ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5987/2023

Ședința publică din data de 12 decembrie 2023

Asupra prezentei cereri de revizuire;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea înregistrată la data de 12 mai 2023, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2023, revizuenții A. și B. au solicitat revizuirea sentinței civile nr. 5475 din 21 noiembrie 2011, pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. x/2010, definitivă prin decizia nr. 15 din 10 mai 2023, pronunțată de Tribunalul Alba, în raport de decizia nr. 1687 din 19 martie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016.

Cererea de revizuire a fost întemeiat pe dispozițiile art. 322 din C. proc. civ. de la 1865, raportat la dispozițiile art. 509 din C. proc. civ. din 2010, revizuenții susținând, în esență, că sentința a cărei revizuire se solicită a fost pronunțată în dosarul nr. x/2010 în temeiul unui înscris fals, respectiv CF x Metes, care atestă că Arhiepiscopia Romano-Catolică este proprietarul terenului cu privire la care Judecătoria Alba Iulia a pronunțat o soluție de constatare a uzucapiunii în favoarea intimaților C. și D., deși lipsa calității de proprietar a Arhiepiscopiei a fost constatată definitiv de Înalta Curte prin decizia nr. 1687 din 19 martie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2016.

1.2. La data de 20 noiembrie 2023, revizuenții au depus precizări la cererea de revizuire, solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună desființarea integrală a deciziei nr. 15 din 10 mai 2023, pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr. x/2010 și, pe cale de consecință desființarea sentinței civile nr. 5475 din 21 noiembrie 2011, pronunțată de Judecătoria Alba Iulia.

Temeiul de drept al revizuirii a fost indicat a fi art. 322 și urm. din C. proc. civ. de la 1865, raportat la art. 204 din C. proc. civ. din 2010.

Precizările aduse cererii de revizuire au fost structurate în trei categorii de argumente (denumite de revizuenți "Capătul 1", "Capătul 2" și "Capătul 3"), primele două rânduri de argumente reiterând și dezvoltând aspecte expuse în cererea inițială cu privire la pretinsa lipsă a calității de proprietar a Arhiepiscopiei Romano-Catolice, astfel cum aceasta ar fi fost constatată prin decizia nr. 1687 din 19 martie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, ceea ce, în opinia revizuenților, atrage consecința uzucapării terenului litigios de către intimații C. și D. de la un neproprietar.

Prin cel de-al treilea rând de argumente, s-a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 5475 din 21 noiembrie 2011, pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. x/2010, în raport de sentința nr. 898 din 17 februarie 2010 a Judecătoriei Alba Iulia, pronunțată în dosarul nr. x/2009. Au susținut revizuenții că, prin această din urmă sentință, intimații C. și D. au pierdut definitiv dreptul de proprietate pentru neplata cu rea-credință a taxei judiciare de timbru.

În dosarul de revizuire s-au depus întâmpinări de către intimata Comisia Specială de Retrocedare, prin care s-a solicitat respingerea cererii de revizuire, atât în forma inițială, cât și ulterior precizată, ca inadmisibilă.

La termenul de judecată din 29 noiembrie 2023, Înalta Curte a constatat că intimata Comisia Specială de Retrocedare nu este parte în prezenta cauză, în raport de hotărârea supusă revizuirii, respectiv sentința civilă nr. 5475 din 21 noiembrie 2011, pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. x/2010, care s-a pronunțat în contradictoriu cu reclamanții C. și D., pârâta Arhiepiscopia Romano-Catolică și intervenienții în interes propriu B. și A., fără participarea Comisiei Speciale.

II. Soluția Înaltei de Curți de Casație și Justiție asupra cererii de revizuire

Prealabil analizării condițiilor de admisibilitate ale cererii de revizuire, Înalta Curte consideră necesar a stabili care sunt dispozițiile de procedură aplicabile speței de față, respectiv cele ale C. proc. civ. de la 1865 sau cele ale C. proc. civ. din 2010, având în vedere că revizuenții și-au întemeiat cererea pe dispoziții din ambele coduri, însă acestea cuprind diferențe sensibile de reglementare în ceea ce privește calea de atac extraordinară a revizuirii.

În acest sens, Înalta Curte constată că în cauză se cere revizuirea sentinței civile nr. 5475 din 21 noiembrie 2011, pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. x/2010, pronunțată într-o speță supusă dispozițiilor C. proc. civ. de la 1865.

Astfel, cererea de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nr. x/2010 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 29 martie 2010, sub imperiul vechiul C. proc. civ. (de la 1865). C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 a intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013, iar potrivit art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a acestui cod, dispozițiile sale se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea sa în vigoare, iar procesele începute prin cereri depuse înainte de acest moment rămân supuse legii vechi.

În concluzie, Înalta Curte constată că cererea de revizuire de față se judecă potrivit normelor C. proc. civ. de la 1865, iar raportat la motivele invocate (contrarietate de hotărâri), cazul de revizuire în raport de care se va analiza cererea este cel reglementat de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. - când există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

De asemenea, se mai impune o observație referitoare la obiectul cererii și anume că, în urma precizărilor depuse pe parcursul soluționării cauzei, revizuenții au susținut pretinsa contrarietate a sentinței civile nr. 5475 din 21 noiembrie 2011, pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. x/2010, în raport de două hotărâri, după cum urmează: (i) decizia nr. 1687 din 19 martie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016; (ii) sentința nr. 898 din 17 februarie 2010, pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. x/2009. Ca atare, se impune o analiză distinctă a revizuirii, în raport de fiecare din hotărârile apreciate de revizuenți a fi contrare sentinței atacate.

În ceea ce privește cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 5475 din 21 noiembrie 2011, pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. x/2010, în raport de decizia nr. 1687 din 19 martie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, instanța constată că aceasta este inadmisibilă.

Conform prevederilor art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865, pentru a fi întrunite condițiile acestui caz de revizuire este necesar ca hotărârile potrivnice să fie pronunțate în aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Așadar, se cere a fi îndeplinită condiția triplei identități de părți, obiect și cauză.

Or, în speța de față, litigiul care a făcut obiectul dosarului nr. x/2010 și cel care a făcut obiectul dosarului nr. x/2016 nu prezintă elemente de identitate nici la nivelul părților, nici a obiectului și nici a cauzei. Cadrul procesual subiectiv al dosarului nr. x/2010 cuprinde reclamanții C. și D., pârâta Arhiepiscopia Romano-Catolică și intervenienții în interes propriu B. și A., obiectul cauzei fiind constatarea dobândirii de către reclamanți, prin uzucapiune, a dreptului de proprietate asupra terenului întabulat în CF x localitatea Metes, pe când în dosarul nr. x/2016 părți sunt reclamanta Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia, pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au Aparținut Cultelor Religioase din România și intervenienții accesorii A. și B., iar obiectul cauzei îl reprezintă anularea Deciziei nr. 5444/21.04.2016, emisă de comisia pârâtă. Pe cale de consecință, este relevată și diferența de cauză dintre cele două pricini, scopul urmărit de promovarea acțiunilor fiind indubitabil distinct (recunoașterea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune de către reclamanții E. în primul litigiu, respectiv recunoașterea dreptului reclamantei Arhiepiscopia Romano-Catolică la reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul legii reparatorii speciale aplicabile cultelor religioase din România - O.U.G. nr. 94/2000, în cel de-al doilea litigiu).

Revizuenții au susținut, în esență, că aspectul referitor la calitatea de proprietar a Arhiepiscopiei Romano-Catolice asupra terenului înscris în CF x localitatea Metes a fost tranșat diferit în cele două litigii, însă această împrejurare, care este invocată din perspectiva efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, nu constituie un element de admisibilitate a revizuirii întemeiate pe art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865.

De principiu, efectul pozitiv al autorității de lucru judecat este recunoscut în actualul C. proc. civ., iar nu și conform vechiul C. proc. civ., potrivit căruia doar efectul negativ al autorității de lucru judecat, respectiv tripla identitate de părți, obiect și cauză, atrage incidența cazului de revizuire vizând contrarietatea de hotărâri.

Prin urmare, raportat la cazul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865 și, reținând că în speță nu poate fi reținută tripla identitate de părți, obiect și cauză între cele două hotărâri pretins potrivnice, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 326-328 din C. proc. civ. de la 1865, va respinge cererea de revizuire precizată, formulată de revizuenții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 5475 din 21 noiembrie 2011, pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. x/2010, în raport de decizia nr. 1687 din 19 martie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, ca inadmisibilă.

În ceea ce privește cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 5475 din 21 noiembrie 2011, pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. x/2010, în raport de sentința nr. 898 din 17 februarie 2010 a Judecătoriei Alba Iulia, pronunțată în dosarul nr. x/2009, Înalta Curte are în vedere prevederile art. 323 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora în cazul art. 322 pct. 7 cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice.

În cauză, conform precizărilor aduse cererii de revizuire (a se vedea "Capătul 3" din precizări), se solicită revizuirea unei sentințe a Judecătoriei Alba Iulia în raport de o altă sentință pronunțată de aceeași instanță. Ca urmare, competența de soluționare a cauzei revine instanței mai mare în grad față de instanța care a pronunțat cele două sentințe, respectiv Tribunalului Alba.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 323 alin. alin. (2), raportat la art. 159 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. de la 1865, va disjunge cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 5475 din 21 noiembrie 2011, pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. x/2010, în raport de sentința nr. 898 din 17 februarie 2010 a Judecătoriei Alba Iulia, pronunțată în dosarul nr. x/2009 și va declina competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Alba, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire precizată, formulată de revizuenții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 5475 din 21 noiembrie 2011, pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. x/2010, în raport de decizia nr. 1687 din 19 martie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, ca inadmisibilă.

Disjunge cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 5475 din 21 noiembrie 2011, pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. x/2010, în raport de sentința nr. 898 din 17 februarie 2010 a Judecătoriei Alba Iulia, pronunțată în dosarul nr. x/2009 și declină competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Alba, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 decembrie 2023.