ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3933/2020

Ședința publică din data de 28 iulie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 14 iunie 2016, sub nr. x/2016 și modificată la data de 07.12.2016, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/26.05.2016 încheiat de această autoritate.

Prin cererea de modificare a cererii de chemare în judecată, reclamantul nu a completat cererea de chemare în judecată cu un capăt/alte capete ale acțiunii inițiale ci, a adus dovezi noi (înscrisuri în susținerea cererii inițiale) și dezvoltări ale argumentelor/criticilor aduse actului administrativ în litigiu.

Prin sentința civilă nr. 806 pronunțată în data de 8 martie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității invocată de Agenția Națională de Integritate în ceea ce privește solicitarea de anulare a Raportului de evaluare pentru pct. 3 din dispozitivul raportului și a respins ca inadmisibilă această solicitare și a respins, ca neîntemeiată acțiunea astfel cum a fost formulată și modificată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs reclamantul A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost motivată și precizată pentru următoarele argumente:

- Instanța de fond a reținut eronat, că în calitate de consilier local, a participat la deliberarea si adoptarea a trei Hotărâri ale Consiliului local Afumați cu privire la B., mai exact HCL nr. 57/2012, HCL 58/2012, HCL53/2013, încălcând prevederile art. 46 alin. (1) si 2 din Legea 215/2001.

Nu a avut niciun interes atunci când s-au votat acele hotărâri privind B., fapt dovedit de natura juridică a entității B., întrucât aceasta este reglementată de O.U.G. nr. 26/2000 fiind o entitate juridică ce nu are un scop patrimonial.

Mai mult decât atât, în raportul A.N.I. nu se regăsește dovada unui prejudiciu, motivul fiind acela că nu a existat niciun venit de care să beneficieze de pe urma acestei entități juridice.

Instanța de fond nu a luat în considerare că una dintre hotărârile în baza căreia i s-a atribuit o sumă de bani clubului sportiv, a fost revocată în integralitate, retrăgându-se astfel cuantumul sumei repartizate.

Demonstrarea neimputabilității acestor fapte în sarcina sa a fost dovedită și prin dispunerea soluției de clasare de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

- Un alt considerent reținut greșit de către prima instanță, este acela că ar fi încălcat regimul juridic al conflictului de interese atunci când a semnat în calitate de viceprimar contractele de lucrări/servicii nr. x/06.09.2013, y/02.12.2013, z/02.12.2013 încheiate de Primăria Afumați cu S.C. C. S.R.L., societate la care soacra sa a avut calitatea de asociată.

Reiterează argumentele expuse în primă instanță, raportat la faptul că în perioada de semnare a contractelor nr. x/02.12.2013 și nr. y/02.12.2013, soacra sa nu mai avea calitatea de asociat din data de 17.09.2013 prin hotărârea A.G.A. a S.C. C. S.R.L.

Consideră că nu sunt aplicabile dispozițiile privind conflictul de interese având în vedere că, lipsește interesul în obținerea folosului patrimonial care să aibă o legătură cu persoana în cauză. Aceste contracte au fost încheiate cu societatea C. în perioada când soacra sa nu a mai avut nicio calitate în cadrul acestei societăți, motiv pentru care lipsește calitatea pentru ca fapta respectivă să fie încadrată într-un conflict de interese.

Consideră că nu poate fi tras la răspundere pentru aceste fapte nu întrunesc elementele răspunderii civile delictuale, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile acestei răspunderi, lipsind condiția de bază, și anume inexistenta faptei ilicite.

Cu privire la semnarea unor procese-verbale de receptive la terminarea lucrărilor "Reabilitare instalație electrică clădire fost ICIL", executate de aceeași societate C. S.R.L., respectiv contractele nr. x/16.03.2012, nr. y/29.11.2012 și nr. 20600/03.12.2012 consideră că s-a argumentat într-un mod injust de către instanța de fond faptul ca s-ar afla în situația unui conflict de interese atunci când a semnat procesele-verbale de recepție a lucrărilor deoarece încheierea acestea derivă din clauzele unor contracte care a fost încheiate în anul 2012, atunci când nu avea calitatea de viceprimar.

La acel moment, un alt viceprimar a încheiat contracte cu societatea C. S.R.L. urmând ca la momentul finalizării lucrărilor prestate să fie efectuate procesele-verbale de recepție a lucrărilor, potrivit normelor în vigoare.

Prin prisma calității de viceprimar ce se ocupa de aceasta latură a administrației publice locale, a semnat procesele-verbale de recepție a lucrărilor, fără a avea vreun beneficiu în acest fel, cu atât mai mult cu cât a existat o comisie compusă din mai mulți membrii din componența căreia a făcut parte și reclamantul.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 22 noiembrie 2018, s-a fixat termen de judecată la data de 2 iunie 2020, în ședință publică, cu citarea părților. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 5 mai 2020, prin încheierea de ședință din data de 17 aprilie 2019.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând legalitatea sentinței atacate prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, Înalta Curte, prin raportare la prevederile legale incidente, dar și la contextul factual al cauzei, constată că recursul este nefondat, în considerarea celor în continuare expuse.

Reclamantul a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ Raportul de evaluare nr. x/26.05.2016 încheiat de Agenția Națională de Integritate.

Prin raportul de evaluare, Inspecția de Integritate din cadrul Agenției Naționale de Integritate a constatat că recurentul reclamant nu a respectat regimul juridic al conflictelor de interese întrucât acesta: în calitate de consilier local, a participat la deliberarea și adoptarea Hotărârilor Consiliului Local nr. 57/03.07.2012, 58/03.07.2012 și 53/29.07.2013 cu privire la asociația "B.", asociație în cadrul căreia avea calitatea de membru fondator; și, totodată, a semnat, în calitate de viceprimar al comunei Afumați, contractele de lucrări/servicii nr. x/06.09.2013, y/02.12.2013 și 21433/02.12.2013, încheiate de Primăria Comunei Afumați cu S.C C. S.R.L, societate la care mama soției sale are calitatea de asociat; a semnat, în calitate de Președinte al comisiei de recepție, procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor "Reabilitare instalație electrică clădire fost ICIL" executate de S.C C. S.R.L, conform contractului nr. x/06.09.2013; a semnat în calitate de reprezentant al Primăriei Afumați, procesul-verbal privind atribuirea directă a contractului de servicii "Achiziționarea piese pentru lămpi și corpuri de iluminat public" către S.C C. S.R.L; a semnat, în calitate de viceprimar al comunei Afumați, documentele justificative, anexe facturi, situații lucrări etc., emise de S.C C. S.R.L în executarea contractelor nr. x/16.03.2012, y/29.11.2012, z/03.12.2012, w/06.09.2013, t/02.12.2013 și nr. 21433/02.12.2013, încheiate cu Primăria comunei Afumați

Instanța de fond a respins acțiunea apreciind că sunt neîntemeiate criticile reclamantului aduse raportului de evaluare.

Împotriva acestei soluții, reclamantul a declarat recurs apreciind că instanța de fond nu a observat că nu sunt aplicabile dispozițiile privind conflictul de interese având în vedere că, lipsește partea care are un interes în obținerea folosului patrimonial și care să aibă o legătura cu persoana în cauza.

Motivul de casare invocat de recurentul-reclamant în susținerea recursului promovat în cauză sunt prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material, este nefondat.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară.

Pentru a răspunde criticilor formulate de recurentul-reclamant cu privire la sentința atacată, Înalta Curte reține că acestea pot fi sintetizate într-o singură critică, respectiv aceea că, în mod nelegal prin hotărârea atacată s-a reținut că raportul de evaluare nu încalcă prevederile legale incidente, întrucât nu există folos patrimonial și interes personal.

În acord cu cele reținute de instanța de fond în cadrul analizei conflictului de interese de natură administrativă, Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 70 din Legea nr. 161/2003 "prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative".

În temeiul art. 71 din același act normativ "principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice sunt: imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public".

În cauză, este de necontestat faptul că la momentul intervenirii pretinsului conflict de interese recurentul-reclamant exercita funcția de consilier local (19.06.2012 - 2016) și viceprimar (începând cu data de 16.07.2013) al comunei Afumați, jud. Ilfov. De asemenea, acesta nu neagă faptul că a fost membru fondator al asociației B. și a votat în calitate de consilier local Hotărârile Consiliului Local nr. 57/03.07.2012, 58/03.07.2012 și 53/29.07.2013, că a semnat contractul de lucrări/servicii nr. x/06.09.2013 și procesul-verbal de predare primire, încheiate de Primăria Comunei Afumați cu S.C C. S.R.L., societatea la care mama soției reclamantului a avut calitatea de asociat până la data de 24.09.2013.

Conform art. 75 din Legea nr. 393/2004, privind Statutul aleșilor locali, "aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: a) soț, soție, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv;(…)."

Aleși locali, în sensul art. 2 alin. (1) din acest act normativ, sunt consilierii locali și consilierii județeni, primarii, primarul general al municipiului București, viceprimarii, președinții și vicepreședinții consiliilor județene.

Potrivit art. 76 din Legea nr. 161/2003, "(1) Primarii și viceprimarii, primarul general și viceprimarii municipiului București sunt obligați să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziție, în exercitarea funcției, care produce un folos material pentru sine, pentru soțul său ori rudele sale de gradul I. (2) Actele administrative emise sau actele juridice încheiate ori dispozițiile emise cu încălcarea obligațiilor prevăzute la alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută".

Se observă că, diferit de art. 76 din Legea nr. 161/2003 care se referă la "un folos material pentru sine, pentru soțul său ori rudele sale de gradul I", art. 75 din Legea nr. 393/2004 arată că "aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru soț, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv. (…)"

Așadar, sfera conflictului de interese definit de această din urmă lege este mai largă.

Instanța de recurs reține că textul normei juridice trebuie interpretat în primul rând, din punct de vedere teleologic, fiind evident, încă din titlul Legii nr. 161/2003, că scopul legiuitorului și al reglementărilor, a fost acela de prevenire a corupției, urmărindu-se ca persoana care deține o demnitate/funcție publică să a adopte o conduită preventivă de natură să o împiedice să ajungă într-un conflict de interese.

Din actele dosarului rezultă că recurentul-reclamant A., în calitate de consilier local și viceprimar al comunei comunei Afumați, jud. Ilfov a votat și semnat toate actele anterior menționate.

Potrivit celor rezumate de către judecătorul instanței de fond și necontestate de către nici una dintre părți, recurentul a participat la deliberarea și adoptarea celor trei hotărâri de consiliu (HCL nr. 57/03.07.2013, nr. 58/03.07.2013 și respectiv nr. 53/29.07.2013) prin care a fost transmis cu titlu gratuit dreptul de participare a fostului B. către Asociația B., în Campionatul Național de Fotbal, dreptul de folosință gratuită a Stadionului Sportiv, dar și pentru aprobarea finanțării acestui B. de la bugetul local cu suma de 1.500.000 RON, în condițiile în care, reclamantul era membrul fondator al Asociației B., în această perioadă (19.09.2012 - 29.01.2014, când prin încheierea nr. 305 din 29.01.2014 Judecătoria Buftea a luat act de modificările Adunării generale ale Asociației din 21.10.2913).

Totodată a semnat în calitate de viceprimar "Contractul de atribuire lucrări din 06.09.2013" și în calitate de "președinte al Comisie de recepție a semnat Procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor "Reabilitare instalație electrică clădire fost ICIL", precum și alte procese-verbale de recepție, documente justificative (facturi, situații lucrări, etc.), cu S.C. C. S.R.L., societate la care mama soției reclamantului D., a avut calitatea de asociat până la data de 24.09.2013 potrivit mențiunilor din ONRC dosar, vol. III).

Înalta Curte nu poate primi susținerea recurentului în sensul că instanța de fond nu a observat că nu există un interes patrimonial și personal în favoarea sa, atât timp cât beneficiară a fost Asociația în cadrul căreia era membru fondator și societatea al cărui asociat era un afin de grad I al său.

În mod corect a statuat judecătorul fondului, că în mod greșit reclamantul a susținut că nu pot fi coroborate dispoziții din mai multe reglementări legale pentru a ajunge la concluzia existenței unui conflict de interese, întrucât, nefiind declarat neconstituțional operează dispozițiile art. 32 din Legea nr. 176/2010, potrivit căruia legea se completează cu prevederile Legii nr. 115/1996, Legea nr. 188/1999, Legea nr. 53/2003, Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, Legea nr. 554/2004, precum și cu dispozițiile altor acte normative, inclusiv ale celor care reglementează alte incompatibilități sau conflicte de interese, dacă acestea nu sunt contrare Legii nr. 176/2010 și Legii nr. 161/2003.

Astfel, autoritatea pârâtă și instanța de fond au reținut în mod corect faptul că în exercitarea funcției de consilier local și viceprimar reclamantul avea obligația de a adopta o conduită preventivă de natură să îl împiedice să ajungă într-un conflict de interese și să dea dovada unei atitudini neutre, imparțiale și obiective față de interesele sale de orice natură, fiindu-i interzis să participe la luarea unei decizii în exercitarea funcției de autoritate, care produce anumite beneficii pentru el, rude sau alte persoane.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză nu au fost identificate elemente care să fie de natură a produce o îndoială serioasă în privința legalității hotărârii recurate, prima instanță aplicând în mod corect dispozițiile legale incidente raportat la starea de fapt reținută, în condițiile în care în calea de atac a recursului obiectul judecății îl vizează doar chestiunile de drept. Astfel fiind, aspectele invocate de către recurentă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar.

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 806 din data de 8 martie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 iulie 2020.