ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3037/2019

Circumstanțele cauzei 1.1. Prin Sentința 584/CA/2016, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, au fost respinse excepțiile prescripției și lipsei interesului legitim precum și excepția nelegalității Actelor adiționale nr. x din 7 decembrie 2014 și nr. y din 16 decembrie 2004 invocate de pârâtul A., a fost admisă, în parte, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Municipiul Lupeni - reprezentat prin Primar, împotriva pârâtului A. și în consecință: a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 3076,50 RON cu titlu redevență pentru perioada trimestrul III 2010 - IV 2013 și suma de 4.615 RON penalități de întârziere pe aceeași perioadă, sume ce vor fi reactualizate în raport cu data inflației la data plății efective, precum și suma de 198 RON cheltuieli de judecată. A fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii reconvenționale invocată de reclamantul principal Municipiul Lupeni. A fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea reconvențională formulată de pârâtul A. în contradictoriu cu reclamantul principal Municipiul Lupeni. 1.

Prin Decizia nr. 2273 din 28 iunie 2017, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal a admis recursurile declarate de reclamantul Municipiul Lupeni prin primar și pârâtul A. împotriva Sentinței nr. 584/CA/2016 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în Dosar nr. x/2014, pe care a casat-o în parte și, rejudecând cauza, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune relativ la pretențiile reclamantului aferente trimestrului III 2010 și trimestrului IV 2010. A admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Municipiul Lupeni - reprezentat prin Primar împotriva pârâtului A. și în consecință a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 2.678 RON cu titlu redevență pentru perioada trimestrul I 2011 - trimestrul IV 2013, reactualizată în raport cu rata inflației la data plății efective, și suma de 76.778,03 RON penalități de întârziere pe aceeași perioadă. A respins cererea reclamantului privind reactualizarea penalităților de întârziere în raport cu rata inflației la data plății efective. A menținut în rest dispozițiile sentinței atacate și a obligat reclamantul intimat Municipiul Lupeni la plata sumei de 250 RON în favoarea recurentului A. cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs. 1.

Împotriva Deciziei nr. 2273 din 28 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a formulat cerere de revizuire recurentul-pârât A., solicitând schimbarea în parte a deciziei atacate, în sensul de a se constata că penalitățile de întârziere au fost stabilite și calculate în mod eronat, suspendarea executării deciziei atacate până la soluționarea prezentei cereri și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii, revizuentul a invocat dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și a arătat că prin Decizia civilă nr. 3008/2017 a Curții de Apel Alba Iulia a fost obligat la plata sumei de 2.627 RON cu titlu de redevență și 3.940,5 RON reprezentând penalități de întârziere pentru o perioadă de 30 de zile. Potrivit art. 430 alin. (2) C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. Prin notele scrise depuse ulterior, revizuentul a arătat că hotărârile potrivnice sunt următoarele: Decizia civilă nr. 1710/CA/2010 pronunțată în Dosarul nr. x/2009 la data de 28 octombrie 2010 și Sentința civilă nr. 787/CA/2012 pronunțată în Dosarul nr. x/2010 rămasă definitivă prin Decizia Curții de Apel Alba Iulia nr. 4460/2012 la data de 25 iunie 2012. A susținut că devreme ce aceeași problemă juridică dezbătută în mai multe litigii între revizuent și Municipiul Lupeni a fost soluționată în sensul că penalitățile aferente redevenței se calculează pentru o perioadă de 30 de zile, acest aspect a dobândit putere de lucru judecat și în mod corect trebuie avut în vedere de instanța sesizată ulterior. 1.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul Municipiul Lupeni a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire, arătând că nu există elemente care să nu fi făcut obiectul judecății și care să nu fi fost analizate de către instanța de fond, respectiv recurs, și că nu există autoritate de lucru judecat, întrucât în speța de față, cauzele soluționate prin hotărârile invocate a fi potrivnice nu sunt identice ca părți, obiect și cauză. 1.

Prin Decizia nr. 1101 din 20 februarie 2018, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, raportându-se la dispozițiile art. 510 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre." 2. Soluția și considerentele Înaltei Curți Examinând cauza, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, pentru considerentele ce urmează. Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare și nedevolutivă, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 509 C. proc. civ. Conform acestor dispoziții legale, pot forma obiectul revizuirii hotărârile pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de text. Cererea de revizuire se judecă potrivit dispozițiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată, dezbaterile fiind limitate însă la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază. În speță, revizuentul a argumentat incidența motivelor de revizuire prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., anume existența unor hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Invocarea motivului de revizuire prevăzut de textul legal anterior enunțat presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: să existe hotărâri definitive contradictorii; hotărârile potrivnice să fie pronunțată în aceeași pricină; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri. Înalta Curte constată că argumentele expuse de revizuent în susținerea cererii sale nu justifică admisibilitatea cererii de revizuire, raportat la ipotezele specifice avute în vedere de dispozițiile legale invocate ca temei al căii extraordinare de atac declarată. Revizuentul a argumentat că Decizia nr. 2273 din 28 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția e contencios administrativ și fiscal este contradictorie raportat la decizia civilă nr. 1710/CA/2010 pronunțată în Dosarul nr. x/2009 la data de 28 octombrie 2010 și Sentința civilă nr. 787/CA/2012 pronunțată în dosarul nr. x/2010 rămasă definitivă prin decizia Curții de Apel Alba Iulia nr. 4460/2012 la data de 25 iunie 2012, în ceea ce privește perioada pentru care se calculează penalitățile aferente redevenței. Înalta Curte constată, însă, că: (i) Prin Decizia civilă nr. 1710/CA din 28 octombrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2009 a admis recursul declarat de reclamantul Municipiul Lupeni prin Primar împotriva Sentinței nr. 71/CA/2010 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. x/2009 și a modificat în parte sentința, în sensul că a obligat pârâtul A. la plata către reclamant și a sumei de 3921 RON reprezentând penalități de întârziere pentru o perioadă anterioară anului 2010; (ii) Prin Sentința civilă nr. 787/CA/2012, pronunțată în Dosarul nr. x/2010 rămasă definitivă prin decizia Curții de Apel Alba Iulia nr. 4460/2012 la data de 25 iunie 2012, pârâtul A. a fost obligat să plătească reclamantei suma de 1.160 RON redevență pe perioada 2009 și 2010 și suma de 1.450,75 penalități de întârziere pe aceeași perioadă, fiind respinsă excepția de neexecutare a contractului invocată de către pârât. (iii) Prin Decizia nr. 2273 din 28 iunie 2017, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal a admis recursurile declarate de reclamantul Municipiul Lupeni prin primar și pârâtul A. împotriva sentinței nr. 584/CA/2016 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în Dosar nr. x/2014, pe care a casat-o în parte și, rejudecând cauza, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune relativ la pretențiile reclamantului aferente trimestrului III 2010 și trimestrului IV 2010; a admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Municipiul Lupeni - reprezentat prin Primar împotriva pârâtului A. și în consecință a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 2.678 RON cu titlu redevență pentru perioada trimestrul I 2011 - trimestrul IV 2013, reactualizată în raport cu rata inflației la data plății efective, și suma de 76.778,03 RON penalități de întârziere pe aceeași perioadă În cauza de față, chiar dacă sunt îndeplinite unele dintre condițiile indicate de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu este îndeplinită condiția ca hotărârile potrivnice să fie pronunțate în aceeași pricină, condiție ce presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză, care constituie elementele lucrului judecat și trebuie îndeplinite cumulativ. Înalta Curte, constată că susținerile și criticile formulate de revizuent nu sunt întemeiate și nu pot fi primite, hotărârile invocate vizând perioade diferite pentru care se solicită plata redevenței, respectiv a penalităților de întârziere, conform Contractului de concesiune nr. x/1996. Prin urmare, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire.