ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1981/2012

Asupra recursurilor

de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

190 din 27 octombrie 2011, Tribunalul Iași a dispus următoarele:

A admis, în parte,

acțiunea civilă formulată de partea vătămată Z.C., parte civilă în dosarul

penal nr. 5166/89/2011 al Tribunalului Vaslui împotriva inculpaților R.V., S.S.E.

și P.V.E., deținuți in Penitenciarul Iași.

În temeiul art. 14, 346

C. proc. pen., art. 998 și următoarele C. civ. și art. 1003 C. civ., a obligat inculpații

R.V., S.S.E. și P.V.E., în solidar, să plătească părții civile Z.C. cu titlu de

despăgubiri materiale suma de 17.000 lei precum și suma de 60.000 lei cu titlu

de daune morale.

A obligat pe cei trei

inculpați să plătească, în solidar, aceleiași părți civile cu titlu de prestație

periodică lunară, suma de 600 lei începând cu data săvârșirii faptei (27

octombrie 2010) și până la încetarea stării de nevoie.

În baza art. 191 alin.

(2) C. proc. pen., a obligat fiecare inculpat să plătească statului suma de

câte 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare și câte 21 lei reprezentând

contravaloarea raportului de expertiză medico legală nr. 127/E din 15 iunie

2011 întocmit de Serviciul Medico-Legal Județean Vaslui iar părții civile, cu

același titlu, suma de câte 250 lei.

Pentru a se pronunța astfel,

prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:

Prin sentința penală nr.

100 din 18 mai 2011 a Tribunalului Vaslui s-a dispus condamnarea inculpaților R.V.,

S.S.E. și P.V.E., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor prev. de art.

20 rap. la art. 174, 175 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. la pedepsele

de câte 6 ani închisoare pentru inculpatul R.V. și de câte 7 ani și 6 luni

închisoare pentru inculpații P.V.E. și S.S.E.

Au fost admise

acțiunile civile formulate de părțile civile Spitalul Clinic de Urgență Prof.

Dr. Nicolae Oblu Iași, Spitalul Județean de Urgență Vaslui și Serviciul de

Ambulanță Județean Vaslui.

S-a dispus

disjungerea acțiunii civile față de partea vătămată Z.C. care s-a constituit

parte civilă cu sumele de 17.000 lei despăgubiri materiale, de 100.000 lei

daune morale și 1000 lei lunar cu titlu de despăgubiri periodice.

Această acțiune nu a

fost suspendată ci doar disjunsă de acțiunea penală.

În dovedirea

pretențiilor civile au fost audiați martorii R.F.M. și C.F. și s-au depus

înscrisuri, facturi, chitanțe și bilete de transport.

A fost efectuată expertiza

medico-legală din 15 iunie 2011 de către Serviciul Medico-Legal Județean Vaslui

care a stabilit că partea vătămată prezintă urmare traumatismului, un deficit funcțional

cu o incapacitate în proporție de 60% încadrabilă în gradul II de invaliditate.

Instanța a reținut că

prin săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat a fost produsă părții

vătămate Z.C. o vătămare a integrității corporale și a sănătății, ceea ce a

presupus efectuarea unor cheltuieli cu spitalizarea, cu medicația, cu deplasările,

etc.

S-a apreciat că prejudiciul

material cauzat părții vătămate raportat la probatoriul administrat în cauză (martorii

audiați pentru latura civilă, facturile, chitanțele, biletele de transport) este

în cuantum de 17.000 lei.

Prin infracțiunea

săvârșită este neîndoielnic că părții vătămate Z.C. i-au fost cauzate nu numai

traume fizice - acestea fiind descrise în cuprinsul certificatelor medicale și

a expertizelor medico-legale efectuate, ci și psihice.

În termenul legal

hotărârea primei instanțe a fost apelată atât de inculpați cât și de partea

civilă.

Inculpații au

criticat sentința atacată arătând că daunele morale și materiale sunt prea mari

nefiind dovedite, iar partea civilă a considerat că daunele acordate sunt

insuficiente raportat la suferințele fizice și psihice cauzate de săvârșirea

infracțiunii precum și de infirmitatea permanentă dobândită.

Prin decizia penală nr.

39 din 21 februarie 2012, Curtea de Apel Iași – secția penală și pentru cauze

cu minori a respins ca nefondate apelurile declarate de partea civilă Z.C. și

inculpații R.V., S.S.E., P.V.E. împotriva sentinței penale nr. 190 din 27

octombrie 2011 a Tribunalului Vaslui, pe care a menținut-o.

A obligat partea

civilă Z.C. și inculpatul S.S.E. să achite statului câte 200 lei fiecare, cu

titlu de cheltuieli judiciare.

A obligat inculpații R.V.

și P.V.E. să achite statului câte 400 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli

judiciare din care 400 lei către Baroul Iași reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu se avansează din fondurile statului.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de apel a reținut că nu sunt întemeiate nici

criticile formulate de partea civilă și nici criticile inculpaților. Având în

vedere leziunile suferite de partea vătămată, infirmitatea permanentă

dobândită, numărul mare de îngrijiri medicale, probele administrate, prima

instanță de control judiciar a apreciat că instanța de fond a stabilit corect

cuantumul daunelor materiale și morale în sumă de 60.000 lei și respectiv

17.000 lei.

S-a mai reținut de

asemenea că lipsa veniturilor inculpaților nu constituie un motiv care să ducă

la scutirea acestora de achitarea unui prejudiciu cauzat prin faptele lor.

Împotriva deciziei

penale mai sus menționată au declarat recursuri inculpații S.S.E. și P.V.E.

reiterând motivele formulate în fața instanței de apel, cazurile de casare

invocate de apărătorii acestora fiind dispozițiile art. 385

9

pct. 18

și 17

2

C. proc. pen.

Criticile aduse nu

sunt fondate.

Analizând legalitatea

și temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate

conform art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte reține că

recursurile declarate în cauză nu sunt fondate urmând a fi respinse ca atare

pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte

apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită în urma coroborării

tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de

cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptelor corespunde

situației de fapt reținute, în mod corect stabilind instanța de fond că în

cauză sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpaților

sub aspectul infracțiunilor reținute în sarcina acestora.

Pedepsele aplicate

inculpaților au fost corect individualizate atât sub aspectul cuantumului cât

și a modalității de executare, instanța de fond având în vedere la

individualizarea pedepselor toate criteriile generale de individualizare

judiciară a pedepsei reglementate de dispozițiile art. 72 C. pen. și anume,

gradul de pericol social concret al faptelor comise, limitele speciale ale

pedepselor, modalitatea și împrejurările comiterii faptelor.

Latura civilă a

cauzei a fost corect soluționată instanța de fond motivând pe larg, în baza

probelor administrate modalitatea de stabilire a cuantumului prejudiciului

moral și material.

În dovedirea

pretențiilor civile, în fața primei instanțe au fost audiați martorii R.F.M. și

C.F. și s-au depus înscrisuri, facturi, chitanțe și bilete de transport.

A fost efectuată

expertiza medico-legală din 15 iunie 2011 de către Serviciul Medico-Legal

județean Vaslui care a stabilit că partea vătămată prezintă, urmare

traumatismului, un deficit funcțional cu o incapacitate în proporție de 60%

încadrabilă în gradul II de invaliditate.

Din actele

medico-legale depuse la dosar rezultă că partea civilă, în urma loviturilor

primite a suferit leziuni ce au necesitat 89-90 zile îngrijiri medicale,

leziuni ce i-au pus în primejdie viața rămânând cu o infirmitate fizică

permanentă prin deficit osos.

Așa fiind, se

constată că părții civile i s-a cauzat atât un prejudiciu moral determinat de

suferințele fizice și psihice generate de loviturile primite cât și un

prejudiciu material determinat de cheltuielile efectuate cu îngrijirile

medicale și faptul că nu a mai putut munci pentru a-și asigura mijloacele de

existență.

La aceasta se adaugă

și infirmitatea și incapacitatea de muncă dobândită în proporție de 60%.

Raportat la incapacitatea

de muncă în proporție de 60%, Înalta Curte apreciază că instanța de fond a

stabilit corect prestația periodică în cuantum de 600 lei lunar, probele

administrate în cauză dovedind că partea civilă, anterior leziunilor suferite,

realiza un venit lunar de 1000 lei.

Avându-se în vedere

leziunile produse, infirmitatea permanentă dobândită de acesta, numărul mare de

îngrijiri medicale (89-90 zile), probele administrate (declarațiile martorilor

și actele depuse), Înalta Curte apreciază că instanța de fond a stabilit corect

cuantumul daunelor materiale și morale în sumă de 60.000 lei și respectiv

17.000 lei.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de inculpații S.S.E. și P.V.E. împotriva deciziei penale nr. 39 din 21

februarie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de

câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte

100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8 iunie

2012.