ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2570/2018
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2570/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate anularea Raportului de evaluare nr. x întocmit la 16.12.2014 de către aceasta.
Hotărârea primei instanțe
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 332 din 5 februarie 2016, admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând anularea Raportului de evaluare nr. x, întocmit la 16.12.2014 de pârâtă.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Agenția Națională de
Integritate, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, pe fond, respingerea acțiunii.
Procedura de examinare a recursului în completul de filtru
Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 3 mai 2018, potrivit art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.
Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.
II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând cererea de recurs prin prisma dispozițiilor incidente, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., ținând seama și de prevederile art. 499 din același cod.
Argumente de fapt și de drept relevante
1.1. Verificarea îndeplinirii condițiilor de formă
Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, hotărârea prin care s-a soluționat acțiunea în contencios poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
În speță, se constată că sentința atacată a fost comunicată recurentei-pârâte la data de 18 martie 2016 (conform dovezii aflate la dosar fond), iar recursul a fost declarat la data de 6 aprilie 2016, cu depășirea termenului legal de 15 zile prevăzut de lege, ultima zi de declarare a căii de atac fiind 4 aprilie 2016.
În conformitate cu prevederile art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel.
În concluzie, se constată că recursul nu îndeplinește condițiile de admisibilitate, sub aspectul cerințelor de formă prevăzute de dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 485 alin. (1) din C. proc. civ.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca tardiv formulat, aplicând sancțiunea juridică a decăderii, reglementată în art. 185 alin. (1) din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 332 din 5 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.
Fără cale de atac.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 iunie 2018.