ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1675/2012

Asupra recursurilor

de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Vaslui,

prin sentința penală nr. 100 din 18 mai 2011 a condamnat, printre alții, pe

inculpații:

- P.V.E., la 7 ani și

6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru tentativă

la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art.

174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.;

- S.S.E., la 7 ani și

6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru

tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C.

pen.

S-a făcut aplicarea art.

71 și a art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru ambii inculpați.

Pe latură civilă, în

baza art. 14, a art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998 și următoarele

C. civ., art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată, inculpații au fost obligați

în solidar (inclusiv cu coinculpatul condamnat în cauză R.V.), să plătească

următoarele sume: 14.433,31 lei parte civilă Spitalul Clinic de Urgență Prof. Dr.

Nicolae Oblu Iași, 259,12 lei, parte civilă Spitalul județean de urgență

Vaslui, 1.226,75 lei părții civile Serviciul județean de Ambulanță Vaslui, la

toate acestea adăugându-se actualizările impuse până la data plății efective.

Totodată, în ce

privește partea civilă Z.C., cauza s-a disjuns.

În temeiul art. 118 lit.

b) C. pen., s-a dispus confiscarea, de la inculpați, a trei bâte și a unei

așchii, corpuri delicte.

Pentru a pronunța

sentința, instanța a reținut următoarele:

În jurul orei 23:00

din noaptea de 26 octombrie 2010, S.S.E., însoțit de D.N.I. și de R.V. cu un

autoturism, s-a dus la locuința minorei C.P., din satul Siliștea, oraș

Negrești, jud. Vaslui. Acolo, mai mulți tineri, l-au alungat pe R.V., acesta

chemându-i în ajutor, pe P.V.E., S.S.E. și M.F.G. După ce S.S.E. a pus în

autoturism 5 pari, toți s-au reîntors în curtea amintită, aici provocând

scandal. Deranjată de gălăgie, bunica minorei a ieșit din locuință, cei

amintiți retrăgându-se, însă înainte de aceasta, au observat că pe drum treceau

doi bărbați și au bănuit că sunt din grupul celor care-i alungaseră.

Imediat, cu

autoturismul, grupul a pornit în urmărire și a staționat în spatele celor doi,

moment în care, cu excepția lui D.N.I., ceilalți au coborât, au luat parii, R.V.

a luat o bâtă și s-au apropiat. Cei doi bărbați erau Z.C. și fratele lui, Z.I.,

acesta din urmă văzând grupul care se apropia de ei, fugind. Rămas singur, Z.C.

a fost lovit, repetat cu bâte și par, de cei trei. Datorită intensității

lovirii, bâta folosită de inculpatul S.S.E. s-a rupt și acesta, văzând că R.V. continua

să lovească, l-a oprit din acțiunile violente, spunându-i că va omorî victima.

Un alt ocupant al autoturismului, M.F.G., și el având asupra sa un par, pornise

în urmărirea lui Z.I., dar nu l-a ajuns.

Încetând agresarea

victimei, grupul s-a reîmbarcat în vehicul, s-a deplasat în orașul Negrești și

s-a oprit în fața localului „D.”, au aruncat bâtele, și-au cumpărat bere și

țigări, au consumat alcoolul și, ulterior, s-au dus la casele lor.

Inițial, victima

agresiunii a fost transportată cu ambulanța la Spitalul județean de Urgență

Vaslui, de aici fiind transferat la Spitalul Clinic de Urgență „Prof. Dr. Nicolae

Oblu” din Iași, unde a fost internată. După acordarea îngrijirilor de

specialitate, victima a fost reinternată pentru efectuarea unei cranioplastii.

Raportul de expertiză

medico-legală a reținut că Z.C. a prezent leziuni traumatice de tipul fracturii

cominutive, cu fragmente denivelate–înfundate parieto-occipitală în stânga,

fracturi iradiate în stânca temporală pe partea stângă, 1/3 medie, fracturi

perieto-frontale stângi iradiate anterior paramedian dreapta, contuzie

dilacerare, hemoragie temporo-parieto-occipitală stânga, edem cerebral, hematom

extradural frontal și temporo-parieto-occipital stâng, hematom epicranian

parieto-occipital stâng și fractură cominutivă 1/3 inferioară cubitus stâng. S-a

mai înscris că leziunile s-au putut produce prin lovire cu obiecte contondente,

cu și de obiecte contondente, cel mai probabil prin loviri active multiple, cu

corpuri dure, aplicate pe planul superior lateral stânga al extremității

cefalice, posibil unul sau mai mulți agresori, victima aflându-se în

ortostatism, dar și pe plan inferior față de agresori (căzută la pământ),

fractura cubitusului stâng se putea produce prin mecanism de apărare a

extremității cefalice, prin ridicarea membrului superior stând.

Același act

medico-legal a înscris că leziunile constatate puteau data de 26 octombrie

2010, necesitau 45-50 de zile de îngrijiri medicale de la data producerii și au

pus în pericol viața.

O ultimă concluzie

înscrisă în respectivul act a fost că victima, în urma traumatismului suferit,

a rămas cu infirmitate fizică permanentă, prin deficit osos, necesitând

craniectomie.

Împotriva sentinței,

inculpații au declarat apeluri, P.V.E., motivând că hotărârea este nulă pentru

că rechizitoriul nu îndeplinea condiția prevăzută de art. 263, 264 C. proc.

pen., urmărirea penală a fost efectuată de un organ judiciar necompetent,

respectiv organele de cercetare ale poliției, probele testimoniale, de

asemenea, au fost administrate, în mare parte, de către polițiști, delegarea,

de către procuror, nefiind justificată, lipsește motivarea sub aspectul

stabilirii faptelor săvârșite de fiecare participant, nu s-au analizat, în

concret, toate probele, nulitatea sentinței este și urmarea faptului că

judecătorul era incompatibil, aceasta pentru că la termenul din 4 mai 2011 s-a

disjuns latura penală de cea civilă, astfel deducându-se că magistratul s-a

antepronunțat în ce privește latura penală, condamnarea sa pentru fapta pentru

care s-a dispus trimiterea în judecată fiind consecința erorii grave de fapt,

aceasta impunând achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10

lit. c) C. proc. pen.

Apărătorul

inculpatului apelant a mai criticat sentința pentru greșita încadrare juridică

a faptei, în opinia sa inculpatul săvârșind infracțiunea prevăzută de art. 182 alin.

(2) C. pen., iar cu privire la pedeapsa aplicată trebuia reținută comportarea

celui asistat, atitudinea de după agresiune, precum și persoana sa.

Inculpatul S.S.E., în

apel, a susținut aceleași motive expuse, în plus s-a subliniat că respectivul a

lovit victima numai peste picioare, obiectul cu care a acționat era de esență

moale, putred, sentința nu oferă nici un argument plauzibil privind vinovăția,

încadrarea juridică a faptei este infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2)

C. pen., condamnarea pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat nu este

bazată pe probe, ca atare, inculpatul trebuie achitat în baza art. 11 pct. 2 lit.

a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În subsidiar,

apărarea inculpatului a cerut aplicarea unei pedepse mai mici.

Curtea de Apel Iași,

prin decizia penală nr. 30 din 9 februarie 2012 a respins, ca nefondate,

apelurile inculpaților.

Nemulțumiți și de

hotărârea pronunțată în apel, inculpații, în termenul legal, au declarat

recursuri, nemotivate în scris.

La termenul de

judecare a recursurilor, 22 mai 2012, inculpații, personal și fiind asistați de

avocați desemnați apărători din oficiu, au cerut în ce-i privește, aplicarea

disp. art. XI, cu referire la art. V din O.U.G. nr. 121 din 29 decembrie 2011,

raportat la art. 320

1

C. proc. pen. astfel cum a fost redactat prin

modificarea adusă de Legea nr. 202/2010 în vigoare de la 25 noiembrie 2010.

Cererile inculpaților

nu pot fi admise pentru considerentele ce urmează:

Art. XI din O.U.G. nr.

121/2011 prevede că în aplicarea art. V (instanța de judecată soluționează

latura penală atunci când din probele administrate în cursul urmăririi penale

rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de

inculpat), în cauzele aflate în curs de judecată în care cercetarea

judecătorească în primă instanță începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr.

202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, disp.

art. 320

1

C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător la primul

termen cu procedură completă, imediat următor intrării în vigoare a prezentei

ordonanțe de urgență.

În cauza privindu-i

pe cei doi inculpați, cercetarea judecătorească în fond a început la 9

februarie 2011 (dosar Tribunalul Vaslui), iar la termenul de judecată 9 martie

2011 (același dosar), judecătorul, din oficiu, a adus la cunoștința

inculpaților prevederile art. 320

1

C. proc. pen. introdus prin Legea

nr. 202/2010), le-a detaliat conținutul dispoziției, inculpații arătând că

doresc să se judece după procedura obișnuită (același dosar). Ca atare, în

recurs, cererile nu au corespondent în normele legale enunțate, iar susținerile

inculpaților, că la cercetarea în fond nu au fost corect consiliați de

apărătorii lor, nu pot constitui un argument valabil, legal, de revenire asupra

poziției procesuale. Este de reținut și că ambii inculpați au avut apărători

aleși, inclusiv la termenul de judecată arătat.

În ce privește cazul

de casare invocat, acela prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.,

respectiv pedepsele aplicate nu au fost individualizate în raport cu

prevederile art. 72 C. pen., acesta este fondat dar numai pe considerentul de

fapt că în recurs, legal, se reține, din dorința inculpaților de recunoaștere a

faptei, chiar și numai pentru a beneficia de o reducere a pedepselor,

atitudinea lor.

Curtea, apreciază

această manifestare ca fiind legală, raportat și la limitele de pedeapsă

prevăzute de textul incriminator pentru infracțiunea consumată, cu aplicarea

normelor legale care sancționează tentativa.

Astfel, fără a fi o

critică a hotărârilor pronunțate până în recurs, la acest moment, luându-se în

considerare pericol social deosebit de grav al faptei, împrejurările în care

aceasta s-a săvârșit (loc public, în condițiile agravantei prevăzută de art. 75

lit. a) C. pen., de 3 sau de mai multe persoane împreună, în cauză fiind

condamnat și coinculpatul R.V., acesta însă optând încă de la fond, ca judecata

să aibă loc în procedura prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen.),

persoana inculpaților, ambii fără antecedente penale și, într-un final, cu

comportament sincer, fiind astfel aplicabilă circumstanța atenuantă prevăzută

de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., pedeapsa de câte 6 ani și 6 luni

închisoare executabilă în regim de privare de libertate poate constitui justă

ripostă pentru sancționarea penală a inculpaților.

Ca atare, pentru

motivul arătat, recursurile inculpaților fiind fondate, în baza dispozițiilor art.

385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., vor fi admise și se va proceda

corespunzător dispozitivului prezentei.

Potrivit art. 192

alin. (3), cu referire la art. 189 alin. (1) același cod, cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de inculpații S.S.E. și P.V.E. împotriva deciziei penale nr. 30 din

09 februarie 2012 a Curții de Apel Iași – secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează decizia

penală sus-menționată și sentința penală nr. 100 din 18 mai 2011 a Tribunalului

Vaslui numai cu privire la individualizarea pedepselor și, rejudecând:

Reduce pedepsele

aplicate inculpaților S.S.E. și P.V.E. de la 7 ani și 6 luni închisoare la 6

ani și 6 luni închisoare pentru fiecare inculpat prin reținerea circumstanțelor

atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

Menține celelalte

dispoziții ale hotărârilor.

Deduce din pedepsele

aplicate inculpaților, durata reținerii și arestării preventive de la 28

octombrie 2010 la 22 mai 2012.

Cheltuielile

judiciare ocazionate cu soluționarea recursurilor rămân în sarcina statului.

Onorariile

apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați, în sumă de câte

200 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 22 mai 2012.