ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5488/2020

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal la data de 03.10.2017 reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Integritate-Inspecția de Integritate solicitând instanței: - anularea raportului de evaluare nr. x/19.09.2017 întocmit de Inspecția de Integritate ca fiind nelegal.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 586 pronunțată în data de 13 februarie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate-Inspecția de Integritate, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 586 din data de 13 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a formulat cerere de recurs reclamantul A., încadrând în drept criticile sale în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Împotriva recursului promovat de reclamant, a formulat întâmpinare intimata - pârâtă Agenția Națională de Integritate, în cadrul căreia a solicitat respingerea recursului, ca nefondat,

Procedura de soluționare a recursului Cu privire la examinarea recursului în completul filtru În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluție s-a fixat termen de judecată la data de 27 octombrie 2020, în ședință publică, cu citarea părților. II. Analiza cererii de recurs 1. Motivele de fapt și de drept relevante Recurentul-reclamant a susținut prin cerere, în esență faptul că nu s-a dovedit și nu s-a făcut dovada efectivă că ar fi primit vreo plată de la societatea de asigurări "activitatea remunerată" fiind de esența existenței situației de incompatibilitate. Instanța de fond a arătat că activitatea desfășurată de recurent este "prin natura ei remunerată". Susținerile reclamantului privind desfășurarea activității, omit faptul că activitatea sa de agent a început în anul 2011 cu aproape un an și jumătate înaintea alegerii sale ca viceprimar . Faptul că pe baza muncii prestate s-a înregistrat venituri rezultă din aceeași adeverințe. Important de precizat este și faptul că prin cererea de chemare în judecată reclamantul afirmă că "toate sumele virate ca urmare a acelor polițe rămâneau la dispoziția Primăriei Putineiu și erau cheltuite pentru diferite activități". Faptul, nedovedit deși sarcina probei îi revenea, relevă însă primirea de bani pentru activitatea prestată. Direcționarea acestora în alte destinate este o chestiune ce nu interesează în prezenta cauză. De altfel, contractul de agent asigurare nr. x/11.02.2011 se referă la plata comisioanelor într-un cont. Este evident faptul că în situația în care era indicat contul unui terț, acel lucru nu făcea ca agentul să poată afirma că nu i s-ar fi plătit drepturile bănești cuvenite. Modalitatea de plată este o chestiune total nerelevantă, aspectul imputabil fiind doar acela de a nu presta activități remunerate. Astfel, faptul, real sau nu, că s-ar fi convenit plata sumelor în contul Primăriei nu are relevanță în situația analizată. Așadar în raport de motivele invocate hotărârea instanței de fond apare ca temeinică și legală. 2. Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs Cum motivele invocate nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.