ÎCCJ, Decizia nr. 272/2019

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. CIRCUMSTANȚELE CAUZEI

1. Prin Sentința civilă nr. 584/CA/2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2014, Tribunalul Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a hotărât următoarele: (i) respinge excepțiile prescripției și lipsei interesului legitim, precum și excepția nelegalității Actelor adiționale nr. x/07.12.2014 și nr. y/16.12.2004 invocate de pârâtul A.; (ii) admite, în parte, acțiunea formulată de reclamantul Municipiul Lupeni, prin primar, împotriva pârâtului A. și, în consecință: obligă pe pârât să plătească reclamantului suma de 3.076,50 RON, cu titlu redevență pentru perioada trimestrul III 2010 - trimestrul IV 2013 și suma de 4.615 RON, penalități de întârziere pe aceeași perioadă, sume ce vor fi reactualizate în raport cu rata inflației la data plății efective, precum și suma de 198 RON cheltuieli de judecată; (iii) respinge excepția inadmisibilității acțiunii reconvenționale invocată de reclamantul principal Municipiul Lupeni; (iv) respinge, ca neîntemeiată, acțiunea reconvențională formulată de pârâtul A. în contradictoriu cu reclamantul principal Municipiul Lupeni.

II. CONSIDERENTELE ÎNALTEI CURȚI

În actualul cadru procesual, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție este învestit, în temeiul art. 513 alin. (6) C. proc. civ., cu recursul declarat împotriva hotărârii pronunțate de o secție civilă a Înaltei Curți prin care a fost respinsă o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., text procedural care reglementează ipoteza existenței unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Analizând recursul, prin prisma criticilor formulate și a motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Completul de 5 judecători constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

1. Cu referire la criticile care se circumscriu motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Critica formulată în susținerea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. sub aspectul nerespectării principiului continuității instanței, este neîntemeiată. Este adevărat că, la termenele de judecată din 22 ianuarie 2019, 19 martie 2019 și 28 mai 2019, Completul nr. 5 al secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție - căruia i-a fost repartizat aleatoriu Dosarul nr. x/2017 - a avut o compunere diferită.

Compunerea diferită a completului a fost impusă de modificările intervenite în schema de judecători a secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a fost aprobată prin hotărâre a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție: respectiv Hotărârea nr. 5 din 3 ianuarie 2019, pentru termenele din 22 ianuarie și 19 martie 2019, și Hotărârea nr. 84 din 12 martie 2019, pentru termenul din 28 mai 2019, hotărâri care au fost aduse la cunoștință publică prin afișare pe pagina de internet a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Astfel fiind, modificarea compunerii completului este în acord cu dispozițiile art. 19 C. proc.

civ., conform căruia "Judecătorul învestit cu soluționarea cauzei nu poate fi înlocuit pe durata procesului decât pentru motive temeinice, în condițiile legii". Pe de altă parte, este de observat că la termenele din 22 ianuarie 2019 și 19 martie 2019, cauza a fost amânată pentru a fi atașat Dosarul nr. x/2014, iar judecata cauzei a avut loc la termenul din 28 mai 2019, când pronunțarea deciziei a fost amânată la 4 iunie 2019. Este de observat că hotărârea a fost pronunțată la 4 iunie 2019 de aceiași judecători care au luat parte la dezbaterile din 28 mai 2019. 2. Cu referire la criticile care se circumscriu motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Criticile vizând lipsa încheierii de dezbateri și de amânare a pronunțării din 28 mai 2019 sunt nefondate, întrucât, așa cum se observă din analiza lucrărilor Dosarului nr. x/2017, la dosarului este atașată Încheierea ședinței publice de la 28 mai 2019, în cuprinsul căreia sunt expuse dezbaterile de la termenul respectiv și prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 396 alin. (1) C. proc. civ., a amânat pronunțarea la 4 iunie 2019. Totodată, se constată că, la Dosarul nr. x/2017, este atașat procesul-verbal de înmânare către revizuentul A. a hotărârii pronunțate în dosar, respectiv Decizia nr. 3037 din 4 iunie 2019, iar, întrucât încheierea de amânare a pronunțării face parte din decizie, se prezumă că aceasta a fost comunicată odată cu decizia.

Chiar în ipoteza în care revizuentului nu i-ar fi fost comunicată, odată cu decizia, și încheierea de amânare a pronunțării - ipoteză care, însă, nu este nici infirmată, nici confirmată expres de actele dosarului - lipsa comunicării încheierii nu reprezintă, în sensul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., o încălcare a unor reguli de procedură de natură a atrage sancțiunea nulității hotărârii. O asemenea neregularitate procedurală putea fi remediată prin solicitarea de comunicare a încheierii, iar nu pe calea recursului. Nu pot fi primite nici susținerile recurentului referitoare la nesemnarea hotărârii, întrucât, din observarea lucrărilor cauzei, se constată că Decizia nr. 3037 din 4 iunie 2019 este semnată de membrii completului de judecată, cu respectarea dispozițiilor art. 425 alin. (3) C. proc.

civ. Susținerea recurentului că decizia i-a fost comunicată, în copie, fără a conține semnăturile membrilor completului de judecată, nu fundamentează caracterul fondat al motivului de casare invocat. 3. Cu referire la criticile care se circumscriu motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Susținerile recurentului vizând analiza formală a fondului cererii de revizuire, motivarea lacunară a hotărârii și lipsuri ale probatoriului, se circumscriu motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., care nu a fost indicat expres în cererea de recurs. Aceste critici nu pot fi primite, întrucât, din analiza hotărârii atacate, a cărei motivare este expusă la pct. I.5 din prezenta decizie, se constată că hotărârea răspunde cerințelor motivării prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc.

civ., conform cărora hotărârea cuprinde "considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților". În acest sens, se reține că instanța de revizuire a expus motivele de fapt și de drept avute în vedere la pronunțarea soluției cuprinse în Decizia nr. 3037 din 4 iunie 2019, nefiind identificate elemente de natura celor invocate în recurs. 4. Cu referire la criticile care se circumscriu motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc.

civ. În sensul ipotezei reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat presupune existența triplei identități: de cauză, de obiect și de părți, așa cum prevăd dispozițiile art. 431 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect". În primul rând, se reține că recurentul, deși invocă motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., critică hotărârea instanței de revizuire pentru nerespectarea autorității de lucru judecat, ceea ce justifică încadrarea criticilor în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc.

civ., conform căruia "Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: [...] 7. când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat". Pe cale de consecință, analizând criticile circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., se constată că instanța de revizuire, apreciind asupra condițiilor autorității de lucru judecat, în mod corect a reținut că, în ceea ce privește hotărârile potențial potrivnice în opinia revizuentului, nu există identitate în privința obiectului litigiilor în care au fost pronunțate hotărârile indicate. Concluzia instanței de revizuire nu este combătută de susținerile recurentului, care formulează critici cu privire la dezlegarea diferită dată problemei de drept referitoare la perioada pentru care se calculează penalitățile de întârziere pentru neplata redevenței aferente contractului de concesiune.

Faptul că instanța de revizuire nu a analizat dezlegarea diferită dată problemei de drept în discuție excedează cadrul procesual al cererii de revizuire, cale de atac de retractare în cadrul căreia se analizează admisibilitatea cererii și faptele pe care se întemeiază, nefiind permisă o examinare a legalității ori temeiniciei modului în care instanțele au soluționat o anumită problemă de drept, cu scopul de a stabili care este soluția corectă. Cu alte cuvinte, în cadrul acestei căi extraordinare de atac, instanța de revizuire, în analiza motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu efectuează o analiză de legalitate și temeinicie a hotărârii atacate, ca un corolar al principiului res judicata specific hotărârilor judecătorești definitive.

Faptul că aceeași problemă de drept a primit o dezlegare diferită în litigii similare, dar nu identice, nu atrage incidența motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ci poate reprezenta eventual o problemă de practică judiciară neunitară în privința căreia există alte remedii procesuale. Pentru aceste considerente nu pot fi primite criticile recurentului referitoare la faptul că instanța de revizuire a interpretat și aplicat greșit dispozițiile procedurale referitoare la autoritatea de lucru și judecat și efectele lucrului judecat. 5. Temeiul de drept al soluției pronunțate Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală și temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 C. proc.

civ., astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 3037 din 4 iunie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2017. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 decembrie 2019. GGC - NN