ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1130/2017

Asupra cererii de revizuire de față;

I. Circumstanțele cauzei

Revizuentul Inspectoratul pentru Situații de Urgență,,Cpt. A." al Județului Sibiu a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 132/27 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x, invocând motivele de revizuire prevăzute de art. 322 pct. 5 și pct. 7 C. proc. civ. din 1865.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia la data de 7 iunie 2016 sub nr. x/2016,

S-a solicitat admiterea cererii de revizuire și anularea Deciziei nr. 132/2016, în sensul respingerii cererii de recurs cu toate capetele de cerere formulată de către B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. și N..

În expunerea motivului prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. revizuentul a aratat că prin sentința nr. 380/CA/2013 pronunțată în dosarul nr. x de Tribunalul Sibiu, rămasă definitivă și irevocabilă la data de 26.04.2013 prin nerecurare, s-a respins acțiunea reclamantului O. având ca obiect anularea Ordinului inspectorului șef nr. 33062/1/14.09.2011 privind și trecerea sa în rezervă, alături de toate capetele de cerere invocate și de reclamanți.

Astfel, în opinia revizuentului, există două hotărâri judecătorești definitive și irevocabile potrivnice, respectiv decizia nr. 132/2016 și sentința nr. 380/CA/2013.

La termenul de judecată din 21.06.2016 instanța a dispus disjungerea din dosarul nr. x a cererii de revizuire pentru motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. din 1865, cererea disjunsă fiind înregistrată sub dosar nr. x

Instanța a invocat din oficiu excepția de necompetență materială a Curții de Apel Alba Iulia relativ la cererea disjunsă.

Prin decizia nr. 1397 din 4 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x, în baza art. 158 și 324 C. proc. civ., a fost declinată competența soluționării cererii de revizuire formulată de Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Cpt. A." al Județului Sibiu în contradictoriu cu intimații B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. și N. în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, instanță pe rolul căreia a fost înregistrată cauza la data de 13 ianuarie 2017, sub același număr de dosar.

Hotărârea supusă revizuirii

Prin Decizia nr. 132 din 27 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, în evocarea fondului, s-a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă.

A fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamanții B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., P., L., M., N., în contradictoriu cu Inspectoratul pentru Situații de Urgenta "Cpt. A." al Județului Sibiu.

A fost anulat Ordinul Inspectoratului pentru Situații de Urgență "Cpt. A." al Județului Sibiu nr. 33062/I/14.09.2011 de trecere în rezervă a reclamanților.

A fost obligat pârâtul să plătească reclamanților drepturile salariale restante, precum și dobânda legală aferentă, începând cu data de 14.09.2011 și până la reglementarea raporturilor de serviciu.

S-a respins în rest acțiunea.

S-a respins acțiunea conexă înregistrată sub nr. x formulată de reclamanții B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. și N. în contradictoriu cu Inspectoratul pentru Situații de Urgenta "Cpt. A." al Județului Sibiu.

Apărările intimaților

Prin întâmpinarea formulată de către intimați depusă în dosarul Curții de Apel Alba-Iulia s-a invocat excepția tardivității cererii de revizuire, apreciindu-se că aceasta a fost exercitată cu depășirea termenului de 15 zile de la data pronunțării ultimei hotărâri, respectiv a deciziei nr. 132 din 27 ianuarie 2016 a Curții de Apel Alba-Iulia.

Pe fond, s-a apreciat, că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 Cod procedură ciivlă.

II. Hotărârea instanței competente a se pronunța asupra revizuirii

Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 din C. proc. civ., excepția tardivității invocată în cauză, constată că acesta este întemeiată, pentru motivele în continuare arătate, ceea ce face inutilă analiza fondului.

Cererea de revizuire este o cale de atac de retractare, reglementată de dispozițiile art. 322 - 328 C. proc. civ., care poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor definitive sau irevocabile în cazurile și în condițiile expres prevăzute de art. 322 - 324 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 322 alin. (1) din C. proc. civ. "revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:

Aceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs. […]"

Conform art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., "Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti […] în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 alin. (2) de la pronunțarea ultimei hotărâri […]"

Totodată, art. 103 alin. (1) C. proc. civ. prevede că neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal, atrage decăderea, afară de cazul în care legea dispune altfel sau când partea dovedeste că a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voința sa.

În raport de conținutul prevederilor art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., normă de drept pe deplin justificată prin prisma principiul siguranței raporturilor juridice, legat de interesul general al asigurării stabilității hotărârilor judecătorești definitive, Înalta Curte constată că există un singur termen atât pentru introducerea revizuirii cât și pentru motivarea acesteia, respectiv o lună de la data pronunțării ultimei hotărâri, în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Reține instanța că cele două hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, care, în opinia revizuentului sunt potrivnice, sunt decizia nr. 132 din 27 ianuarie 2016 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal și sentința nr. 380/CA din 9 aprilie 2013 a Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Astfel fiind, cererea de revizuire a deciziei nr. 132 din 27 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, în considerarea motivului de revizuire reglementat prin dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., trebuia atât introdusă la instanță, cât și motivată în termen de o lună de la data pronunțării acesteia, respectiv de la data de 27 ianuarie 2016, indiferent de momentul motivării deciziei, pe considerentul că, în momentul cunoașterii soluției pronunțate de instanța de recurs, partea interesată putea aprecia în concret dacă este sau nu cazul să formuleze o cerere de revizuire.

Or, revizuentul a înregistrat prezenta cerere pe rolul Curții de Apel Alba-Iulia la data de 7 iunie 2016, cu mult peste termenul de o lună prevăzut de lege.

De asemenea, constată Înalta Curte că, în cauză, nu s-a făcut nici dovada existenței vreuneia dintre situațiile prevăzute de art. 103 din C. proc. civ., în sensul că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, pentru a opera instituția repunerii în termen care permite înlăturarea sancțiunii decăderii din dreptul de a mai efectua un act de procedură pentru care partea a depășit termenul imperativ prevăzut de lege pentru efectuarea sa valabilă, revizuentul neformulând, de altfel o cerere în acest sens, cu respectarea condițiilor prevederilor legale menționate.

Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de către intimați, Înalta Curte reține față de dispozițiile art. 274 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cu care "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată", caracterul întemeiat al cererii, urmând a o încuviința.

Temeiul legal al soluției adoptate

Față de toate considerentele expuse și ținând seama de prevederile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția tardivității invocată de intimați și va respinge cererea de revizuire ca tardiv formulată; va obliga revizuentul către intimații reprezentați prin apărător ales, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3000 de RON, reprezentând onorariul de avocat, conform chitanței depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția tardivității invocată de intimați.

Respinge cererea de revizuire formulată de Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Cpt. A." al Județului Sibiu împotriva deciziei nr. 132 din 27 ianuarie 2016 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulată.

Obligă revizuentul către intimații reprezentați prin apărător ales, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3000 de RON, reprezentând onorariul de avocat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 martie 2017.