ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2003/2024

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Pe rolul Judecătoriei Alba Iulia a fost înregistrată, sub nr. x/176/2010, acțiunea civilă formulată de reclamanții A și B în contradictoriu cu pârâta C, prin care s-a solicitat să se constate dobândirea dreptului de proprietate, prin uzucapiune, asupra terenului situat în intravilanul Comunei (..), precum și intabularea în cartea funciară a dreptului astfel recunoscut. În acest dosar, D și E au depus cerere de intervenție în interes propriu, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată formulate de reclamanți în contradictoriu cu pârâta C.

Prin sentința civilă nr. 5475 din 21 noiembrie 2011, Judecătoria Alba Iulia a admis acțiunea civilă promovată de reclamanții A și B, formulată în contradictoriu cu pârâta C. A respins cererea de intervenție în interes propriu, formulată de D și E, în contradictoriu cu reclamanții A și B și cu pârâta C.

Prin decizia nr. 15 din 10 mai 2023, pronunțată în dosarul nr. x/176/2010, Tribunalul Alba – Secția I civilă a admis excepția de perimare, invocată din oficiu, și a constatat perimat recursul declarat de intervenienții în interes propriu D și E împotriva sentinței civile nr. 5475 din 21 noiembrie 2011 pronunțate de Judecătoria Alba Iulia.

Prin decizia nr. 1687 din 19 martie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/57/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de pârâtul Guvernul României - Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România împotriva sentinței nr. 58 din 17 martie 2017 a Curții de Apel Alba Iulia – Secția de contencios administrativ și fiscal. A casat sentința recurată și, în rejudecare, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei C, având ca obiect anularea deciziei nr. 5444 din 21 aprilie 2016, emise de comisia pârâtă și, pe cale de consecință, admiterea cererii de retrocedare a imobilului înregistrat în cartea funciară nr. (..). A admis cererea accesorie în interesul pârâtei formulată de intervenienții E și D.

Cererea de revizuire

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba – Secția I civilă sub nr. x/107/2024, astfel cum aceasta a fost ulterior precizată, revizuenții D și E au solicitat revizuirea deciziei nr. 15 din 10 mai 2023 pronunțate de Tribunalul Alba – Secția I civilă, invocând contrarietatea acesteia față de decizia nr.1687 din 19 martie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/57/2016.

Totodată, au solicitat revizuirea sentinței civile nr. 5475 din 21 noiembrie 2011 a Judecătoriei Alba Iulia, rămasă definitivă prin decizia nr. 15 din 10 mai 2023 a Tribunalului Alba – Secția I civilă, susținând că este contrară deciziei nr. 1687 din 19 martie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, precum și revizuirea aceleiași decizii nr. 15 din 10 mai 2023 a Tribunalului Alba – Secția I civilă în raport de sentința nr. 898/2010 a Judecătoriei Alba Iulia.

În motivarea cererii, revizuenții au susținut, în esență, că decizia nr. 15 din 10 mai 2023 a Tribunalului Alba – Secția I civilă, prin care li s-a recunoscut intimaților A și B dreptul de proprietate, prin uzucapiune, asupra imobilului situat în intravilanul Comunei (..), a fost întemeiată pe înscrisuri false, părțile uzucapând împotriva unui neproprietar de carte funciară, anume C.

Au menționat că prin decizia nr. 1687 din 19 martie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a stabilit că C nu este proprietarul terenului asupra căruia intimații au uzucapat.

Referitor la revizuirea sentinței civile nr. 5475 din 21 noiembrie 2011 a Judecătoriei Alba Iulia, solicitată în raport de decizia nr. 1687 din 19 martie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, au afirmat că cele două cauze în care aceste două hotărâri au fost pronunțate s-au judecat pe baza a două cărți funciare diferite, aspect ce a condus la pronunțarea unor hotărâri contradictorii.

Au arătat că soluția pronunțată de Judecătoria Alba în dosarul x/176/2010 este contradictorie cu decizia nr. 1687 din 19 martie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, sentința nr. 5475 din 21 noiembrie 2011 fiind dată de un judecător declarat incompatibil de Agenția Națională de Integritate.

Revizuenții au susținut și că decizia nr. 15 din 10 mai 2023 a Tribunalului Alba – Secția I civilă, prin care intimatului A i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra terenului în discuție, este contradictorie cu sentința nr. 898/2010 a Judecătoriei Alba Iulia, prin care același intimat a pierdut în mod definitiv dreptul de proprietate menționat.

În drept, au invocat dispozițiile art. 322 și următ. C. proc. civ.

Apărările formulate

La 21 iunie 2024, intimata Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivând că nu este subiect al raportului juridic dedus judecății. Totodată, a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, pentru lipsa triplei identități de părți, obiect și cauză în ceea ce privește litigiile în care au fost pronunțate hotărârile cu privire la care s-a invocat contrarietatea.

Intimata a învederat că cererea de revizuire a sentinței nr. 5475 din 21 noiembrie 2011, pronunțate de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. x/176/2010, formulată de revizuenții E și D în raport de decizia nr.1687 din 19 martie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a făcut obiectul dosarului nr. x/1/2023 al acestei din urmă instanțe, cererea fiind respinsă, ca inadmisibilă, prin decizia nr. 5987 din 12 decembrie 2023. De asemenea, a arătat că prin aceeași decizie a fost disjunsă cererea de revizuire formulată de revizuenți împotriva sentinței civile nr. 5475 din 21 noiembrie 2011, pronunțate de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. x/176/2010, în raport de sentința nr.898 din 17 februarie 2010 a Judecătoriei Alba Iulia, pronunțate în dosarul nr. x/176/2009, competența de soluționare a cauzei fiind declinată în favoarea Tribunalului Alba - Secția civilă.

Prin întâmpinările depuse la 10 septembrie 2024, intimații B și A au solicitat respingerea cererii de revizuire pentru neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

La 26 septembrie 2024, intimata Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimatul A.

Hotărârea Tribunalului Alba

Prin decizia nr. 20/R din 25 iunie 2024, Tribunalul Alba – Secția I civilă a admis excepția de necompetență materială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulate de revizuenții E și D împotriva deciziei nr. 15 din 10 mai 2023, pronunțate de acest tribunal în dosarul nr. x/176/2010, prin raportare la decizia nr. 1687 din 19 martie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, în favoarea acestei din urmă instanțe, reținând incidența dispozițiilor art. 323 alin. (2) C. proc. civ.

Prin această decizie s-a reținut că, prin decizia nr. 5987 din 12 decembrie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței civile nr. 5475 din 21 noiembrie 2011, pronunțate de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. x/176/2010, prin raportare la decizia nr. 1687 din 19 martie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal. În ceea ce privește cererea având ca obiect revizuirea sentinței civile nr. 5475 din 21 noiembrie 2011, pronunțate de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. x/176/2010 prin raportare la sentința civilă nr. 898 din 17 februarie 2010 pronunțate de aceiași instanță în dosarul nr. x/176/2009, s-a reținut că a fost disjunsă de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 5987 din 12 decembrie 2023, competența pentru soluționarea acesteia fiind stabilită în favoarea Tribunalului Alba.

Totodată, s-a reținut că, la termenul de judecată din 28 martie 2024, Tribunalul Alba a constatat că revizuenta E a depus cerere precizatoare, prin care a învederat că solicită revizuirea deciziei nr.15 din 10 mai 2023, pronunțate de această instanță în dosarul nr. x/176/2010, prin raportare la decizia nr. 1687 din 19 martie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/57/2016.

Față de această precizare, Tribunalul Alba s-a declarat necompetent din punct de vedere material să soluționeze cererea de revizuire cu acest obiect, în raport de dispozițiile art. 323 alin. (2) raportat la cele ale art. 322 pct. 7 C. proc. civ., dispunând declinarea competenței în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cererea de revizuire a deciziei nr. 15 din 10 mai 2023, pronunțate de Tribunalul Alba – Secția I civilă în dosarul nr. x/176/2010, prin raportare la decizia nr. 1687 din 19 martie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/57/2016 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 10 iulie 2024, sub nr. x/107/2024, fiind repartizată aleatoriu, spre soluționare Completului nr.8, stabilindu-se termen de soluționare la 26 septembrie 2024.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a rămas în pronunțare, cu prioritate, asupra admisibilității cererii de revizuire, în raport de dispozițiile art. 137 alin. (1) coroborate cu cele art. 326 alin. (1) și 3 C. proc. civ., precum și de apărările formulate de intimați prin întâmpinările depuse, apreciindu-se că acestea primează celorlalte chestiuni deduse judecății (cererea de suspendare a judecății, solicitată până la soluționarea dosarului penal nr. y/176/2009 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 413 C. proc. civ., respectiv constatarea intervenirii unui conflict negativ de competență între Înalta Curte de Casație și Justiție și Tribunalul Alba, conform art. 133 din același act normativ).

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând admisibilitatea cererii de revizuire, cu prioritate din perspectiva îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 322 C. proc. civ. de la 1865 – act normativ incident în cauză față de prevederile art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 prin raportare la data cererii inițiale care a determinat litigiul dedus judecății – Înalta Curte constată următoarele:

Conform dispozițiilor art. 322 C. proc. civ., revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată împotriva unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul, pentru cazurile enumerate limitativ la punctele 1-10.

În materia revizuirii, evocarea fondului presupune examinarea raportului juridic dedus judecății prin prisma probelor administrate.

Pentru ca hotărârea atacată cu revizuire să îndeplinească condiția de a evoca fondul este necesar ca instanța care a pronunțat hotărârea să stabilească o altă situație de fapt față de cea reținută în etapele procesuale anterioare sau să aplice alte dispoziții legale la împrejurări de fapt determinate și, în oricare dintre aceste ipoteze, să dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății.

Condiția evocării fondului este impusă de specificul acestei căi extraordinare de atac, de retractare, prin care instanța învestită cu soluționarea căii extraordinare de atac urmează a se pronunța în raport de împrejurări noi, ce au survenit ulterior pronunțării/rămânerii definitive a hotărârii asupra căreia poartă cererea de revizuire.

Analizând comparativ condițiile de admisibilitate prevăzute de norma legală evocată și de particularitatea deciziei a cărei anulare se solicită, Înalta Curte constată că aceasta nu evocă fondul, nefiind susceptibilă de a fi revizuită.

Astfel, prin decizia nr. 15 din 10 mai 2023, obiect al cererii de revizuire, Tribunalul Alba - Secția I civilă a admis excepția de perimare invocată din oficiu, și a constatat perimat recursul declarat de intervenienții în interes propriu D și F împotriva sentinței civile nr. 5475 din 21 noiembrie 2011, pronunțate de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. x/176/2010.

Pe cale de consecință, condiția evocării fondului, impusă de textul de lege menționat nu este îndeplinită, întrucât Tribunalul Alba nu a efectuat, prin pronunțarea deciziei nr. 15 din 10 mai 2023, o analiză proprie asupra cauzei, ci a soluționat, cu prioritate excepția de procedură a perimării recursului.

Deși decizia menționată este o hotărâre dată de o instanță de recurs, care s-ar circumscrie, de principiu, ipotezei prevăzute la art. 322 C. proc. civ., în raport de soluția pe care o conține și de aspectul examinat în calea extraordinară de atac în care a fost pronunțată (a excepției de procedură a perimării), aceasta nu este susceptibilă de a fi revizuită, întrucât condițiile prevăzute la art. menționat se impun a fi îndeplinite cumulativ (hotărâre dată de o instanță de recurs, care să evoce fondul).

În contextul relevat, Înalta Curte va da eficiență dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora „Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază”, astfel că va constata că o decizie prin care s-a constatat perimată cererea de recurs nu poate constitui obiect al căii extraordinare de atac pendinte.

Pentru aceste considerente, față de dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., în lipsa îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de art. 322 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții E și D împotriva deciziei nr. 15 din 10 mai 2023, pronunțate de Tribunalul Alba - Secția I civilă în dosarul nr. x/176/2010.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 septembrie 2024.