

în care se afla victima).

Nu a rezultat din

probele cauzei că victima a intenționat să intre în curtea locuinței

inculpatului astfel încât nu au fost aplicabile nici dispozițiile art. 44 alin.

(2

1

) C. pen.

Inculpatul a lovit

victima cu parul în zona capului după ce victima a tras-o de tricou rupându-i

mâneca și nu pentru a o opri să pătrundă în curte.

Faptele și vinovăția

inculpatului au fost dovedite în cauză dincolo de orice dubiu, iar soluția de

condamnare a fost legală.

Motivele de critică

examinate mai sus au fost netemeinice.

În ce privește

individualizarea pedepsei, Curtea a reținut în favoarea inculpatului

circumstanța atenuantă prev. de art. 73 lit. b) C. pen., căreia i-a dat

eficiență mai mare astfel încât pedeapsa să devină proporțională cu fapta și

persoana inculpatului, reducând cuantumul pedepsei în limite legale și reținând

în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a), b)

și c) C. pen. cărora li se circumscriu lipsa de antecedente penale a

inculpatului, recunoașterea săvârșirii infracțiunii în mod constant și în faza

de urmărire penală, atitudinea inculpatului după săvârșirea faptei constând în

ajutorul dat victimei imediat după săvârșirea faptei, apelarea serviciului de

urgență "112".

În ce privește latura

civilă a cauzei, cuantumul culpei victimei rezultând din acțiunea de provocare,

reținut de instanța de fond și raportat asupra despăgubirilor materiale și

morale a fost raportat și asupra despăgubirilor materiale la care a fost

obligat inculpatul către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență

"Profesor Dr. Nicolae Oblu".

Cu privire la despăgubirile

materiale și morale în cauză s-a administrat proba cu martorii C.V. și L.M. din

depozițiile cărora a rezultat că părțile civile, părinții victimei, au suportat

cheltuielile de înmormântare și praznicele ulterioare în cuantum de aproximativ

20.000 RON. S-a adăugat probelor administrate declarația inculpatului privind

acordul său de a despăgubi părțile civile cu sumele ce vor fi stabilite de

instanță.

Referitor la motivul

de critică ce privește citarea în cauză a Serviciului de Ambulanță Vaslui care

a făcut cheltuieli cu privire la transportul victimei, acest motiv a fost

nefondat.

S-a reținut că

Serviciul de Ambulanță nu a fost citat în cauză prin rechizitoriu, nici părțile

în cauză nu au solicitat introducerea în cauză a Serviciului de Ambulanță Vaslui

în cursul judecării cauzei până la citirea actului de sesizare. Apărătorul

inculpatului a formulat această cerere în dezbaterea fondului cauzei.

Cazul de desființare

prevăzut de art. 379 pct. 2, lit. b) C. proc. pen. privind judecata în primă

instanță fără citarea legală a unei părți a putut fi invocat de partea care a

nu a fost legal citată. Inculpatul nu a dovedit niciun interes procesual pentru

a invoca nelegala citare a Serviciului de Ambulanță Vaslui, întrucât citarea și

constituirea de parte civilă a Serviciului de Ambulanță Vaslui în apel nu a

fost posibilă, fiind peste termenul legal de constituire ca parte civilă,

situație echivalentă și pentru procedura judecății în fond și pentru motivul că

apelul fiind declarat de inculpat, în baza principiului neagravării situației

în propria cale de atac care s-a extins și la judecarea cauzei în fond după

desființare cu trimitere, obligarea inculpatului și la plata eventualelor

despăgubiri rezultând din cheltuieli de transport efectuate de Serviciul de

Ambulanță, ce au echivalat cu agravarea situației inculpatului în propria cale

de atac.

Pentru considerentele

expuse, conform art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul

inculpatului împotriva Sentinței penale nr. 35 din 16 februarie 2011 a

Tribunalului Vaslui pe care a desființat-o în parte în latură penală și civilă

și, rejudecând:

A redus pedeapsa

principală aplicată inculpatului de la 7 ani închisoare la 5 (cinci) ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174 - 175 lit. i) C.

pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., art. 73 lit. b)

și art. 74 lit. a), b) și c) C. pen.

A obligat inculpatul

să achite părții civile Spitalul Clinic de Urgență "Profesor Dr. Nicolae

Oblu" Iași suma de 5.312 RON în loc de 6.640,50 RON, sumă ce a fost

actualizată la data executării.

A menținut toate

celelalte dispoziții ale sentinței penale și a înlăturat dispozițiile contrare

prezentei decizii.

Așa fiind, prin

Decizia penală nr. 133 din 1 septembrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția

penală și pentru cauze cu minori, s-a admis apelul formulat de inculpatul

U.I.C. împotriva Sentinței penale nr. 35 din 16 februarie 2011 a Tribunalului

Vaslui, pe care a desființat-o în parte în latură penală și civilă și,

rejudecând:

A redus pedeapsa

principală aplicată inculpatului de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu

aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., art. 73 lit. b) și art.

74 lit. a), b) și c) C. pen.

A fost obligat

inculpatul să achite părții civile Spitalul Clinic de Urgență Prof. Dr. N. Oblu

Iași, suma de 5.312 RON în loc de 6.640,50 RON, sumă actualizată la data

executării.

S-au menținut toate

celelalte dispoziții ale sentinței penale și a înlăturat din sentința penală dispozițiile

contrare prezentei decizii.

Cheltuielile

judiciare au rămas în sarcina statului

III. Împotriva

acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Iași și inculpatul U.I.C.

În recursul declarat

de procuror, decizia recurată a fost atacată prin prisma cazului de casare

prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat admiterea

recursului, casarea deciziei recurate și menținerea sentinței instanței de fond

ca legală și temeinică, arătând că în mod nejustificat instanța de apel, deși

nu apăruseră împrejurări noi favorabile inculpatului, a reținut circumstanțele

atenuante.

În recursul declarat

de inculpatul U.I.C., decizia atacată a fost criticată prin prisma cazurilor de

casare prev. de art. 385

9

pct. 10 și 14 C. proc. pen., arătând că în

mod greșit s-au reținut disp. art. 73 lit. a) și nu art. 44 alin. (3) C. pen.,

că a existat un conflict spontan în cauză; cu privire la pct. 10 a arătat că în

mod greșit instanțele nu au luat în considerare toate probatoriile.

Totodată, a mai fost

solicitată schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 174 C.

pen., arătând că nu rezultă cu certitudine că incidentul a avut loc în poarta

inculpatului.

Examinând actele și

lucrările dosarului, decizia recurată, în raport de motivele de critică

invocate de procuror și inculpatul U.I.C. și de cazurile de casare

sus-indicate, Înalta Curte, pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare, are în vedere că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Iași se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., iar recursul declarat de

inculpatul U.I.C. se privește ca fondat și va fi admis ca atare în baza disp.

art. 385

15

pct. 2 lit. d) teza I C. proc. pen.

A.a). Sub aspectul

primului motiv de critică încadrat în cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen., din recursul declarat de inculpatul U.I.C. prin care se

pretinde că instanțele de fond și apel nu s-au pronunțat și nu au luat în

considerare unele probe administrate, Înalta Curte are în vedere nepertinența

acestuia, întrucât după învestirea instanței de fond cu Rechizitoriul nr.

419/P/2010 din 10 decembrie 2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui,

prezent personal în fața primei instanțe inculpatul U.I.C. a solicitat

aplicarea disp. art. 320

1

alin. (1) și (7) C. proc. pen. și a

declarat personal că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare

a instanței și că solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate

în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește.

Prin urmare, luând

act de poziția inculpatului U.I.C., s-a reținut situația de fapt imputată prin

rechizitoriul scris al procurorului, iar pe de altă parte ambele instanțe, de

fond și de apel, s-au pronunțat cu privire la toate probele administrate

exclusiv în faza de urmărire penală și că anume fapta inculpatului U.I.C. de a

lovi victima A.S.N. cu parul în cap, în drumul public, după ce a fost provocat

de aceasta, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor

calificat, prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor

art. 73 lit. b) C. pen., concluzionându-se ca situație de fapt următoarele:

Inculpatul U.I.C. are

20 de ani și locuiește în satul T., com. R., jud. Vaslui.

De la începutul lunii

august 2010, a început să lucreze la barul "X" situat în gara R.

În dimineața zilei de

3 august 2010, inculpatul U.I.C. a deschis barul în jurul orelor 5:30 iar,

puțin mai târziu, a venit victima A.S.N., care și-a cumpărat un pachet de

țigări spunând că va plăti în seara aceleiași zile.

Apoi, victima a

plecat cu trenul, împreună cu martorul G.M.I., la Iași, pentru că aveau treabă.

S-au întors, tot cu trenul, în jurul orelor 20:00.

Au intrat în barul

"X" și și-au comandat câte o bere. În bar se aflau mai multe persoane

printre care și martorul I.B.

Inculpatul U.I.C. i-a

cerut victimei să-i achite datoria ce o avea de dimineață, moment în care

A.S.N. i-a adus aminte inculpatului că și acesta are o datorie la el de 30 RON,

astfel încât inculpatul i-a achitat datoria, oprindu-și contravaloarea

țigărilor cumpărate de victimă înainte să plece la Iași.

Cât a stat în bar,

A.S.N. a fost recalcitrant și i-a adresat injurii inculpatului, fără ca acesta

să spună ceva. A intervenit martorul I.B. care i-a spus victimei să se

liniștească.

A.S.N., G.M.I. și

I.B. și-au mai comandat câte o bere și au ieșit din bar, oprindu-se în fața

porții numitului R.I. și au consumat berile împreună cu acesta.

În jurul orelor

21:00, inculpatul a făcut curat în bar și a închis. Când a ieșit în drum, i-a

văzut pe cei patru arătați anterior consumând bere și i-a salutat, după care

s-a dus la un alt bar din comună, unde vindea numita B.A., cu care inculpatul

avea întâlnire.

Inculpatul U.I.C.

și-a comandat un suc și s-a așezat pe o bancă din curtea barului împreună cu

B.A. și stăteau de vorbă. În bar se mai afla martorul C.V. (cel care se ocupa

de administrarea barului) împreună cu familia sa.

La scurt timp a venit

la bar martorul I.B., iar, după el, au venit A.S.N. și G.M.I.

A.S.N. s-a dus la

masa unde stătea inculpatul și l-a întrebat pe acesta, de 2 - 3 ori, unde este

berea lui. Inculpatul i-a răspuns că el nu are nicio bere, pentru că abia

intrase în bar și nu a comandat nimic. Victima se afla deja în stare de ebrietate.

A.S.N. s-a enervat și

a încercat să-l lovească pe inculpat cu pumnul, dar acesta s-a ferit, astfel

încât victima a lovit cu pumnul în gardul din spatele inculpatului.

Apoi, A.S.N. l-a

prins pe inculpat cu mâna stângă de mâna dreaptă, a încercat să-l lovească cu

pumnul în față, însă inculpatul a parat lovitura cu mâna stângă, victima

lovindu-l în antebraț.

Atunci au intervenit

martorii G.M.I. și I.B., care l-au scos pe A.S.N. afară din curte. După ei a

ieșit și C.V. care i-a reproșat victimei că face scandal în bar.

După ce au discutat

în drum, A.S.N., G.M.I. și I.B. au plecat.

Între timp, a venit

în bar și martorul D.D., căruia inculpatul i-a povestit ce s-a întâmplat.

Martorul i-a spus inculpatului că o să-l însoțească până acasă, pentru ca

A.S.N. "să nu se mai ia de el". Cei doi, oricum, aveau același drum.

Când au ieșit din

bar, i-au văzut, în fața Primăriei, pe A.S.N. și G.M.I. stând de vorbă, precum

și pe martorul F.M. - paznic.

Până să ajungă

inculpatul și D.D. în dreptul Primăriei, martorul G.M.I. a plecat spre casă.

A.S.N. a rămas pe loc. În momentul în care au ajuns în dreptul lui, A.S.N. a

venit la inculpat și a vrut să-l lovească cu pumnii, dar a intervenit D.D.,

care s-a băgat între ei și l-a liniștit.

Cei doi și-au

continuat drumul, dar au fost ajunși din urmă de A.S.N., care a încercat iar

să-l lovească pe inculpat, intervenind și de această D.D.

Acesta i-a spus

inculpatului U.I.C. să o ia înainte, el urmând să mai rămână să discute cu

A.S.N.

Inculpatul a procedat

întocmai și a luat-o înainte, însă victima l-a ajuns din urmă chiar în fața

porții locuinței sale.

Inculpatul a deschis

poarta pentru a intra în curte dar, cum victima îl urmărea, a luat un par și

l-a împins pe A.S.N. pentru a nu intra în curte.

A.S.N. a încercat

să-l lovească pe inculpat cu pumnul, dar acesta s-a ferit și a lovit victima cu

parul peste piciorul stâng, în zona genunchiului. Atunci, A.S.N. l-a lovit pe

inculpat cu pumnul în față. Acesta s-a întors pentru a intra în curte, însă

A.S.N. l-a tras de tricou, rupându-i mâneca.

În acest moment,

inculpatul i-a mai aplicat victimei o lovitură cu parul, de data aceasta în

partea dreaptă a capului, victima căzând la pământ.

Imediat a ajuns la

fața locului și D.D., care a încercat să vorbească cu A.S.N., dar acesta nu mai

răspundea. Inculpatul a adus apă și a udat victima, după care a sunat la

serviciul "112".

Potrivit Raportului

de expertiză medico-legală de autopsie nr. Y/2010 întocmit de I.M.L. Iași,

moartea numitului A.S.N. a fost violentă.

Ea s-a datorat comei

cerebrale traumatice consecința contuziei cerebrale, dilacerării cerebrale,

hematomului intracerebral și hematomului subdural acut produse în cadrul unui

traumatism cranio-cerebral cu fracturi de boltă și bază craniene, complicat în

evoluție cu bronhopneumonie.

Aspectul și topografia

leziunilor de violență constatate la examenul extern și intern al cadavrului,

coroborate cu elementele examenului local efectuat la internarea în spital,

pledează pentru posibilitatea producerii lor prin lovire cu corp contondent.

Între leziunile cerebrale și deces există o legătură directă de cauzalitate.

Sângele prelevat de

la cadavru aparține grupei 01.

Datorită perioadei

lungi de spitalizare nu s-au prelevat probe pentru examenul toxicologic.

Decesul datează din 12 august 2010.

A.b). Nu este fondat

nici motivul trei și ultimul din recursul declarat de inculpatul U.I.C. prin

care se tinde la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor

calificat în cea de omor simplu - chestiune ce se încadrează în cazul de casare

prev. de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., întrucât în mod legal și

temeinic s-a statuat de către ambele instanțe, de fond și prim control

judiciar, că fapta inculpatului U.I.C. de a lovi victima A.S.N. cu parul în

cap, în drumul public, după ce a fost provocat de aceasta, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 -

175 lit. i) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen.

Din acest punct de

vedere este esențial, cu referire la ceea ce pretinde recurentul-inculpat U.I.C.

în sensul că incidentul ce a determinat decesul victimei A.S.N. s-a produs pe

un teren proprietatea bunicilor inculpatului - că acest aspect este înfrânt

indubitabil de probele administrate în cauză, inclusiv cu cele fixate în

planșele cu fotografii judiciare întocmite cu ocazia cercetării la fața

locului, cât și de procesul-verbal de cercetare a locului faptei din care

rezultă că agresiunea fatală s-a produs în fața porții locuinței inculpatului

care este loc public și care reprezintă circumstanța ce califică infracțiunea

în omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. i) C. pen.

Or, potrivit art. 152

lit. a) C. pen., fapta se consideră săvârșită în public atunci când a fost

comisă într-un loc care prin natura sau destinația lui este totdeauna accesibil

publicului, chiar dacă nu este prezentă nicio persoană.

Circumstanța care

califică infracțiunea în infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174

raportat la art. 175 lit. i) C. pen. este săvârșirea omorului "în

public". Atât definiția săvârșirii unei infracțiuni în public, cât și

circumstanța de calificare prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen. nu se referă

la săvârșirea infracțiunii în drumul public și este indiferent pentru

conținutul infracțiunii natura proprietății atâta timp cât spațiul situat între

zona de siguranță și gardul, poarta proprietății inculpatului sau a părinților

săi este prin natura lui un spațiu totdeauna accesibil publicului.

Se conchide că

încadrarea juridică a faptei comise de inculpatul-recurent în dispozițiile art.

174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen., dată de instanța de fond și de apel

este legală și temeinică.

A.c. /B. Întrucât în

cauza de față, prin recursul declarat de procuror, se tinde la menținerea

dispoziției stabilite de instanța fondului a pedepsei aplicate de 7 ani închisoare;

iar simetric inversat în recursul declarat de inculpatul U.I.C. se tinde,

dimpotrivă, la reducerea pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată de instanța de

apel, apreciată ca fiind prea severă, Înalta Curte va proceda la analiza comună

a acestor critici de netemeinicie în tiparul unic al cazului de casare prev. de

art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., statuând ca nefondată critica

procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și în mod

corelativ ca fiind fondată cea devoluată prin recursul inculpatului

sus-menționat.

Astfel, cu o primă

premisă se are în vedere că pedeapsa de 5 ani închisoare, așa cum a fost redusă

prin decizia instanței de prim control judiciar, este în continuare inaptă să

satisfacă scopurile și finalitățile definitive prin disp. art. 52 C. pen.,

respectiv să constituie o reală măsură de constrângere și reeducare a

inculpatului care să aibă drept consecință corijarea unei conduite de extremă

violență, precum și necesara sa reintegrare socială, cât și pe de altă parte,

prevenția săvârșirii de noi infracțiuni îndreptate împotriva vieții

persoanelor.

Pe de altă parte,

este indubitabil că în speța de față, inculpatul-recurent a folosit un par apt

pentru a ucide, i-a aplicat victimei în primă fază o lovitură peste genunchi și

apoi, în faza a doua, a lovit-o în partea dreaptă a capului, lovitură fatală,

care a avut drept consecințe o contuzie cerebrală, hematom intracerebral și

hematom subdural acut, cu fractură de boltă și bază craniană.

Ceea ce este decisiv

totuși este existența circumstanței atenuante a provocării, corect reținută

prin rechizitoriu, deoarece între părți au existat anterior mai multe conflicte

care au continuat datorită insistențelor victimei, dar situația creată nu a

putut să-l surprindă pe recurentul-inculpat nominalizat pentru felul în care

s-au derulat evenimentele și, în consecință, inculpatul a săvârșit fapta de

omor calificat.

Față de cele de mai

sus expuse, pentru o mai judicioasă conformare la criteriile legale de

individualizare judiciară prev. de art. 72 C. pen., Înalta Curte, reținând în

favoarea recurentului-inculpat U.I.C. existența circumstanței atenuante prev.

de art. 73 lit. b) C. pen., urmează să-i dea eficiență mai mare astfel încât

pedeapsa să devină proporțională cu fapta și persoana inculpatului, reducând

cuantumul pedepsei în limite legale și reținând în favoarea inculpatului

circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a), b) și c) C. pen. desemnate

de lipsa de antecedente penale a inculpatului, recunoașterea săvârșirii

infracțiunii în mod constant și în faza de urmărire penală, atitudinea

inculpatului-recurent după săvârșirea faptei constând în ajutorul dat victimei

imediat după săvârșirea faptei, apelarea serviciului de urgență

"112".

Așa fiind,

admițându-se recursul declarat de inculpatul U.I.C., se va casa în parte

decizia recurată și cu ocazia rejudecării în fond se va reduce de la 5 ani

închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului U.I.C.

pentru infracțiunea prev. de art. 174 - 175 lit. c) C. pen. cu aplicarea art.

73 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) - c) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen.

În aceste limite

urmează a se menține restul dispozițiilor deciziei atacate.

Urmează ca sumele de

bani cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de soluționarea recursului

declarat de procuror să rămână în sarcina statului, iar onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate:

Admite recursul

declarat de inculpatul U.I.C. împotriva Deciziei penale nr. 133 din 1

septembrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează în parte

decizia atacată și, rejudecând:

Reduce de la 5 ani

închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului U.I.C.

pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea

art. 73 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) - c) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen.

Menține restul

dispozițiilor deciziei atacate.

Respinge ca nefondat

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva

aceleiași decizii.

Onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Cheltuielile

judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Iași rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi, 23 mai 2012.

Opinie separată în

sensul admiterii recursului declarat de inculpatul U.I.C. împotriva Deciziei

penale nr. 133 din 1 septembrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și

pentru cauze cu minori, a casării în parte a deciziei atacate și reducerii

pedepsei aplicate inculpatului U.I.C. de la 5 ani la 4 ani închisoare și

aplicarea dispozițiilor art. 86

1

- 86

4

C. pen.

Judecător

G.B.

Procesat

de GGC - AZ