ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1699/2012

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin Sentința penală nr. 35 din 16 februarie 2011 a Tribunalului Vaslui s-au respins cererile de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul U.I.C. a fost trimis în judecată, respectiv din infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. sau în infracțiunea prev. de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. A fost condamnat inculpatul U.I.C. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. la pedeapsa de 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Pe durata executării pedepsei, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile A.M. și A.N. A fost obligat inculpatul să plătească părților civile suma de 16.000 RON cu titlu de daune materiale și suma de 80.000 RON cu titlu de daune morale. S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență "Profesor Dr. Nicolae Oblu" Iași. A fost obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgență "Profesor Dr.

Nicolae Oblu" Iași suma de 6.640,50 RON, sumă actualizată la data executării. În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat un par aflat la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Vaslui și înregistrat la poziția nr. 86/2010 din Registrul de corpuri delicte a instanței. A fost obligat inculpatul să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 300 RON, din care suma de 200 RON, reprezentând onorarii pentru apărătorii desemnați din oficiu, la urmărirea penală și la judecata cauzei, a fost suportată din fondurile Ministerului Justiției. S-a reținut că prin Rechizitoriul nr. 419/P/2010 întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui la data de 10 decembrie 2010 și înregistrat la această instanță la data de 15 decembrie 2010 sub nr. 4988/89/2010, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul U.I.C.

pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. S-a reținut prin actul de sesizare a instanței că în seara zilei de 3 august 2010, în jurul orelor 22:00, inculpatul U.I.C. a lovit victima A.S.N. cu un par în cap, după ce, în prealabil, a fost abuzat de acesta, cauzându-i leziuni traumatice care au condus la deces. Prezent în instanță, inculpatul a declarat personal că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le-a cunoscut și le-a însușit. Inculpatul U.I.C. a avut 20 de ani și a locuit în satul T., com.

R., jud. Vaslui. De la începutul lunii august 2010, a început să lucreze la barul "X" situat în gara R. În dimineața zilei de 3 august 2010, inculpatul U.I.C. a deschis barul în jurul orelor 5:30 iar, puțin mai târziu, a venit victima A.S.N. care și-a cumpărat un pachet de țigări spunând că va plăti în seara aceleiași zile. Apoi, victima a plecat cu trenul, împreună cu martorul G.M.I., la Iași, pentru că aveau treabă. S-au întors, tot cu trenul, în jurul orelor 20:00. Au intrat în barul "X" și și-au comandat câte o bere. În bar s-au aflat mai multe persoane printre care și martorul I.B. Inculpatul U.I.C. i-a cerut victimei să-i achite datoria ce a avut-o de dimineață, moment în care A.S.N. i-a adus aminte inculpatului că și acesta a avut o datorie la el de 30 RON, astfel încât inculpatul i-a achitat datoria, oprindu-și contravaloarea țigărilor cumpărate de victimă înainte să plece la Iași.

Cât a stat în bar, A.S.N. a fost recalcitrant și i-a adresat injurii inculpatului, fără ca acesta să spună ceva. A intervenit martorul I.B. care i-a spus victimei să se liniștească. A.S.N., G.M.I. și I.B. și-au mai comandat câte o bere și au ieșit din bar, oprindu-se în fața porții numitului R.I. și au consumat berile împreună cu acesta. În jurul orelor 21:00, inculpatul a făcut curat în bar și a închis. Când a ieșit în drum, i-a văzut pe cei patru arătați anterior consumând bere și i-a salutat, după care s-a dus la un alt bar din comună, unde vindea numita B.A., cu care inculpatul avea întâlnire. Inculpatul U.I.C. și-a comandat un suc și s-a așezat pe o bancă din curtea barului împreună cu B.A.

și au stat de vorbă. În bar s-a mai aflat martorul C.V. (cel care se ocupa de administrarea barului) împreună cu familia sa. La scurt timp a venit la bar martorul I.B., iar, după el, au venit A.S.N. și G.M.I. A.S.N. s-a dus la masa unde stătea inculpatul și l-a întrebat pe acesta, de 2 - 3 ori, unde este berea lui. Inculpatul i-a răspuns că el nu are nicio bere, pentru că abia intrase în bar și nu a comandat nimic. Victima s-a aflat deja în stare de ebrietate. A.S.N. s-a enervat și a încercat să-l lovească pe inculpat cu pumnul, dar acesta s-a ferit, astfel încât victima a lovit cu pumnul în gardul din spatele inculpatului. Apoi, A.S.N. l-a prins pe inculpat cu mâna stângă de mâna dreaptă, a încercat să-l lovească cu pumnul în față, însă inculpatul a parat lovitura cu mâna stângă, victima lovindu-l în antebraț.

Atunci au intervenit martorii G.M.I. și I.B., care l-au scos pe A.S.N. afară din curte. După ei a ieșit și C.V. care i-a reproșat victimei că face scandal în bar. După ce au discutat în drum, A.S.N., G.M.I. și I.B. au plecat. Între timp, a venit în bar și martorul D.D., căruia inculpatul i-a povestit ce s-a întâmplat. Martorul i-a spus inculpatului că o să-l însoțească până acasă, pentru ca A.S.N. "să nu se mai ia de el". Cei doi, oricum, aveau același drum. Când au ieșit din bar, i-au văzut, în fața Primăriei, pe A.S.N. și G.M.I. stând de vorbă, precum și pe martorul F.M. - paznic. Până să ajungă inculpatul și D.D. în dreptul Primăriei, martorul G.M.I. a plecat spre casă. A.S.N. a rămas pe loc.

În momentul în care au ajuns în dreptul lui, A.S.N. a venit la inculpat și a vrut să-l lovească cu pumnii, dar a intervenit D.D., care s-a băgat între ei și l-a liniștit. Cei doi și-au continuat drumul, dar au fost ajunși din urmă de A.S.N. care a încercat iar să-l lovească pe inculpat, intervenind și de această dată D.D. Acesta i-a spus inculpatului U.I.C. să o ia înainte, el urmând să mai rămână să discute cu A.S.N. Inculpatul a procedat întocmai și a luat-o înainte, însă victima l-a ajuns din urmă chiar în fața porții locuinței sale. Inculpatul a deschis poarta pentru a intra în curte dar, cum victima îl urmărea, a luat un par și l-a împins pe A.S.N. pentru a nu intra în curte. A.S.N. a încercat să-l lovească pe inculpat cu pumnul, dar acesta s-a ferit și a lovit victima cu parul peste piciorul stâng, în zona genunchiului.

Atunci, A.S.N. l-a lovit pe inculpat cu pumnul în față. Acesta s-a întors pentru a intra în curte, însă A.S.N. l-a tras de tricou, rupându-i mâneca. În acest moment, inculpatul i-a mai aplicat victimei o lovitură cu parul, de data aceasta în partea dreaptă a capului, victima căzând la pământ. Imediat a ajuns la fața locului și D.D. care a încercat să vorbească cu A.S.N., dar acesta nu mai răspundea, inculpatul a adus apă și a udat victima, după care a sunat la serviciul "112". Potrivit Raportului de expertiză medico-legală de autopsie nr. Y/2010 întocmit de I.M.L. Iași, moartea numitului A.S.N. a fost violentă. Ea s-a datorat comei cerebrale traumatice consecința contuziei cerebrale, dilacerării cerebrale, hematomului intracerebral și hematomului subdural acut produse în cadrul unui traumatism cranio-cerebral cu fracturi de boltă și bază craniene, complicat în evoluție cu bronhopneumonie.

Aspectul și topografia leziunilor de violență constatate la examenul extern și intern al cadavrului, coroborate cu elementele examenului local efectuat la internarea în spital, au pledat pentru posibilitatea producerii lor prin lovire cu corp contondent. Între leziunile cerebrale și deces există o legătură directă de cauzalitate. Sângele prelevat de la cadavru a aparținut grupei 01. Datorită perioadei lungi de spitalizare nu s-au prelevat probe pentru examenul toxicologic. Decesul a datat din 12 august 2010. Fapta inculpatului U.I.C. de a lovi victima A.S.N. cu parul în cap, în drumul public, după ce a fost provocat de acesta, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen.

Existența faptei și vinovăția inculpatului au fost dovedite cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de sesizare, proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto anexă, Raport de expertiză medico-legală de autopsie nr. Y/2010 întocmit de I.M.L. Iași, declarații părți civile, declarații inculpat, declarații martori. Verificând din oficiu și constatând că actul de sesizare a instanței a fost legal întocmit, că instanța a fost competentă să judece cauza, că a fost legal sesizată, din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultând că fapta inculpatului a fost stabilită, că s-a făcut o corectă încadrare juridică a faptei, că sunt suficiente date cu privire la persoana inculpatului pentru a permite stabilirea unei pedepse, instanța a soluționat latura penală în baza art. 320 1 C. proc.

pen. Pentru fapta săvârșită, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă, la individualizarea căreia au fost avute în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, urmarea produsă, împrejurările săvârșirii faptei, vârsta inculpatului, conduita sinceră a acestuia, lipsa antecedentelor penale, limitele de pedeapsă fixate de partea specială a C. pen., reduse cu o treime conform dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. De asemenea, a fost reținută scuza provocării, prev. de art. 73 lit. b) C. pen., deoarece inculpatul a săvârșit fapta de omor în condițiile unei puternice emoții și tulburări cauzate de modul agresiv, insistent în care s-a comportat victima. Aplicând o pedeapsă de 7 ani închisoare, instanța a apreciat că se poate realiza prevenția specială și generală așa cum sunt înscrise în dispozițiile art. 52 și 72 C. pen.

II. Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul U.I.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea apelului, inculpatul a arătat că sentința penală nu este motivată în raport cu apărările făcute în cauză cu privire la înlăturarea dispoziției lit. i) a art. 175 C. pen. și reținerea legitimei apărări. Instanța a urmat procedura prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen. care a avut în vedere recunoașterea inculpatului cu privire la faptele așa cum au fost reținute în rechizitoriu. Cu toate acestea instanța de fond a adus modificări de esență evenimentelor, a scos din context fapta săvârșită de inculpat și a modificat locul săvârșirii faptei. În rechizitoriu s-a reținut că "s-a întors pentru a intra în curte", deci loc care nu era în stradă, public, ci la limita proprietății private, iar instanța a translatat acest spațiu în domeniu public.

Judecata s-a făcut fără a fi citate toate părțile nefiind citat Serviciul de Ambulanță care a făcut cheltuieli cu privire la transportul victimei. Acest motiv de apel și această împrejurare a trebuit sesizate de instanța de apel, din oficiu. Inculpatul a invocat nelegala citare a părții civile la fond, iar instanța de fond a trecut peste această situație. Cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, instanța de fond a trebuit să rețină și alte elemente de diferențiere, și anume împrejurările în care s-a săvârșit fapta, relațiile dintre inculpat și victimă anterior și după săvârșirea faptei. Inculpatul și victima au fost în relații foarte bune, au fost prieteni, iar acel incident a fost unul spontan și nedorit de inculpat.

S-a analizat și atitudinea victimei. Inculpatul a lovit victima cu parul în zona capului după ce victima l-a tras de tricou în ideea de a-l opri să pătrundă în curte. În momentul când victima l-a tras pe inculpat de tricou, inculpatul s-a dezechilibrat și a lovit victima prin răsucire. Inculpatul a intenționat să lovească victima la picioare, dar dezechilibrându-se a lovit-o la cap. Inculpatul a încercat să-i acorde primul ajutor victimei, a anunțat salvarea. Decesul victimei s-a produs după 10 zile de la agresiune, coroborat fiind și cu o afecțiune a victimei - bronhopneumonie. Cu privire la încadrarea juridică în dispozițiile art. 175 lit. i) C. pen., ultima lovitură aplicată inculpatului nu a fost în loc public, ci în dreptul porții pe calea de acces.

Fiind o proprietate privată nu a fost accesibilă publicului oricând. Deși oricine putea trece pe acea suprafață de teren, la momentul incidentului nu a fost nicio persoană prezentă. În cauză sunt incidente dispozițiile art. 44 C. pen. privind legitima apărare. Atacul victimei a fost în desfășurare. Victima a lovit pe inculpat, l-a tras de tricou, iar acesta nu a făcut altceva decât să se apere și să înlăture agresiunea victimei. A solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen. Deși instanța de fond a reținut provocarea nu a stabilit gradul de vinovăție în sarcina fiecăruia dintre cei doi participanți la conflict. Sub aspectul individualizării pedepsei, în baza art. 76 lit. d) C. pen.

și a dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. instanța a putut reduce pedeapsa ce a putut fi suspendată condiționat sub supraveghere. În ce privește latura civilă nu a existat dovezi certe cu privire la daunele materiale și morale. Apelul a fost parțial fondat. Hotărârea penală atacată a fost motivată, nu a modificat cu nimic datele de fapt și împrejurările în care inculpatul a comis infracțiunea față de situația de fapt reținută prin rechizitoriu, nu a translat locul săvârșirii faptei, iar expresia invocată ca fiind conținută în rechizitoriu și nepreluată de instanță este cuprinsă în considerentele hotărârii. Față de inculpat s-a pus în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. i) C. pen.

cu aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., reținându-se, în esență, că fapta inculpatului U.I.C. (învinuit la momentul întocmirii rechizitoriului) de a lovi victima A.S.N. cu parul în cap, în drumul public, după ce a fost provocat de aceasta, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. Văzând și planșele fotografice întocmite cu ocazia cercetării la fața locului, cât și procesul-verbal de cercetare a locului faptei s-a reținut că agresiunea fatală s-a produs în fața porții locuinței inculpatului care este loc public și care reprezintă circumstanța ce califică infracțiunea în omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. i) C. pen.

Potrivit art. 152 lit. a) C. pen., fapta se consideră săvârșită în public atunci când a fost comisă într-un loc care prin natura sau destinația lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nicio persoană. Circumstanța care a calificat infracțiunea în infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen. a fost săvârșirea omorului "în public". Atât definiția săvârșirii unei infracțiuni în public, cât și circumstanța de calificare prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen. nu s-au referit la săvârșirea infracțiunii în drumul public și este indiferent pentru conținutul infracțiunii natura proprietății atâta timp cât spațiul situat între zona de siguranță și gardul, poarta proprietății inculpatului sau a părinților săi este prin natura lui un spațiu totdeauna accesibil publicului.

Considerația de mai sus s-a raportat la susținerile apărătorului inculpatului privind aplicarea dispozițiilor art. 7 și art. 2, precum și anexei 1 din O.G. nr. 43/1997, cuprinsă în motivarea în scris a apelului. Așadar, încadrarea juridică a faptei comise de inculpat în dispozițiile art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen. a fost legală și temeinică. Totodată, cererea de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii din infracțiunea prevăzută de art. 174, 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 183 C. pen. în mod legal și temeinic a fost respinsă motivat prin hotărârea atacată. Infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen. se săvârșește cu praeterintenție, rezultatul letal produs imputându-se inculpatului în baza culpei.

Forma de vinovăție cu care a acționat inculpatul s-a determinat analizând obiectul vulnerant folosit (în speță un par) apt de a produce moartea, intensitatea loviturii, concretizată și dedusă din natura leziunilor produse (în speță a cauzat contuzie cerebrală, dilacerare cerebrală, hematom intracerebral și subdural acut produs în cadrul unui traumatism cranio-cerebral cu fracturi de boltă și bază craniene complicat în evoluție cu bronhopneumonie) din zona vitală vizată prin lovire (în speță, inculpatul a lovit victima în zona capului cu parul). Inculpatul lovind victima cu un par în zona capului a avut intenția de a ucide victima chiar dacă indirectă întrucât acționând astfel, inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și deși nu-l urmărea, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Împrejurările de comitere și modul de operare circumscrise acțiunii tipice a infracțiunii de omor analizate au condus instanța la concluzia că inculpatul a acționat cu intenție indirectă în uciderea victimei. Încadrarea juridică în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen. a fost exclusă chiar în împrejurarea că decesul victimei nu a intervenit imediat după agresiune atâta timp cât coma cerebrală traumatică, cauză directă a decesului victimei, s-a datorat consecințelor produse prin agresiunea inculpatului. Din actele medico-legale, raportul de necropsie nu a rezultat că bronhopneumonia victimei a fost preexistentă agresiunii săvârșite de inculpat ca o cauză favorizantă concomitentă a decesului, ci dimpotrivă, s-a ivit ca o complicație în evoluția comei cerebrale cauzate de inculpat prin acțiunea infracțională comisă.

Situația de fapt reținută de instanța de fond a corespuns probelor administrate în cursul urmăririi penale și a reprezentat adevărul, fiind complet și just apreciate și examinate în cadrul procedurii simplificate prev. de art. 320 1 C. proc. pen. În cadrul acestei proceduri, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, recunoscând implicit vinovăția așa cum se precizează în nota marginală a art. 320 1 , "judecată în cazul recunoașterii vinovăției" și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Declarația de recunoaștere a inculpatului a putut fi folosită împotriva sa, aspect pe care inculpatul l-a cunoscut la data declarației, conform dispozițiilor art. 70 și art. 322 C. proc.

pen. Apărările formulate de avocatul inculpatului privind alte elemente ale situației de fapt care exced faptelor reținute prin rechizitoriu, respectiv existența atacului material, direct, imediat și injust din partea victimei nu pot fi primite în cadrul procedurii prevăzute de art. 320 1 întrucât sunt în afara faptelor reținute în actul de sesizare și sunt împotriva declarației de recunoaștere totală a acestora formulată de inculpat prin voință proprie, cunoscând drepturile sale procesuale, conținutul dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. și mai ales efectele acestei proceduri prin reducerea pedepsei prevăzute de lege cu 1/3, precum și faptul folosirii declarațiilor inculpatului și împotriva acestuia.

Așa fiind, toate probele administrate în cursul urmăririi penale coroborate cu declarația de recunoaștere totală a faptelor reținute prin actul de sesizare au fundamentat și au dovedit situația de fapt reținută prin rechizitoriu și au fundamentat și întemeiat soluția de condamnare a inculpatului dată prin sentința penală atacată. În afara faptelor recunoscute reținute prin rechizitoriu și a declarației inculpatului de recunoaștere a lor, apărătorul a invocat prin concluzii în cadrul procedurii simplificate cauza de achitare a inculpatului privind legitima apărare. Instanța de fond a motivat lipsa de temeinicie a cauzei care înlătură caracterul penal al faptei, respectiv legitima apărare prev. de art. 44 C. pen., întrucât condițiile impuse prin textul de lege nu sunt îndeplinite.

Acțiunile victimei constând în intenția de a-l lovi pe inculpat, urmărirea acestuia și apoi, după ce inculpatul l-a împins cu un par în fața porții locuinței și l-a lovit pe acesta peste picioare, acesta l-a lovit cu pumnul în față și apoi l-a tras de tricou, rupându-i mâneca nu îndeplinește condițiile atacului material în curs de desfășurare și mai ales de natură să pună în pericol grav persoana atacată, respectiv de natură să producă o vătămare ireparabilă și greu de înlăturat, ci se circumscriu sferei circumstanței atenuante a provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen.

Mai mult apărarea, în contextul legitimei apărări, a trebuit să fi fost necesară pentru înlăturarea atacului, respectiv să fi fost impusă de natura și condițiile agresiunii, constituind atacul, examinare ce trebuie făcută în funcție de obiectul agresiunii (în speță - pumni, tragere de haine), de intensitatea agresiunii (în speță agresiune de intensitate redusă având în vedere și starea de ebrietate în care s-a aflat victima, inculpatul nu consumase alcool) de caracterul imediat al agresiunii (în speță pericolul eventual corect putea fi evitat în alt mod date fiind condițiile de loc și cele privitoare la persoana atacată și starea în care se afla victima). Nu a rezultat din probele cauzei că victima a intenționat să intre în curtea locuinței inculpatului astfel încât nu au fost aplicabile nici dispozițiile art. 44 alin. (2 1 ) C. pen.

Inculpatul a lovit victima cu parul în zona capului după ce victima a tras-o de tricou rupându-i mâneca și nu pentru a o opri să pătrundă în curte. Faptele și vinovăția inculpatului au fost dovedite în cauză dincolo de orice dubiu, iar soluția de condamnare a fost legală. Motivele de critică examinate mai sus au fost netemeinice. În ce privește individualizarea pedepsei, Curtea a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prev. de art. 73 lit. b) C. pen., căreia i-a dat eficiență mai mare astfel încât pedeapsa să devină proporțională cu fapta și persoana inculpatului, reducând cuantumul pedepsei în limite legale și reținând în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a), b) și c) C. pen.

cărora li se circumscriu lipsa de antecedente penale a inculpatului, recunoașterea săvârșirii infracțiunii în mod constant și în faza de urmărire penală, atitudinea inculpatului după săvârșirea faptei constând în ajutorul dat victimei imediat după săvârșirea faptei, apelarea serviciului de urgență "112". În ce privește latura civilă a cauzei, cuantumul culpei victimei rezultând din acțiunea de provocare, reținut de instanța de fond și raportat asupra despăgubirilor materiale și morale a fost raportat și asupra despăgubirilor materiale la care a fost obligat inculpatul către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență "Profesor Dr. Nicolae Oblu". Cu privire la despăgubirile materiale și morale în cauză s-a administrat proba cu martorii C.V.

și L.M. din depozițiile cărora a rezultat că părțile civile, părinții victimei, au suportat cheltuielile de înmormântare și praznicele ulterioare în cuantum de aproximativ 20.000 RON. S-a adăugat probelor administrate declarația inculpatului privind acordul său de a despăgubi părțile civile cu sumele ce vor fi stabilite de instanță. Referitor la motivul de critică ce privește citarea în cauză a Serviciului de Ambulanță Vaslui care a făcut cheltuieli cu privire la transportul victimei, acest motiv a fost nefondat. S-a reținut că Serviciul de Ambulanță nu a fost citat în cauză prin rechizitoriu, nici părțile în cauză nu au solicitat introducerea în cauză a Serviciului de Ambulanță Vaslui în cursul judecării cauzei până la citirea actului de sesizare.

Apărătorul inculpatului a formulat această cerere în dezbaterea fondului cauzei. Cazul de desființare prevăzut de art. 379 pct. 2, lit. b) C. proc. pen. privind judecata în primă instanță fără citarea legală a unei părți a putut fi invocat de partea care a nu a fost legal citată.

Inculpatul nu a dovedit niciun interes procesual pentru a invoca nelegala citare a Serviciului de Ambulanță Vaslui, întrucât citarea și constituirea de parte civilă a Serviciului de Ambulanță Vaslui în apel nu a fost posibilă, fiind peste termenul legal de constituire ca parte civilă, situație echivalentă și pentru procedura judecății în fond și pentru motivul că apelul fiind declarat de inculpat, în baza principiului neagravării situației în propria cale de atac care s-a extins și la judecarea cauzei în fond după desființare cu trimitere, obligarea inculpatului și la plata eventualelor despăgubiri rezultând din cheltuieli de transport efectuate de Serviciul de Ambulanță, ce au echivalat cu agravarea situației inculpatului în propria cale de atac.

Pentru considerentele expuse, conform art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul inculpatului împotriva Sentinței penale nr. 35 din 16 februarie 2011 a Tribunalului Vaslui pe care a desființat-o în parte în latură penală și civilă și, rejudecând: A redus pedeapsa principală aplicată inculpatului de la 7 ani închisoare la 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., art. 73 lit. b) și art. 74 lit. a), b) și c) C. pen. A obligat inculpatul să achite părții civile Spitalul Clinic de Urgență "Profesor Dr. Nicolae Oblu" Iași suma de 5.312 RON în loc de 6.640,50 RON, sumă ce a fost actualizată la data executării.

A menținut toate celelalte dispoziții ale sentinței penale și a înlăturat dispozițiile contrare prezentei decizii. Așa fiind, prin Decizia penală nr. 133 din 1 septembrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a admis apelul formulat de inculpatul U.I.C. împotriva Sentinței penale nr. 35 din 16 februarie 2011 a Tribunalului Vaslui, pe care a desființat-o în parte în latură penală și civilă și, rejudecând: A redus pedeapsa principală aplicată inculpatului de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., art. 73 lit. b) și art. 74 lit. a), b) și c) C. pen.

A fost obligat inculpatul să achite părții civile Spitalul Clinic de Urgență Prof. Dr. N. Oblu Iași, suma de 5.312 RON în loc de 6.640,50 RON, sumă actualizată la data executării. S-au menținut toate celelalte dispoziții ale sentinței penale și a înlăturat din sentința penală dispozițiile contrare prezentei decizii. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului III. Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și inculpatul U.I.C. În recursul declarat de procuror, decizia recurată a fost atacată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică, arătând că în mod nejustificat instanța de apel, deși nu apăruseră împrejurări noi favorabile inculpatului, a reținut circumstanțele atenuante.

În recursul declarat de inculpatul U.I.C., decizia atacată a fost criticată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385 9 pct. 10 și 14 C. proc. pen., arătând că în mod greșit s-au reținut disp. art. 73 lit. a) și nu art. 44 alin. (3) C. pen., că a existat un conflict spontan în cauză; cu privire la pct. 10 a arătat că în mod greșit instanțele nu au luat în considerare toate probatoriile. Totodată, a mai fost solicitată schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 174 C. pen., arătând că nu rezultă cu certitudine că incidentul a avut loc în poarta inculpatului. Examinând actele și lucrările dosarului, decizia recurată, în raport de motivele de critică invocate de procuror și inculpatul U.I.C.

și de cazurile de casare sus-indicate, Înalta Curte, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, are în vedere că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., iar recursul declarat de inculpatul U.I.C. se privește ca fondat și va fi admis ca atare în baza disp. art. 385 15 pct. 2 lit. d) teza I C. proc. pen. A.a). Sub aspectul primului motiv de critică încadrat în cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen., din recursul declarat de inculpatul U.I.C. prin care se pretinde că instanțele de fond și apel nu s-au pronunțat și nu au luat în considerare unele probe administrate, Înalta Curte are în vedere nepertinența acestuia, întrucât după învestirea instanței de fond cu Rechizitoriul nr. 419/P/2010 din 10 decembrie 2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui, prezent personal în fața primei instanțe inculpatul U.I.C.

a solicitat aplicarea disp. art. 320 1 alin. (1) și (7) C. proc. pen. și a declarat personal că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței și că solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește. Prin urmare, luând act de poziția inculpatului U.I.C., s-a reținut situația de fapt imputată prin rechizitoriul scris al procurorului, iar pe de altă parte ambele instanțe, de fond și de apel, s-au pronunțat cu privire la toate probele administrate exclusiv în faza de urmărire penală și că anume fapta inculpatului U.I.C. de a lovi victima A.S.N. cu parul în cap, în drumul public, după ce a fost provocat de aceasta, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., concluzionându-se ca situație de fapt următoarele: Inculpatul U.I.C.

are 20 de ani și locuiește în satul T., com. R., jud. Vaslui. De la începutul lunii august 2010, a început să lucreze la barul "X" situat în gara R. În dimineața zilei de 3 august 2010, inculpatul U.I.C. a deschis barul în jurul orelor 5:30 iar, puțin mai târziu, a venit victima A.S.N., care și-a cumpărat un pachet de țigări spunând că va plăti în seara aceleiași zile. Apoi, victima a plecat cu trenul, împreună cu martorul G.M.I., la Iași, pentru că aveau treabă. S-au întors, tot cu trenul, în jurul orelor 20:00. Au intrat în barul "X" și și-au comandat câte o bere. În bar se aflau mai multe persoane printre care și martorul I.B. Inculpatul U.I.C. i-a cerut victimei să-i achite datoria ce o avea de dimineață, moment în care A.S.N.

i-a adus aminte inculpatului că și acesta are o datorie la el de 30 RON, astfel încât inculpatul i-a achitat datoria, oprindu-și contravaloarea țigărilor cumpărate de victimă înainte să plece la Iași. Cât a stat în bar, A.S.N. a fost recalcitrant și i-a adresat injurii inculpatului, fără ca acesta să spună ceva. A intervenit martorul I.B. care i-a spus victimei să se liniștească. A.S.N., G.M.I. și I.B. și-au mai comandat câte o bere și au ieșit din bar, oprindu-se în fața porții numitului R.I. și au consumat berile împreună cu acesta. În jurul orelor 21:00, inculpatul a făcut curat în bar și a închis. Când a ieșit în drum, i-a văzut pe cei patru arătați anterior consumând bere și i-a salutat, după care s-a dus la un alt bar din comună, unde vindea numita B.A., cu care inculpatul avea întâlnire.

Inculpatul U.I.C. și-a comandat un suc și s-a așezat pe o bancă din curtea barului împreună cu B.A. și stăteau de vorbă. În bar se mai afla martorul C.V. (cel care se ocupa de administrarea barului) împreună cu familia sa. La scurt timp a venit la bar martorul I.B., iar, după el, au venit A.S.N. și G.M.I. A.S.N. s-a dus la masa unde stătea inculpatul și l-a întrebat pe acesta, de 2 - 3 ori, unde este berea lui. Inculpatul i-a răspuns că el nu are nicio bere, pentru că abia intrase în bar și nu a comandat nimic. Victima se afla deja în stare de ebrietate. A.S.N. s-a enervat și a încercat să-l lovească pe inculpat cu pumnul, dar acesta s-a ferit, astfel încât victima a lovit cu pumnul în gardul din spatele inculpatului.

Apoi, A.S.N. l-a prins pe inculpat cu mâna stângă de mâna dreaptă, a încercat să-l lovească cu pumnul în față, însă inculpatul a parat lovitura cu mâna stângă, victima lovindu-l în antebraț. Atunci au intervenit martorii G.M.I. și I.B., care l-au scos pe A.S.N. afară din curte. După ei a ieșit și C.V. care i-a reproșat victimei că face scandal în bar. După ce au discutat în drum, A.S.N., G.M.I. și I.B. au plecat. Între timp, a venit în bar și martorul D.D., căruia inculpatul i-a povestit ce s-a întâmplat. Martorul i-a spus inculpatului că o să-l însoțească până acasă, pentru ca A.S.N. "să nu se mai ia de el". Cei doi, oricum, aveau același drum. Când au ieșit din bar, i-au văzut, în fața Primăriei, pe A.S.N.

și G.M.I. stând de vorbă, precum și pe martorul F.M. - paznic. Până să ajungă inculpatul și D.D. în dreptul Primăriei, martorul G.M.I. a plecat spre casă. A.S.N. a rămas pe loc. În momentul în care au ajuns în dreptul lui, A.S.N. a venit la inculpat și a vrut să-l lovească cu pumnii, dar a intervenit D.D., care s-a băgat între ei și l-a liniștit. Cei doi și-au continuat drumul, dar au fost ajunși din urmă de A.S.N., care a încercat iar să-l lovească pe inculpat, intervenind și de această D.D. Acesta i-a spus inculpatului U.I.C. să o ia înainte, el urmând să mai rămână să discute cu A.S.N. Inculpatul a procedat întocmai și a luat-o înainte, însă victima l-a ajuns din urmă chiar în fața porții locuinței sale.

Inculpatul a deschis poarta pentru a intra în curte dar, cum victima îl urmărea, a luat un par și l-a împins pe A.S.N. pentru a nu intra în curte. A.S.N. a încercat să-l lovească pe inculpat cu pumnul, dar acesta s-a ferit și a lovit victima cu parul peste piciorul stâng, în zona genunchiului. Atunci, A.S.N. l-a lovit pe inculpat cu pumnul în față. Acesta s-a întors pentru a intra în curte, însă A.S.N. l-a tras de tricou, rupându-i mâneca. În acest moment, inculpatul i-a mai aplicat victimei o lovitură cu parul, de data aceasta în partea dreaptă a capului, victima căzând la pământ. Imediat a ajuns la fața locului și D.D., care a încercat să vorbească cu A.S.N., dar acesta nu mai răspundea. Inculpatul a adus apă și a udat victima, după care a sunat la serviciul "112". Potrivit Raportului de expertiză medico-legală de autopsie nr. Y/2010 întocmit de I.M.L.

Iași, moartea numitului A.S.N. a fost violentă. Ea s-a datorat comei cerebrale traumatice consecința contuziei cerebrale, dilacerării cerebrale, hematomului intracerebral și hematomului subdural acut produse în cadrul unui traumatism cranio-cerebral cu fracturi de boltă și bază craniene, complicat în evoluție cu bronhopneumonie. Aspectul și topografia leziunilor de violență constatate la examenul extern și intern al cadavrului, coroborate cu elementele examenului local efectuat la internarea în spital, pledează pentru posibilitatea producerii lor prin lovire cu corp contondent. Între leziunile cerebrale și deces există o legătură directă de cauzalitate. Sângele prelevat de la cadavru aparține grupei 01. Datorită perioadei lungi de spitalizare nu s-au prelevat probe pentru examenul toxicologic.

Decesul datează din 12 august 2010. A.b). Nu este fondat nici motivul trei și ultimul din recursul declarat de inculpatul U.I.C. prin care se tinde la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat în cea de omor simplu - chestiune ce se încadrează în cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., întrucât în mod legal și temeinic s-a statuat de către ambele instanțe, de fond și prim control judiciar, că fapta inculpatului U.I.C. de a lovi victima A.S.N. cu parul în cap, în drumul public, după ce a fost provocat de aceasta, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen.

Din acest punct de vedere este esențial, cu referire la ceea ce pretinde recurentul-inculpat U.I.C. în sensul că incidentul ce a determinat decesul victimei A.S.N. s-a produs pe un teren proprietatea bunicilor inculpatului - că acest aspect este înfrânt indubitabil de probele administrate în cauză, inclusiv cu cele fixate în planșele cu fotografii judiciare întocmite cu ocazia cercetării la fața locului, cât și de procesul-verbal de cercetare a locului faptei din care rezultă că agresiunea fatală s-a produs în fața porții locuinței inculpatului care este loc public și care reprezintă circumstanța ce califică infracțiunea în omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. i) C. pen. Or, potrivit art. 152 lit. a) C. pen., fapta se consideră săvârșită în public atunci când a fost comisă într-un loc care prin natura sau destinația lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nicio persoană.

Circumstanța care califică infracțiunea în infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen. este săvârșirea omorului "în public". Atât definiția săvârșirii unei infracțiuni în public, cât și circumstanța de calificare prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen. nu se referă la săvârșirea infracțiunii în drumul public și este indiferent pentru conținutul infracțiunii natura proprietății atâta timp cât spațiul situat între zona de siguranță și gardul, poarta proprietății inculpatului sau a părinților săi este prin natura lui un spațiu totdeauna accesibil publicului. Se conchide că încadrarea juridică a faptei comise de inculpatul-recurent în dispozițiile art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen., dată de instanța de fond și de apel este legală și temeinică.

A.c. /B. Întrucât în cauza de față, prin recursul declarat de procuror, se tinde la menținerea dispoziției stabilite de instanța fondului a pedepsei aplicate de 7 ani închisoare; iar simetric inversat în recursul declarat de inculpatul U.I.C. se tinde, dimpotrivă, la reducerea pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată de instanța de apel, apreciată ca fiind prea severă, Înalta Curte va proceda la analiza comună a acestor critici de netemeinicie în tiparul unic al cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., statuând ca nefondată critica procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și în mod corelativ ca fiind fondată cea devoluată prin recursul inculpatului sus-menționat.

Astfel, cu o primă premisă se are în vedere că pedeapsa de 5 ani închisoare, așa cum a fost redusă prin decizia instanței de prim control judiciar, este în continuare inaptă să satisfacă scopurile și finalitățile definitive prin disp. art. 52 C. pen., respectiv să constituie o reală măsură de constrângere și reeducare a inculpatului care să aibă drept consecință corijarea unei conduite de extremă violență, precum și necesara sa reintegrare socială, cât și pe de altă parte, prevenția săvârșirii de noi infracțiuni îndreptate împotriva vieții persoanelor. Pe de altă parte, este indubitabil că în speța de față, inculpatul-recurent a folosit un par apt pentru a ucide, i-a aplicat victimei în primă fază o lovitură peste genunchi și apoi, în faza a doua, a lovit-o în partea dreaptă a capului, lovitură fatală, care a avut drept consecințe o contuzie cerebrală, hematom intracerebral și hematom subdural acut, cu fractură de boltă și bază craniană.

Ceea ce este decisiv totuși este existența circumstanței atenuante a provocării, corect reținută prin rechizitoriu, deoarece între părți au existat anterior mai multe conflicte care au continuat datorită insistențelor victimei, dar situația creată nu a putut să-l surprindă pe recurentul-inculpat nominalizat pentru felul în care s-au derulat evenimentele și, în consecință, inculpatul a săvârșit fapta de omor calificat. Față de cele de mai sus expuse, pentru o mai judicioasă conformare la criteriile legale de individualizare judiciară prev. de art. 72 C. pen., Înalta Curte, reținând în favoarea recurentului-inculpat U.I.C. existența circumstanței atenuante prev. de art. 73 lit. b) C. pen., urmează să-i dea eficiență mai mare astfel încât pedeapsa să devină proporțională cu fapta și persoana inculpatului, reducând cuantumul pedepsei în limite legale și reținând în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a), b) și c) C. pen.

desemnate de lipsa de antecedente penale a inculpatului, recunoașterea săvârșirii infracțiunii în mod constant și în faza de urmărire penală, atitudinea inculpatului-recurent după săvârșirea faptei constând în ajutorul dat victimei imediat după săvârșirea faptei, apelarea serviciului de urgență "112". Așa fiind, admițându-se recursul declarat de inculpatul U.I.C., se va casa în parte decizia recurată și cu ocazia rejudecării în fond se va reduce de la 5 ani închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului U.I.C. pentru infracțiunea prev. de art. 174 - 175 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) - c) C. pen. și art. 320 1 C. proc.

pen. În aceste limite urmează a se menține restul dispozițiilor deciziei atacate. Urmează ca sumele de bani cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de soluționarea recursului declarat de procuror să rămână în sarcina statului, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Cu majoritate: Admite recursul declarat de inculpatul U.I.C. împotriva Deciziei penale nr. 133 din 1 septembrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează în parte decizia atacată și, rejudecând: Reduce de la 5 ani închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului U.I.C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) - c) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen. Menține restul dispozițiilor deciziei atacate. Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva aceleiași decizii. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 23 mai 2012. Opinie separată în sensul admiterii recursului declarat de inculpatul U.I.C. împotriva Deciziei penale nr. 133 din 1 septembrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a casării în parte a deciziei atacate și reducerii pedepsei aplicate inculpatului U.I.C. de la 5 ani la 4 ani închisoare și aplicarea dispozițiilor art. 86 1 - 86 4 C. pen. Judecător G.B. Procesat de GGC - AZ