ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3487/2020

Ședința publică din data de 14 iulie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Agenția Națională de Integritate solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea raportului de evaluare nr. x/04.08.2016 întocmit în lucrarea nr. 31246/S/II/24.08.2015.

Prin sentința civilă nr. 994 din 21 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În raport de aceste dispoziții legale se critică sentința atacată prin care s-a respins ca neîntemeiată acțiunea și a fost menținut ca legal emis raportul de evaluare nr. x din 4.08.2019 prin care în sarcina recurentului-reclamant a fost reținută starea de conflict de interese raportat la dispozițiile art. 78 alin. 1 lit. a) și c) din Legea nr. 161/2003 și starea de incompatibilitate prevăzută de art. 94 alin. 4 din Legea nr. 161/2003.

Recurentul-reclamant invocă dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ. în ceea ce privește reținerea conflictului de interese și dispozițiile art. 488 (1) pct. 8 C. proc. civ. în ceea ce privește reținerea stării de incompatibilitate.

În ceea ce privește reținerea în sarcina recurentului a conflictului de interese se invocă faptul că hotărârea primei instanțe cuprinde motive contradictorii fiind încălcate dispozițiile art. 425 alin. 1 lit. b) din C. proc. civ. - fiind invocate dispozițiile motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. se invocă greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 79 alin. 1 lit. a) și c) din Legea nr. 161/2003 neexistând situația de conflict de interese în sensul că în calitate de funcționar public în cadrul APIA - Centrul local Lehliu Gară, în exercitarea atribuțiilor de serviciu a intervenit în procesul de soluționare a cererilor unice de plată pe suprafațe depuse de soția sa. Se arată că în ceea ce a efectuat reclamantul este faptul că a constatat, în urma controlului încrucișat că din punct de vedere formal dosarele sunt complete, neputându-se reține existența unui fals patrimonial obținut de soția sa prin acordarea acestei vize.

În ceea ce privește reținerea stării de incompatibilitate prevăzută de art. 94 alin. 1 din Legea nr. 161/2003.

Se arată că în raport de situația de fapt nu poate fi reținută starea de incompatibilitate născută ca urmare a procurii speciale autentificate în baza căruia reclamantul și-a reprezentat soția în fața APIA. Aceasta deoarece ulterior acordării vizei ca urmare a sesizării recurentului viza acestuia a fost anulată și nu a produs consecințe juridice deoarece în final dosarul soției recurentului a fost vizat de un alt consilier.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate în sensul rejudecării și admiterii acțiunii și anulării ca nelegal a raportului de evaluare contestat.

La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat iar recurentul-reclamant a depus răspuns la întâmpinare.

Analizând recursul declarat în raport de motivele de recurs invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. a fost invocat cu privire la analizarea legalității raportului de evaluare contestat pe aspectul reținerii situației de conflict de interese raportat la dispozițiile art. 79 alin. 1 lit. a) și c) din Legea nr. 161/2003

Curtea constată că în cauză nu poate fi reținută reținută existența unei motivări contradictorii în fapt și în drept în analizarea situației de conflict de interese de natură a fi încălcate dispozițiile art. 425 alin. 1 lit. b) C. proc. civ.

Curtea constată că prima instanță și-a exercitat pe deplin rolul activ în vederea verificării legalității raportului de evaluare pe ansamblul situației de fapt care a conturat existența unui conflict de interese administrativ. Și această situație de fapt constă în aceea că în companiile aferente anilor 2011, 2012, 2013și 2014 pentru depunerea cererilor unice de plată și pentru obținerea subvențiilor recurentul în calitate de consilier în cadrul APIA - Centrul Local Lehliu Gară a efectuat controlul încrucișat prin acordarea vizei D1 asupra solicitării soției sale B..

Prima instanță a analizat toate apărările formulate de recurentul-reclamant pe care le-a respins pe deplin motivat în cauză neputându-se reține incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. este nefondat, în cauză sentința atacată fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor de drept material incidente atât în ceea ce privește existența conflictului de interese cât și în ceea ce privește situația de incompatibilitate.

În ceea ce privește situația existenței conflictului de interese în mod corect s-a apreciat de prima instanță că există îndeplinite prevederile art. 79 alin. 1 lit. a) și c) din Legea nr. 161/2003 și a art. 49 din Legea nr. 188/1999 constând în aceea că în companiile aferente anilor 2011, 2013 și 2014 reclamantul în calitate de consilier funcționar public în cadrul APIA - Centrul Local Lehliu Gară a efectuat controlul încrucișat prin acordarea vizei D! asupra solicitărilor de plată ale fermierului B. - soți sa.

Procedând în acest fel reclamantul a încălcat dispozițiile art. 79 alin. 2 din Legea nr. 161/2003 respectiv obligația de a se abține, conflictul de interese existând la data acordării vizei neavând relevanță juridică faptul că ulterior viza recurentului a fost anulată dosarul soției fiind aprobat în final de un alt consilier.

Iar această aprobare inițială a recurentului nu a avut un caracter formal de natură a înlătura situația conflictului de interese legal contestat,

Nu pot fi reținute ca fondate argumentele invocate de recurentul-reclamant potrivit cărora "...viza de control administrativ ...a avut un caracter pur formal...nu am participat la luarea vreunei decizii...nu am favorizat interesele mele sau ale soției ...nu sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 79 alin. (1) lit. a).) și lit. c).) din Legea nr. 161/2003...", atâta timp cât A. are atribuția, respectiv competența de a interveni în procesul de gestionare a cererilor unice de plată, deci implicit si cu privire cererile depuse de sotia sa B..

Neprocedând în sensul celor prevăzute de art. 79 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu modificările și completările ulterioare, respectiv de a se abține de la rezolvarea cererilor, de a participa la luarea deciziilor și de a-și informa de îndată șeful ierarhic, acesta s-a aflat în situația de conflict de interese prevăzută de dispozițiile art. 79 alin. (1) lit. a).) și lit. c).) din Legea nr. 161/2003 cu modificările și completările ulterioare.

În același context, față de conținutul art. 79 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu modificările și completările ulterioare, apărările recurentului-reclamant conform cărora "...după parcurgerea acestei etape. ...acordarea de către mine a vizei de control încrucișat DL. dosarul intrând într-o altă etapă administrativă . . . . . . . . . ." nu pot fi primite ca fiind fondate, în condițiile în care această reglementare a fost concepută tocmai ca funcționarul public să își exercite atribuțiile de serviciu în mod imparțial, transparent și cu respectarea principiului supremației interesului public.

Prin urmare, chiar dacă recurentul-reclamant are astfel de atribuții, acesta era obligat, conform art. 79 alin. (2) din legea nr. 161/2003 cu modificările și completările ulterioare, să se abțină de la rezolvarea cererilor depuse de soția sa și să îl informeze de îndată pe șeful său ierarhic superior, și care urma să procedeze în consecință, conform legii, dacă era înștiințat,

În ceea ce privește situația de incompatibilitate reglementată de dispozițiile art. 94 alin. 1 din Legea nr. 161/2003, Curtea apreciată că prima instanță a analizat și aplicat corect în raport de situația de fapt dispozițiile de drept material incidente.

Conform art. 94 alin. (4) din Legea nr. 161/2003 cu modificările și completările ulterioare " Funcționarii publici nu pot fi mandatari ai unor persoane în ceea ce privește efectuarea unor acte în legătură cu funcția publică pe care o exercită ".

Din actele depuse în probațiune la dosarul cauzei, rezultă că la data de 12.03.2014, prin procura specială nr. T 2, A. este împuternicit, ca în numele și pentru B. să o reprezinte în relația cu Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A.) Județul Călărași, Centrul Local Lehliu Gară, cu privire la toate terenurile pe care aceasta le deține pe raza Județului Călărași.

Astfel, legiuitorul, reglementând incompatibilitățile privind funcționarii publici, a prevăzut în cuprinsul art. 94 alin. (4) din Legea nr. 161/2003 cu modificările și completările ulterioare, că funcționarii publici nu pot fi mandatari, în speță al soției, în ceea ce privește efectuarea unor acte în legătură cu funcția publică pe care o exercită, necondiționat de existența altor motivații personale.

Din perspectiva acestei dispoziții legale, este lipsită de relevanță juridică, în ceea ce privește această situație de incompatibilitate, faptul că nu s-a influiențat soluționarea cererilor, respectiv că nu s-a obținut vreun favor, aspecte care, de altfel, pot fi analizate doar în ceea ce privește conflictul de interese.

Totodată, instanța de fond corect a reținut că, împrejurarea potrivit căreia reclamantul ar fi primit asigurări din partea reprezentanților APIA, în sensul că nu ar exista niciun impediment pentru depunerea cererii unice de plată în numele soției, nu reprezintă o cauză de exonerare de la răspunderea privind încălcarea regimului juridic al incompatibilităților, în condițiile în care, în calitatea sa de funcționar public avea obligația de a respecta dispozițiile art. 94 alin. (4) din Legea nr. 161/2003 cu modificările și completările ulterioare.

Susținerile din răspunsul la întâmpinare nu pot fi reținute în cauză Curtea apreciind că în cauză sentința atacată este legală și temeinică nefiind îndeplinite condițiile motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

În consecință, Curtea în baza art. 496-498 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 994 din 21 martie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 iulie 2020.