ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1021/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Sibiu - Direcția Fiscală Locală Sibiu, a solicitat anularea răspunsului primit nr. x/05.01.2017 la cererea sa înregistrată la nr. x/13.12.2016.

Prin sentința nr. 1475 din data de 22.05.2017, Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Sibiu - Direcția Fiscală Locală Sibiu.

Împotriva sentinței nr. 1475 din data de 22.05.2017, Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea hotărârii și admiterea acțiunii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2017.

În faza procesuală a recursului, reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor H.G. nr. 250/2007 pentru aprobarea Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic a unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 06 03 1945-22 12 1989, precum și a Dispozițiilor Primarului Municipiului Sibiu nr. 641/2010 și 940/2012, față de dispozițiile art. 52 din Constituția României, care dispun în sensul că persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei. Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condițiile legii și nu înlătură răspunderea magistraților care și-au exercitat funcția cu rea-credință sau gravă neglijență.

Prin încheierea din data de 24 noiembrie 2017, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, în temeiul dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale formulate de reclamantul recurent A. privind excepția de neconstituționalitate a H.G. nr. 250/2007 pentru aprobarea Normele Metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic a unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 06 03 1945-22 12 1989, precum și a Dispozițiilor Primarului Municipiului Sibiu nr. 641/2010 și 940/2012.

Împotriva încheierii din data de 24 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A.

În motivarea căii de atac exercitate, reclamantul își exprimă nemulțumirea cu privire la fondul cauzei, în esență arătând că a formulat cerere de revendicare în baza Legii nr. 10/2001.

Intimatul Municipiul Sibiu prin Primar a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului.

Analizând Încheierea atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte va anula recursul, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin încheierea de ședință din data de 24.11.2017, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de reclamantul A.

În raport de dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea prin care instanța s-a pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din Noul C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Înalta Curte constată că, la data de 24.11.2017 a fost pronunțată încheierea prin care instanța de fond a respins sesizarea Curții Constituționale, iar la data de 27.11.2017 a fost transmisă prin fax declarația de recurs, aspect în raport de care declarația de recurs a fost formulată cu respectarea termenului de 48 ore de la pronunțare.

Potrivit art. 487 alin. (1) din Noul C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs.

În raport de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d), coroborate cu prevederile art. 486 alin. (3) din Noul C. proc. civ., se constată că recurentul nu combate în vreun fel argumentele de fapt și de drept avute în vedere de instanța de fond atunci când a soluționat pricina și nu face nicio referire la aceste argumente ce sunt redate pe larg în considerentele hotărârii atacate.

Or, invocarea situației de fapt referitoare la fondul cauzei, fără arătarea în concret a eventualelor greșeli de judecată ale primei instanțe sau a elementelor de nelegalitate ale încheierii recurate nu poate conduce la acoperirea excepției nulității recursului.

Prin urmare, susținerile recurentului nu reprezintă critici împotriva încheierii recurate și, ca atare, nu pot fi apreciate ca fiind motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, astfel cum prevăd dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat.

Dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, prevăd că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Având în vedere că cererea de recurs formulată nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină și nici dezvoltarea acestora, în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de A. împotriva încheierii din data de 24 noiembrie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2018.