ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1397/2016

Decizia nr. 1397/2016

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea introductivă, reclamanta A. a contestat Decizia nr. 2.418 din 6 aprilie 2011 emisă de Guvernul României - Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase, solicitând instanței modificarea acesteia în sensul dispunerii restituirii și a terenului aferent construcției restituite, respectiv Școala parohială - teren în suprafață de 4.352 mp, compus din: teren de 720 mp înscris în CF x, nr. top. ..., suprafața de 2.079 mp înscrisă în CF y , nr. top. ... și suprafața de 765 mp, respectiv 788 mp, înscris în CF z nr. top. ... (în suprafață de 765 mp) și nr. top. ... (suprafață de 788 mp).

Prin Sentința civilă nr. 106 din 27 octombrie 2015, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis în parte contestația formulată și precizată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România și-n consecință:

A dispus modificarea, în parte, a Deciziei nr. 2.418 din 6 aprilie 2011 emisă de Guvernul României - Comisia specială de retrocedare în sensul că dispune restituirea către A. și a imobilului teren aferent Școlii Generale din Brâncovenești în suprafață de 3.788 mp, teren înscris în CF x, nr. top. ...

A respins cererea de restituire, cu privire la suprafața de 556 mp.

A menținut celelalte dispoziții ale deciziei atacate.

A respins cererea de intervenție accesorie, formulată de B., în interesul reclamantei A. și a obligat pârâta Comisia Specială de Retrocedare, la plata către reclamanta A. a sumei de 6.838,15 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În esență, recurenta a susținut că în mod greșit, prima instanță a dispus obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, prin includerea cheltuielilor de judecată din primul ciclu procesual.

Înainte de termenul de judecată din data de 10 mai 2016, recurenta-pârâtă Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, a depus o cerere prin care solicitat instanței să ia act de renunțarea la cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, depunând în acest sens, declarație notarială din partea reclamantei A.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Potrivit dispozițiilor art. 246 alin. (1) C. proc. civ., "Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă".

De asemenea, art. 247 alin. (5) C. proc. civ. prevede că atunci "Când renunțarea este făcută în instanța de apel, hotărârea primei instanțe va fi anulată în totul sau în parte, în măsura renunțării".

Prin urmare, având în vedere cererea de renunțare la plata cheltuielilor de judecată formulată de intimata-reclamantă, precum și faptul că manifestarea de voință, în sensul renunțării la capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al pății, care nu este supus cenzurii instanței de judecată, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, în temeiul dispozițiilor art. 246 alin. (1) și (2) coroborate cu art. 247 alin. (5)C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România și va anula în parte, sentința atacată în privința măsurii obligării pârâtei Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România la plata cheltuielilor de judecată către reclamanta A., respingând în fond cererea formulată de reclamanta A. privind cheltuielile de judecată în cuantum de 6.838,15 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România împotriva Sentinței nr. 106 din 27 octombrie 2015 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Anulează în parte sentința atacată în privința măsurii obligării pârâtei Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România la plata cheltuielilor de judecată către reclamanta A.

Respinge în fond cererea formulată de reclamanta A. privind cheltuielile de judecată în cuantum de 6.838,15 RON.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 mai 2016.

Procesat de GGC - N