ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2038/2019

Circumstanțele cauzei 1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 19.08.2013, sub nr. x/2013, reclamanții A. și B., au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Comuna x, județul Sibiu, Primarul Comunei x și SC C. SRL, anularea acordului de funcționare nr. x/28.01.2013, emis de Primarul Comunei x. Prin Sentința civilă nr. 290 din 19 februarie 2015, Tribunalul Sibiu, a admis excepția de nelegalitate a acordului de funcționare nr. 95/09.02.2006, emis de Primarul Comunei x, a admis acțiunea reclamanților și a anulat acordul de funcționare nr. x/28.01.2013, emis de Primarul Comunei x. 1.

Împotriva acestei sentințe și împotriva încheierilor de ședință din 26.05.2014, 23.06.2014, 03.12.2014, 08.12.2014, 18.12.2014, 19.01.2015, 23.01.2015 și 09.02.2015, au formulat recurs pârâtele Comuna x prin Primar și SC C. SRL, solicitând casarea hotărârii și încheierile și, în rejudecare, admiterea excepțiilor, respingerea excepției de nelegalitate și respingerea acțiunii prin care intimații-reclamanți au solicitat anularea acordului de funcționare nr. x/28.01.2013. Prin Decizia nr. 3.246 din 24 noiembrie 2015, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de recurenta-pârâtă SC C. SRL, împotriva încheierilor de ședință din 26.05.2014, 23.06.2014, 08.12.2014, 18.12.2014, 19.01.2015, 23.01.2015, 09.02.2015 pronunțate de Tribunalul Sibiu, secția de contencios administrativ și fiscal. A respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă Comuna x împotriva aceleiași sentințe și împotriva încheierilor de ședință din 26.05.2014, 23.06.2014, 08.12.2014, 18.12.2014, 19.01.2015, 23.01.2015, 09.02.2015 și, ca lipsit de obiect, recursul declarat împotriva încheierii de ședință din 03.12.2015. A respins cererea recurentei SC C. SRL, privind obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată și a obligat recurenții-pârâți la plata sumei de 1.500 RON, către reclamantul B., cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, și la plata sumei de 1.050 RON, către reclamantul A., cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs. 1.

Împotriva Deciziei nr. 3.246 din 24 noiembrie 2015, a Curții de Apel Alba Iulia, recurenta-pârâtă SC C. SRL, a formulat cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, la data de 18.02.2016, sub nr. x/2016, solicitând schimbarea în totalitate a hotărârii în sensul admiterii recursului împotriva sentinței civile nr. 290 din 19 februarie 2015, a Tribunalului Sibiu, și a încheierilor de ședință. Revizuirea a fost întemeiată pe art. 509 pct. 1 și pct. 8 din C. proc. civ. În susținerea motivului de revizuire întemeiat pe pct. 8 al art. 509 din C. proc. civ., revizuenta a invocat contrarietatea între hotărârea pronunțată în recurs, respectiv Decizia nr. 3.426 din 24 noiembrie 2015, a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, în raport cu Sentința nr. 1.167/2011, pronunțată de Judecătoria Mediaș, în Dosarul nr. x/2011, Sentința nr. 2.029/2011, pronunțată de Judecătoria Mediaș, în Dosarul nr. x/2011 și Decizia nr. 4.572/2013, pronunțată de Tribunalul Sibiu, în Dosarul nr. x/2013. Prin Decizia nr. 441 din 16 martie 2016, Curtea de Apel Alba Iulia, a admis excepția necompetenței materiale, ridicată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., formulate de revizuenta SC C. SRL, în favoarea Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. A respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 1 din C. proc. civ., formulată de revizuenta SC C. SRL, împotriva Deciziei nr. 3.426/2015, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2013, și a obligat revizuenta să plătească suma de 1.000 RON, în favoarea intimaților A. și B., cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs. În motivarea admiterii excepției necompetenței materiale, Curtea de Apel Alba Iulia, a reținut că revizuentul a invocat contrarietatea între Decizia nr. 3.426/2015, în raport cu Sentința nr. 1.167/2011, pronunțată de Judecătoria Mediaș, în Dosarul nr. x/2011, Sentința nr. 2.029/2011, pronunțată de Judecătoria Mediaș, în Dosarul nr. x/2011, și Decizia nr. 4.572/2013, pronunțată de Tribunalul Sibiu, în Dosarul nr. x/2013. Potrivit art. 510 alin. (2) din C. proc. civ., în cazul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., cererea de revizuire se îndreaptă la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre. Astfel, cum prima hotărâre, Sentința nr. 1.167/2011, a fost pronunțată de Judecătoria Mediaș, în Dosarul nr. x/2011, competența de soluționare a revizuirii a fost stabilită în favoarea Tribunalului Sibiu, instanța mai mare în grad. 1.

Ca urmare a declinării competenței de soluționare a cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 508 pct. 8 din C. proc. civ., cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 20.04.2016, sub nr. x/2016. În cursul soluționării cererii de revizuire, pentru primul termen de judecată, din 10.05.2016, revizuenta SC C. SRL, a depus, la 06.05.2016, precizare și completare a cererii de revizuire, solicitând anularea, în totalitate, a Sentinței nr. 290 din 19 februarie 2015, a Tribunalului Sibiu, din Dosarul nr. x/2014. Prin încheierea de ședință din 2 iunie 2016, Tribunalul Sibiu, s-a constatat competent a soluționa cererea de revizuire astfel cum a fost formulată inițial. Cu privire la cererea de revizuire, astfel cum a fost completată și depusă la dosar pentru termenul din 10 mai 2016, Tribunalul Sibiu, a disjuns această cerere și a creat un nou dosar, Dosarul nr. x/2016. În Dosarul nr. x/2016, prin Decizia nr. 27 din 9 iunie 2016, Tribunalul Sibiu, a admis excepția necompetenței materiale, ridicată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire a Deciziei nr. 3.426/2015, a Curții de Apel Alba Iulia, din Dosarul nr. x/2013, întemeiate pe dispozițiile art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., astfel cum a fost completată prin cererea de precizare și completare din 06.05.2016, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal. A reținut Tribunalul că, prin cererea completatoare, revizuenta a arătat că, în urma admiterii cererii de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, solicită anularea în totalitate a Sentinței nr. 290/19.02.2015, pronunțate de Tribunalul Sibiu, în Dosarul nr. x/2013, și menținerea efectelor Sentinței civile nr. 4.572 din 11 noiembrie 2013, a Tribunalului Sibiu, în Dosarul nr. x/2013, și menținută de Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia nr. 3.928/2014. A constatat Tribunalul că, prin completarea cererii de revizuire, se invocă contrarietatea între alte două hotărâri ale Tribunalului Sibiu, respectiv contrarietatea dintre Sentința nr. 290/19.02.2015, pronunțată în Dosarul nr. x/2013, și Sentința nr. 4.572/11.11.2013, pronunțată în Dosarul nr. x/2013, fiind, deci, o nouă cerere de revizuire cu alt obiect. Astfel, potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., cererea de revizuire se îndreaptă la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre și, cum în cauză, prima hotărâre față de care se invocă contrarietatea este Sentința nr. 4.572/11.11.2013, a Tribunalului Sibiu, competența de soluționare a noii cereri de revizuire aparține Curții de Apel Alba Iulia. 2. Hotărârea ce face obiectul prezentului recurs În urma declinării competenței cererii de revizuire dispuse prin Decizia nr. 27 din 9 iunie 2016, a Tribunalului Sibiu, cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 29.07.2016, sub nr. x/2016. Prin Decizia civilă nr. 1.365 din 20 septembrie 2016, Curtea de Apel Alba Iulia, a admis excepția tardivității și a anulat cererea de revizuire formulată de revizuenta SC C. SRL, împotriva Deciziei nr. 3.426/2015, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, obligând revizuenta la plata sumei de 1.100 RON, către intimații A. și B., cheltuieli de judecată. A reținut instanța că revizuirea este întemeiată pe art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., și că, potrivit art. 511 din C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună, termen care se calculează de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri potrivit dispozițiilor cuprinse la pct. 8 al aceluiași articol. În cauză, ultima hotărâre a cărei revizuire se solicită este Decizia nr. 3.426 din 24 noiembrie 2015, a Curții de Apel Alba Iulia. Cererea de revizuire a fost înregistrată la data de 06.05.2016, cu depășirea termenului legal de o lună, sancțiunea care intervine fiind aceea a anulării cererii, potrivit art. 513 alin. (1) din C. proc. civ. 3. Recursul exercitat în cauză Împotriva acestei decizii, revizuenta SC C. SRL, a formulat recurs, solicitând casarea în totalitate a hotărârii atacate, ca netemeinică și nelegală. În susținerea recursului, a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, pct. 5 și pct. 6 - 7 din C. proc. civ. Referitor la pct. 4 al articolului menționat, a apreciat că instanța, prin depășirea atribuțiilor judecătorești, nu a observat că exista o cerere de revizuire formulată în termen. În ceea ce privește pct. 5 al art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., a susținut că instanța, prin încălcarea normei de procedură, în ceea ce privește conexare invocată și, ulterior, recursul transformându-se într-o cerere de suspendare a efectelor unei hotărâri, a fost posibilă datorită modificării obiectului a câtorva dosare. Referitor la pct. 6 - 7 al art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., a arătat recurenta că se află în situația unui "basm" creat special ca ipotezele arătate să nu se intercaleze între ele, dar ca final excepția de autoritate de lucru judecat și această nesiguranță creată în timp de către instanță să fie uitată într-un fel sau altul a normelor interne de distribuire și de modificare a obiectului unui dosar care are urmări destul de periculoase. Hotărârea recurată nu cuprinde motivele necesare de convingere, chiar și legat de modul de administrare și știință a faptului că s-a modificat obiectul a câtorva dosare, fiind aruncată în neant, descifrarea și analizarea revenind instanței competente. 4. Decizia instanței de recurs Înalta Curte, sesizată cu soluționarea prezentului recurs, în raport cu lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente, apreciază că este nefondat. În cauză, după cum rezultă din circumstanțele cauzei expuse la pct. 1 al prezentei decizii și după cum a precizat apărătorul revizuentei SC C. SRL, în fața instanței de recurs, la termenul din 28 martie 2019, cererea de revizuire, întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., privește contrarietatea dintre Decizia nr. 3.426 din 24 noiembrie 2015, a Curții de Apel Alba Iulia, și Sentința nr. 4.572 din 11 noiembrie 2013, a Tribunalului Sibiu. 4.1. Preliminar, instanța de control judiciar constată că susținerile recurentei, care invocă motivele de casare prevăzute la pct. 4, 5, 7 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., nu se pot încadra în ipotezele prevăzute de textul legal. Astfel, recurenta-reclamantă nu a motivat, în niciun fel, depășirea atribuțiilor judecătorești, încălcarea normelor de procedură sau încălcarea autorității de lucru judecat. Astfel, eventual, s-ar putea aprecia incident motivul de casare prevăzut de pct. 6 al art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., recurenta-revizuentă criticând, în esență, soluția de admitere a excepției tardivității cererii de revizuire cu consecința anulării acesteia, apreciind că hotărârea recurată cuprinde motive străine de natura cauzei. 4.2. Reține Înalta Curte că, potrivit art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.". 4.3. Cererea de revizuire inițială formulată de SC C. SRL, a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 8 din C. proc. civ., și a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, la data de 18.02.2016 (fiind comunicată prin poștă la data de 17.02.2016). Conform art. 511 alin. (1) pct. 8 din același cod, "Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: (...) în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri." Contrar aprecierilor revizuentei, Curtea de Apel Alba Iulia, în practicaua Deciziei nr. 441 din 16 martie 2016, nu a constatat a fi formulată în termen cererea de revizuire formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., ci doar cererea de revizuire formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., în cazul căreia termenul de o lună pentru formularea căii extraordinare de atac curge de la data comunicării deciziei. Astfel, instanța s-a raportat la data comunicării Deciziei nr. 3.426/2015 către revizuent, dată de la care a început să curgă termenul de o lună. În privința revizuirii întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Curtea de Apel Alba Iulia, nu s-a pronunțat, ci a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Sibiu. Tribunalul Sibiu, învestit de Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia nr. 441 din 16 martie 2016, a apreciat cererea completatoare formulată de revizuentă la data de 06.05.2016, ca fiind o nouă cerere de revizuire și a format un nou dosar, pe care l-a declinat spre competentă soluționare Curții de Apel Alba Iulia, instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre. 4.4. Prin decizia ce face obiectul prezentului recurs, Curtea de Apel Alba Iulia, a admis excepția tardivității revizuirii întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., formulate la 06.05.2016, apreciind că termenul de o lună curge de la data la care ultima decizie, Decizia nr. 3.426/2015, a rămas definitivă. Astfel, Decizia nr. 3.426/2015, pronunțată în recurs de Curtea de Apel Alba Iulia, a devenit definitivă la data pronunțării, 24.11.2015, dată de la care a început că curgă termenul de o lună pentru formularea revizuirii, prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. 4.

Prin urmare, Înalta Curte, constată că în mod corect Curtea de Apel Alba Iulia, a admis excepția tardivității cererii de revizuire formulată de revizuenta SC C. SRL, la data de 06.05.2016. Reține instanța de control judiciar că, și în ipoteza în care s-ar aprecia data formulării cererii de revizuire ca fiind data de 17.02.2016 (data formulării cererii de revizuire inițiale, declinată în favoarea Tribunalului Sibiu), cererea de revizuire este formulată tardiv, avându-se în vedere că termenul de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, Decizia nr. 3.426 din 24 noiembrie 2015, a Curții de Apel Alba Iulia, s-a împlinit la data de 24.12.2015. Or, din actele dosarului, nu rezultă formularea de către SC C. SRL, a vreunei cereri de revizuire anterior datei de 25.12.2015, prima cerere de revizuire fiind transmisă prin poștă la data de 17.02.2106 (conform plicului aflat la Dosarul nr. x/2016 al Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal). 4.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.