ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 262/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 286 din 31 mai 2011 pronunțată de Judecătoriei Iași, în baza art. 403 alin. (3) teza a II-a C. proc. pen. a fost respinsă cererea de revizuire formulată de petentul C.V.M. împotriva Sentinței penale nr. 44 din 08 martie 1999, pronunțată de Tribunalul Militar Iași." Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele: Revizuentul C.V.M. a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 44 din 08 martie 1999 a Tribunalului Militar Iași, prin care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de purtare abuzivă și vătămare corporală gravă. În motivarea cererii revizuentul a invocat nevinovăția sa, precum și faptul că instanța nu a avut cunoștință de faptele comise de M.V.

și M.V.V., și de conflictul dintre aceștia și C.P.; în al doilea rând în mod greșit s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei în vătămare corporală gravă, prevăzută și pedepsită de art. 182 alin. (2) C. pen., raportat la concluziile raportului de expertiză medico-legală; la stabilirea cuantumului pedepsei aplicate nu au fost avute în vedere circumstanțele atenuante prev. de art. 73 lit. b) C. pen. Instanța a constatat că la baza prezentei cereri de revizuire nu s-a relevat existența nici uneia dintre cele cinci situații de revizuire invocate, împrejurările arătate de către revizuent în susținerea cererii vizând aspecte ce puteau fi invocate doar cu prilejul controlului judecătoresc efectuat ca urmare a exercitării căilor ordinare de atac, în limitele aspectului devolutiv recunoscut de lege acestor instanțe.

Rejudecarea dosarului nu poate avea loc decât în situațiile prevăzute expres de lege, iar susținerile revizuentului nu se încadrează în nici una din aceste situații. În această etapă, a verificării îndeplinirii condițiilor de admisibilitatea în principiu, instanța este datoare să verifice dacă noile fapte și împrejurări invocate sunt de natură să pună la îndoială faptele reținute prin hotărârea definitivă, urmând ca în a doua etapă să se deschidă procedura de rejudecare a cauzei în fond. Împotriva sentinței revizuentul a declarat, în termen legal, apel prin care a arătat că instanțele militare nu au avut cunoștință de faptele de furt și ultraj comise de M.V. și M.V.V., aceste fapte nu se regăsesc în rechizitoriu și nici în hotărârile instanțelor militare.

A mai susținut că încadrarea juridică dată faptei de vătămare corporală a fost făcută abuziv, fără temei legal și nesusținută de probe. Prin Decizia penală nr. 138 din 8 septembrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respins ca nefondat apelul formulat de revizuentul C.V.M. împotriva Sentinței penale nr. 286 din 31 mai 2011 a Tribunalului Iași, care a fost menținută. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele: În mod corect instanța de fond a arătat în motivarea sentinței, că dispozițiile art. 394 C. proc. pen.

prevăd limitativ cazurile în care se poate cere revizuirea unei hotărâri penale și anume, revizuirea poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauză a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

Motivele invocate de revizuentul-condamnat nu se circumscriu acestor cazuri prevăzute de textul de lege amintit. În atare condiții prima instanță, corect și legal, a constatat ca inadmisibilă în principiu cererea revizuentului și a respins-o. Împotriva acestei din urmă decizii inculpatul a declarat în termen legal prezentul recurs, solicitând admiterea recursului, arătând că, încadrarea juridică a infracțiunii de vătămare corporală a fost făcută în mod abuziv și fără temei legal și fără a fi susținută de probe. Recursul nu este fondat. Din examinarea întregului probatoriu administrat în cauză și a conținutului hotărârilor pronunțate (Sentință fond/Decizie apel), rezultă fără nici un echivoc că instanța a avut cunoștință de existența conflictului dintre M.V., toate aspectele invocate au fost invocate la toate instanțele de control judiciar.

în al doilea rând, în ceea ce privește schimbarea de încadrare juridică dispusă de instanță, toate nemulțumirile revizuentului precum și aspectele invocate au fost analizate de către instanța de control, în fața căreia s-au invocat aceste aspecte. În acest context faptic - indiscutabil probat în cauză de copiile actelor depuse de către revizuent, pentru a fi avute în vedere la soluționarea cererii se regăsesc în dosarul de fond, deci au fost avute în vedere la soluționarea fondului și a căilor de atac, nici unul nefiind act nou, necunoscut de către instanțe. Rejudecarea dosarului nu poate avea loc decât în situațiile prevăzute expres de lege, iar susținerile revizuentului nu se încadrează în nici una din aceste situații.

De altfel, în mod corect instanțele anterioare au motivat că rejudecarea unui dosar nu poate avea loc decât în situațiile prevăzute expres de lege și că susținerile revizuentului nu se încadrează în nici una din aceste situații. Așa fiind față de cele ce preced, conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul de față urmează a fi respins ca nefondat, iar revizuentul C.V.M. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 RON din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul C.V.M. împotriva Deciziei penale nr. 138 din 08 septembrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 ianuarie 2012. Procesat de GGC - LM