ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 669/2014

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: 1. Hotărârea instanței de apel Prin Decizia civilă nr. 119/A din 23 aprilie 2013, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de reclamanții A.H.M., A.M. și B.M. împotriva Sentinței civile nr. 1.592/2008, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă. A schimbat, în parte, sentința, în sensul că a obligat-o pe intimată să restituie în natură terenul situat în București, sector 2, în suprafață de 296,93 mp, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză și suplimentul la acesta, întocmit de expert G.I.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. A obligat-o pe intimată la 1.000 RON cheltuieli de judecată către apelanți. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că suprafața de teren de 164,51 mp pentru care reclamanții au exercitat recurs, susținând că poate fi restituită în natură, este ocupată de o construcție care a fost edificată în baza unei autorizații de construire emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, astfel că nu sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (3) din acest act normativ. În consecință, fiind vorba despre o construcție care a fost autorizată în condițiile legii, Curtea a constatat că terenul în discuție, care a fost identificat pe baza raportului de expertiză și al suplimentului de expertiză întocmite în primul ciclu procesual în apel, și al cărui regim juridic a fost pe deplin stabilit în sensul că se află în proprietatea SC N.I.

SRL, nu poate fi restituit în natură, astfel că în mod corect pentru această suprafață s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent. Curtea a reținut, de asemenea, că față de împrejurarea că din relațiile depuse la dosar a rezultat o suprapunere parțială a amplasamentului construcției P+1E+M, care se regăsește la adresa din București, sector 2 cu amplasamentul fostului imobil care a aparținut reclamanților, iar construcția este una autorizată, edificată după anul 1990, dar anterior apariției Legii nr. 10/2001, rezultă că terenul nu este liber în sensul dispozițiilor acestui act normativ și nici nu se impunea efectuarea de verificări suplimentare cu privire la modalitatea de constituire/reconstituire a dreptului de proprietate de la adresa poștală din București, Șos.

Pantelimon, sector 2, al cărui titular nu este parte în proces. Având în vedere că terenul în suprafață de 164,51 mp, identificat potrivit raportului de expertiză judiciară efectuat de expertul G.I. este ocupată de o clădire P+1E+M, autorizată în condițiile legii, și prin urmare nu poate fi restituit în natură în procedura instituită de Legea nr. 10/2001, nu se mai impune analiza elementelor prevăzute de art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ, referitoare la destinația terenului solicitat și a subfeței acestuia ori existența și utilizarea unor eventuale amenajări subterane.

În raport de criticile formulate de reclamanți în recurs, care au condus la admiterea acestuia și trimiterea cauzei spre rejudecare, și de soluția dată recursului formulat de pârâtă, Curtea a apreciat că subzistă motivele care au condus la admiterea, în primul ciclu procesual a apelului formulat de contestatori în sensul schimbării în parte a sentinței apelate și obligării intimatei de a restitui în natură terenul în suprafață de 296,93 mp, situat în București, Șos. Pantelimon, sector 2, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză și suplimentul la acesta întocmite de expertul judiciar G.I. 2. Recursul 2.1. Motive Pârâtul Municipiul București, prin primarul general, a declarat recurs prin care a formulat următoarele critici, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.: În mod greșit s-a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 296,93 mp situat în București, Șos. Pantelimon, sector 2, pentru că terenul este afectat de elemente de sistematizare întrucât construcția existentă anterior pe teren a fost demolată. În cea mai optimistă situație se poate dispune restituirea doar a suprafeței de teren de 98,12 mp identificată prin raportul de expertiză efectuat la instanța de fond. Trebuiau avute în vedere și dispozițiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Chiar dacă apelul a fost rejudecat în raport cu îndrumările deciziei de îndrumare, raportat la art. 10 alin. (1) și art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, precum și la materialul probator administrat în cauză, se impunea schimbarea în parte a sentinței și respingerea contestației.

2.2. Analiza recursului Recursul nu este întemeiat, și va fi respins pentru următoarele considerente: Prin Decizia nr. 5.257/2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a admis recursul declarat de către reclamanții A.H.M., A.M. și B.M. împotriva Deciziei civile nr. 619A din 21 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. A casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare. Prin aceeași hotărâre, instanța supremă a respins ca tardiv formulat recursul declarat de Primăria municipiului București, prin primar general. Prin urmare, pentru această din urmă parte, aspectele reținute de prima instanță de apel cu privire la posibilitatea restituirii în natură a întregii suprafețe de teren de 296,93 mp au intrat în autoritate de lucru judecat, recursul tardiv fiind echivalent unui recurs inexistent.

Cum instanța de trimitere, în urma probatoriului suplimentar administrat în respectarea cerințelor art. 315 C. proc. civ., a concluzionat că reclamanților le poate fi restituită în natură aceeași suprafață de teren stabilită prin Decizia civilă nr. 619A/2011, pârâtul nu mai putea readuce în discuție, într-un nou recurs, această chestiune. Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, criticile formulate neîntrunind cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Întrucât recurentul a căzut în pretenții, în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ. va fi obligat la cheltuieli de judecată către intimații reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin primarul general împotriva Deciziei civile nr. 119/A din 23 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul-reclamant la 1.500 RON cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2014. Procesat de GGC - AM