ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3245/2012

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

126 din 22 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a

penală în Dosarul nr. 3320/3/2012, în baza art. 403 alin. (1), (3) C. pen.

modificată prin Legea nr. 202/2010 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de

revizuire formulată de petentul revizuient C.D.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că revizuientul C.D. a solicitat revizuirea

sentinței penale nr. 291 din 08 martie 2005 pronunțată de Tribunalul București,

secția I-a penală, în Dosarul nr. 2670/2004, rămasă definitivă prin Decizia penala

nr. 975 din 22 februarie 2007 a Înaltei Curți de Casație si Justiție, motivat

de faptul că încadrarea juridică ce a fost dată faptei sale nu este cea

corectă, neputându-se aplica dispozițiile art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen.,

în condițiile în care acțiunile sale au avut ca rezultat rănirea unei singure

persoane. Revizuientul a mai precizat că urmărirea penală a fost efectuată de

către un organ necompetent, în calitatea sa de civil, neputând fi cercetat de

către Parchetul Militar.

Prin referatul

încheiat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, s-a solicitat

respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire formulată de revizuient,

întrucât motivele invocate nu se încadrează în cazurile expres si limitativ

prevăzute de disp.art. 394 C. proc. pen..

Tribunalul a reținut

că prin hotărârea a cărei revizuire se cere s-a dispus condamnarea

revizuientului la o pedeapsă rezultantă de 18 ani închisoare.

Tribunalul a

constatat că revizuientul nu a arătat care sunt faptele și împrejurările noi ce

nu au putut fi avute în vedere de către instanță cu ocazia soluționării

fondului; din contră instanța a avut în vedere toate aspectele arătate de către

revizuient și reiterate cu ocazia cererii de revizuire, acestea fiind de fapt

apărările ce au fost invocate de către inculpat și cu ocazia soluționării

fondului cauzei.

Mai

mult decât atât, tribunalul a apreciat că schimbarea încadrării juridice a

faptei nu poate avea loc pe calea revizuirii și nici nu se poate reaprecia

asupra pedepsei aplicate, cu atât mai mult cu cât prin această cale

extraordinara nu se poate proceda la o reapreciere a probelor administrate cu

ocazia soluționării fondului cauzei.

Aspectul necompetenței organului de

urmărire penală, respectiv Parchetul Militar, invocat de către reviuient în

cererea de revizuire, a fost invocat și în fața instanței de fond, inițial

apreciindu-se ca fiind lovit de nulitate absolută actul de sesizare a instanței,

rechizitoriul fiind întocmit de un organ necompetent.

În soluționarea acestui aspect, Curtea

de Apel București, s-a pronunțat în mod definitiv prin Decizia penală nr. 550

din 02 aprilie 2004, apreciindu-se că în lumina dispozițiilor tranzitorii din art.

11 și art. 9 pct. 1 din Legea nr. 281/2003, Parchetul Militar era organul de

urmărire penală competent.

In concluzie, tribunalul a apreciat că

motivele invocate în cuprinsul cererii de revizuire de către petentul C.D., nu

pot fi încadrate în nici unul din motivele arătate în cuprinsul dispozițiilor art.

394 C. proc. pen..

Deși petentul a arătat că își

întemeiază cererea de revizuire și pe Jurisprudența C.E.D.O., s-a apreciat că

motivul în sine (respectiv, nerespectarea unei hotărâri C.E.D.O.) nu se

încadrează printre cazurile prev. de art. 394 lit. d) C. proc. pen., art. 408

1

C. proc. pen. oferind însă temei de revizuire a cauzelor în care s-au pronunțat

hotărâri definitive față de care C.E.D.O. a constatat încălcări ale unui drept

prevăzut în Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului, nefiind

însă cazul în speța de fată.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel revizuientul solicitând casarea hotărârii și

trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât nu a fost atașat dosarul de fond,

fiindu-i încălcate astfel drepturile legale.

Prin Decizia penală nr.

134/A din 8 mai 2012 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins

ca nefondat apelul revizuientul.

S-a constatat că,

contrar celor susținute de revizuient, la fila 71 dosar tribunal, la dosarul

cauzei a fost atașat Dosarul de fond nr. 2670/2004 - 2 volume - împreună cu dosarele

componente, astfel încât nu poate fi primită critica acestuia că i-au fost

încălcate drepturile legale, respectiv dreptul la apărare și dreptul la un

proces echitabil.

Susținerile

inculpatului cu privire la greșita încadrare juridică dată faptei și

reaprecierea probatoriului deja administrat cu ocazia judecării fondului nu se

încadrează în cazurile prevăzute de legiuitor, și anume presupunerea că s-a

comis o eroare judiciară așa cum prevăd disp.art. 394 C. proc. pen.

Împotriva acestei

hotărâri revizuientul a declarat în termen legal recurs.

Recursul este

nefondat pentru următoarele considerente:

Printre cazurile de

revizuire prev.de art. 394 alin. (1) C. proc. pen. nu figurează motivele

invocate în cererea de revizuire: rejudecarea cauzei în vederea schimbării

încadrării juridice a faptei și a reducerii pedepsei.

Revizuirea, fiind o

cale extraordinară de atac, nu poate fi exercitată decât pentru cazurile expres

și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Or, revizuientul nu a

invocat nici unul dintre cazurile legale de revizuire, astfel încât soluția de

respingere ca inadmisibilă a cererii sale, pronunțată de prima instanță și

menținută de instanța de apel, este legală.

Apărările

revizuientului condamnat au făcut obiectul analizei instanței în fața cărora

s-a judecat pe fond cauza, acesta dorind o reapreciere a probatoriului deja

administrat, intrat în puterea lucrului judecat.

Susținerea

inculpatului privind neatașarea dosarului de fond a cărui revizuire se cere

este nefondată, aceasta fiind analizată cu ocazia judecării apelului.

Astfel, fiind, Înalta

Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul C.D.

Conform art. 192 alin.

(2) C. proc. pen. recurentul revizuient va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

revizuientul C.D. împotriva Deciziei penale nr. 134/A din 8 mai 2012 a Curții

de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul revizuient la plata sumei de

300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10

octombrie 2012.