ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7340/2013

Asupra cererii de

revizuire de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 2648 din 12 octombrie

2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal,

a admis recursul declarat de către pârâtul P.N. împotriva sentinței nr.

536/CA/2011 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția comercială și de

contencios administrativ, în Dosarul nr. 966/97/ 2010 și în consecință a

modificat în parte sentința atacată în sensul că a redus cuantumul redevenței

la care a fost obligat pârâtul pentru anii 2003, 2004, 2005, 2006, 2007 și

trim. I și II 2008 de la suma de 4.315 RON la suma de 2.766,61 RON, menținând

celelalte dispoziții din sentința atacată; a respins recursul declarat de către

reclamantul Municipiul Lupeni prin Primar împotriva sentinței nr. 536/CA/2011

pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția comercială și de contencios

administrativ, în Dosarul nr. 966/97/2010.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de control judiciar a reținut că între părți s-a încheiat contractul de

concesiune nr. 164 din 20 iunie 1996 pentru terenul în suprafață de 85 mp din zona

de agrement S., pe o durată de 50 de ani. Prin actul adițional nr. 2005 din 7

februarie 2007, suprafața de teren concesionată a fost mărită de la 85 mp la 245

mp, redevența fiind stabilită la suma de 216.750 RON anual, indexată cu rata inflației,

cu scadența stabilită trimestrial, în termen de 10 zile de la expirarea fiecărui

trimestru (art. 8 din contract).

Analizând probele de la

dosar, raportul de expertiză efectuat în cauză și chitanțele depuse la dosar de

către pârât, instanța de recurs a concluzionat că pârâtul a achitat parțial și cu

întârziere redevența datorată pentru perioada 2003-2008, diferența de redevența

rămasă de achitat de către pârât pentru perioada 2003-2008 fiind de 2.766,61 RON,

că pentru neachitarea ratelor de redevența la scadență pârâtul datorează penalități

de întârziere doar pentru o perioadă de 30 de zile.

Împotriva deciziei nr.

2648 din 12 octombrie 2011 a formulat cerere de revizuire recurentul P.N., solicitând

schimbarea în tot a acesteia în sensul admiterii acțiunii sale, pentru motive încadrate

în dispozițiile art. 322 pct. 2 și pct. 7 C. proc. civ.

În motivarea cererii s-a

arătat, sub aspectul incidenței art. 322 pct. 7, că această decizie este în contradicție

cu decizia nr. 1306/2011 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr.

3587/97 din 2010.

Prin decizia nr. 7254

din 29 octombrie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ

și fiscal, a disjuns cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322,

pct. 7 C. proc. civ.; a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel

Alba Iulia, invocată de instanță din oficiu în ceea ce privește cererea de revizuire

întemeiată pe dispozițiile art. 322, pct. 7 C. proc. civ. și, în consecință, a declinat

competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile

art. 322, pct. 7 C. proc. civ. în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal.

În motivarea acestei soluții,

Curtea a reținut că în speță, s-a invocat contrarietatea unei decizii a Curții de

Apel Alba Iulia (decizia nr. 2648/2011) în raport cu o altă decizie a aceleiași

instanțe (decizia nr. 1306/2011 prin care a fost admis recursul declarat de pârâtul

P.N. împotriva sentinței nr. 2054/CA/2010 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția

comercială și contencios administrativ în Dosarul nr. 3587/97/2010, a fost modificată

sentința atacată în sensul că a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul

municipiul Lupeni împotriva pârâtului P.N., situație în care, raportat la dispozițiile

art. 323 alin. (2) C. proc. civ., instanța mai mare în grad este Înalta Curte de

Casație și Justiție căreia îi revine competența de a soluționa prezenta cerere de

revizuire.

Prin decizia nr. 1306/2011,

Curtea de Apel Alba Iulia a respins recursul declarat de reclamantul Municipiul

Lupeni împotriva sentinței nr. 2054/CA/2010 pronunțată de Tribunalul Hunedoara,

secția comercială și de contencios administrativ în Dosarul nr. 3587/97/2010.

De asemenea, a admis recursul

declarat de pârâtul P.N. împotriva sentinței nr. 2054/CA/2010 pronunțată de Tribunalul

Hunedoara, secția comercială și de contencios administrativ în Dosarul nr. 3587/97/2010

și în consecință, a modificat sentința atacată în sensul că a respins acțiunea formulată

de reclamantul Municipiul Lupeni împotriva pârâtului P.N.

Instanța de recurs a reținut

că reclamantul prin acțiunea depusă la prima instanță a solicitat obligarea pârâtului

la plata sumei de 2.251 RON, cu titlu de redevență restantă pe trimestrele III și

IV ale anului 2008 și trimestrele I, II, III și IV ale anului 2009, precum și la

plata penalităților de întârziere, calculate în baza art. 9 din contractul de concesiune

nr. 164 din 20 iunie 1996, completat prin actul adițional înregistrat sub nr. 2005

din 7 februarie 2007, penalități calculate în sumă totală de 43.085 RON.

Pârâtul P.N. a susținut

că a achitat redevența aferentă anilor 2008-2009, respectiv suma de 320 RON la data

de 18 martie 2008 și suma de 342 RON la data de 20 martie 2009 (dosar fond).

Instanța de recurs a constatat,

în raport de dispozițiile contractului de concesiune, că redevența pe anii 2008-2009

fiind achitată în întregime în primul trimestru, nu mai există nici un motiv de

calculare a penalităților, astfel că acțiunea urmează a fi respinsă.

Examinând cauza și cererea

de revizuire formulată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu

dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire,

ca inadmisibilă.

Potrivit dispozițiilor

art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța

de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs

atunci când evocă fondul, se poate cere când există hotărâri definitive potrivnice

date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină,

între aceleași persoane, având aceeași calitate; aceste dispoziții se aplică și

în cazul în care hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs.

Invocarea motivului de

revizuire prevăzut de textul legal anterior enunțat presupune îndeplinirea cumulativă

a următoarelor condiții: să existe hotărâri definitive contradictorii; hotărârile

potrivnice să fie pronunțată în aceeași pricină; hotărârile să fie date în dosare

diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru

judecat sau dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei;

să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri.

În speță se arată faptul

că cele două hotărâri menționate sunt contradictorii sub aspectul datorării redevenței

aferentă anului 2008, una dintre hotărâri reținând că aceasta a fost achitată, iar

cealaltă hotărâre constatând că este datorată cu obligarea în consecință a reclamantului

la plata acesteia.

În realitate, prin decizia

nr. 1306/2011 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, s-a analizat respectarea

de către revizuentul P.N. a obligației de plată a redevenței aferentă concesiunii

pentru perioada trimestrelor III, IV 2008 - trimestrele I, II, III și IV 2009, iar

prin decizia nr. 2648 din 12 februarie 2011 s-a analizat respectarea obligației

de plată pentru perioada 2003 - trimestrele I și II 2008.

Așadar, în cauza de față,

chiar dacă sunt îndeplinite unele dintre condițiile indicate de dispozițiile

art. 322 pct. 7 C. proc. civ., nu este îndeplinită condiția ca hotărârile potrivnice

să fie pronunțate în aceeași pricină. Așa cum am mai arătat, această condiție presupune

tripla identitate de părți, obiect și cauză, care constituie elementele lucrului

judecat și trebuie îndeplinite cumulativ.

Astfel, Înalta Curte,

constată că susținerile și criticile formulate de revizuent nu sunt întemeiate și

nu pot fi primite, cele două hotărâri vizând perioade diferite pentru care se solicită

plata redevenței conform contractului de concesiune nr. 164/1996.

Prin urmare, pentru considerentele

arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 326 C. proc. civ., Înalta Curte

va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de P.N.

împotriva deciziei civile nr. 2648 din 12 octombrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia,

secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 noiembrie

2013.