ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3572/2019

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 18.06.2015, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate: - anularea Raportului de evaluare nr. x/26.05.2015 și înlăturarea tuturor efectelor acestuia în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 în ceea ce privește starea de incompatibilitate reținută de către A.N.I. cât privește calitatea de angajat cu contract individual de muncă în cadrul S.C. B. S.R.L. și efectele constatării acesteia reținute în raport; - obligarea A.N.I. să se ia orice măsură necesară pentru restabilirea dreptului atins, respectiv obligarea de către instanță, pe cheltuiala A.N.I. la publicarea hotărârii de admitere a cererii de chemare în judecată, inclusiv emiterea unui comunicat de presă în care să se menționeze concret faptul că reclamantul nu se află și nu s-a aflat în starea de incompatibilitate constată prin raportul de evaluare nr. x/26.05.2015.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 3144 din 24 noiembrie 2015 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 Cod procedură, a solicitat casarea hotărârii și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulate. În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că sentința atacată este motivate sumar și chiar contradictoriu, iar prevederile art. 187 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 au fost interpretate în mod diferit și eronat de către instanță, dar și de către pârâtă, cu privire la aceeași situație și la aceleași efecte juridice. A mai apreciat recurentul că pentru constatarea stării de incompatiblitate, ca stare premergătoare conflictului de interese, este necesară existența evidentă a relei credințe și a intenției clare de fraudare a legii, nefiind suficient a se constata existența unui cumul de funcții.

Apărările formulate de intimata-pârâtă Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a hotărârii instanței de fond.

Considerentele și soluția instanței de recurs asupra excepției tardivității Examinând cu prioritate excepția invocată, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Conform dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. În aceste condiții, sentința nr. 3144 din 24 noiembrie 2015 a Curții de Apel București este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, calea de atac trebuind să respecte termenul de declarare sus-menționat. Din verificarea actelor dosarului de fond, se constată că sentința recurată a fost comunicată reclamantului la data de 11.01.2016, conform dovezii de comunicare aflate la fila x, iar cererea de recurs a fost depusă la data de 29.01.2016 (data poștei plic dosar recurs) cu depășirea termenului legal, absolut și imperativ prevăzut de art. 20 alin. (1) anterior menționat, împlinit la data de 27.01.2016. Întrucât recurentul a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal și nu a dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, în cauză operează sancțiunea decăderii, iar Înalta Curte, înconformitate cu dispozițiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca tardiv formulat.