ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 262/2012

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală

nr. 286 din 31 mai 2011 pronunțată de Judecătoriei Iași, în baza art. 403 alin.

(3) teza a II-a C. proc. pen. a fost respinsă cererea de revizuire formulată de

petentul C.V.M. împotriva Sentinței penale nr. 44 din 08 martie 1999,

pronunțată de Tribunalul Militar Iași."

Pentru a hotărî

astfel prima instanță a reținut următoarele:

Revizuentul C.V.M. a

solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 44 din 08 martie 1999 a Tribunalului

Militar Iași, prin care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de purtare abuzivă și vătămare

corporală gravă.

În motivarea cererii

revizuentul a invocat nevinovăția sa, precum și faptul că instanța nu a avut

cunoștință de faptele comise de M.V. și M.V.V., și de conflictul dintre aceștia

și C.P.; în al doilea rând în mod greșit s-a dispus schimbarea încadrării

juridice a faptei în vătămare corporală gravă, prevăzută și pedepsită de art.

182 alin. (2) C. pen., raportat la concluziile raportului de expertiză

medico-legală; la stabilirea cuantumului pedepsei aplicate nu au fost avute în

vedere circumstanțele atenuante prev. de art. 73 lit. b) C. pen.

Instanța a constatat

că la baza prezentei cereri de revizuire nu s-a relevat existența nici uneia

dintre cele cinci situații de revizuire invocate, împrejurările arătate de

către revizuent în susținerea cererii vizând aspecte ce puteau fi invocate doar

cu prilejul controlului judecătoresc efectuat ca urmare a exercitării căilor

ordinare de atac, în limitele aspectului devolutiv recunoscut de lege acestor

instanțe.

Rejudecarea dosarului

nu poate avea loc decât în situațiile prevăzute expres de lege, iar susținerile

revizuentului nu se încadrează în nici una din aceste situații. În această

etapă, a verificării îndeplinirii condițiilor de admisibilitatea în principiu,

instanța este datoare să verifice dacă noile fapte și împrejurări invocate sunt

de natură să pună la îndoială faptele reținute prin hotărârea definitivă,

urmând ca în a doua etapă să se deschidă procedura de rejudecare a cauzei în

fond.

Împotriva sentinței

revizuentul a declarat, în termen legal, apel prin care a arătat că instanțele

militare nu au avut cunoștință de faptele de furt și ultraj comise de M.V. și

M.V.V., aceste fapte nu se regăsesc în rechizitoriu și nici în hotărârile instanțelor

militare. A mai susținut că încadrarea juridică dată faptei de vătămare

corporală a fost făcută abuziv, fără temei legal și nesusținută de probe.

Prin Decizia penală

nr. 138 din 8 septembrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru

cauze cu minori, a fost respins ca nefondat apelul formulat de revizuentul

C.V.M. împotriva Sentinței penale nr. 286 din 31 mai 2011 a Tribunalului Iași,

care a fost menținută.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

În mod corect instanța

de fond a arătat în motivarea sentinței, că dispozițiile art. 394 C. proc. pen.

prevăd limitativ cazurile în care se poate cere revizuirea unei hotărâri penale

și anume, revizuirea poate fi cerută când:

a) s-au descoperit

fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea

cauzei;

b) un martor, un

expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauză

a cărei revizuire se cere;

c) un înscris care a

servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d) un membru al

completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de

cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire

se cere;

e) când două sau mai

multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

Motivele invocate de

revizuentul-condamnat nu se circumscriu acestor cazuri prevăzute de textul de

lege amintit.

În atare condiții

prima instanță, corect și legal, a constatat ca inadmisibilă în principiu

cererea revizuentului și a respins-o.

Împotriva acestei din

urmă decizii inculpatul a declarat în termen legal prezentul recurs, solicitând

admiterea recursului, arătând că, încadrarea juridică a infracțiunii de

vătămare corporală a fost făcută în mod abuziv și fără temei legal și fără a fi

susținută de probe.

Recursul nu este

fondat.

Din examinarea

întregului probatoriu administrat în cauză și a conținutului hotărârilor

pronunțate (Sentință fond/Decizie apel), rezultă fără nici un echivoc că

instanța a avut cunoștință de existența conflictului dintre M.V., toate

aspectele invocate au fost invocate la toate instanțele de control judiciar. în

al doilea rând, în ceea ce privește schimbarea de încadrare juridică dispusă de

instanță, toate nemulțumirile revizuentului precum și aspectele invocate au

fost analizate de către instanța de control, în fața căreia s-au invocat aceste

aspecte.

În acest context

faptic - indiscutabil probat în cauză de copiile actelor depuse de către

revizuent, pentru a fi avute în vedere la soluționarea cererii se regăsesc în

dosarul de fond, deci au fost avute în vedere la soluționarea fondului și a

căilor de atac, nici unul nefiind act nou, necunoscut de către instanțe.

Rejudecarea dosarului

nu poate avea loc decât în situațiile prevăzute expres de lege, iar susținerile

revizuentului nu se încadrează în nici una din aceste situații.

De altfel, în mod

corect instanțele anterioare au motivat că rejudecarea unui dosar nu poate avea

loc decât în situațiile prevăzute expres de lege și că susținerile

revizuentului nu se încadrează în nici una din aceste situații.

Așa fiind față de

cele ce preced, conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul de față

urmează a fi respins ca nefondat, iar revizuentul C.V.M. va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 RON din care suma de 100

RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuentul C.V.M. împotriva Deciziei penale nr.

138 din 08 septembrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze

cu minori.

Obligă recurentul

revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 ianuarie 2012.

Procesat de GGC - LM