ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 669/2014

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut

următoarele:

instanței de apel

Prin Decizia civilă nr. 119/A din 23 aprilie

2013, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori

și de familie, a admis apelul declarat de reclamanții A.H.M., A.M. și B.M.

împotriva Sentinței civile nr. 1.592/2008, pronunțată de Tribunalul București,

secția a III-a civilă.

A schimbat, în parte,

sentința, în sensul că a obligat-o pe intimată să restituie în natură terenul

situat în București, sector 2, în suprafață de 296,93 mp, astfel cum a fost identificat

prin raportul de expertiză și suplimentul la acesta, întocmit de expert G.I.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței.

A obligat-o pe

intimată la 1.000 RON cheltuieli de judecată către apelanți.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut că suprafața de teren de 164,51 mp pentru

care reclamanții au exercitat recurs, susținând că poate fi restituită în

natură, este ocupată de o construcție care a fost edificată în baza unei

autorizații de construire emise anterior intrării în vigoare a Legii nr.

10/2001, astfel că nu sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (3) din acest

act normativ. În consecință, fiind vorba despre o construcție care a fost

autorizată în condițiile legii, Curtea a constatat că terenul în discuție, care

a fost identificat pe baza raportului de expertiză și al suplimentului de

expertiză întocmite în primul ciclu procesual în apel, și al cărui regim

juridic a fost pe deplin stabilit în sensul că se află în proprietatea SC N.I.

SRL, nu poate fi restituit în natură, astfel că în mod corect pentru această

suprafață s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.

Curtea a reținut, de

asemenea, că față de împrejurarea că din relațiile depuse la dosar a rezultat o

suprapunere parțială a amplasamentului construcției P+1E+M, care se regăsește

la adresa din București, sector 2 cu amplasamentul fostului imobil care a

aparținut reclamanților, iar construcția este una autorizată, edificată după

anul 1990, dar anterior apariției Legii nr. 10/2001, rezultă că terenul nu este

liber în sensul dispozițiilor acestui act normativ și nici nu se impunea

efectuarea de verificări suplimentare cu privire la modalitatea de

constituire/reconstituire a dreptului de proprietate de la adresa poștală din

București, Șos. Pantelimon, sector 2, al cărui titular nu este parte în proces.

Având în vedere că

terenul în suprafață de 164,51 mp, identificat potrivit raportului de expertiză

judiciară efectuat de expertul G.I. este ocupată de o clădire P+1E+M,

autorizată în condițiile legii, și prin urmare nu poate fi restituit în natură

în procedura instituită de Legea nr. 10/2001, nu se mai impune analiza

elementelor prevăzute de art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a

acestui act normativ, referitoare la destinația terenului solicitat și a subfeței

acestuia ori existența și utilizarea unor eventuale amenajări subterane.

În raport de

criticile formulate de reclamanți în recurs, care au condus la admiterea

acestuia și trimiterea cauzei spre rejudecare, și de soluția dată recursului

formulat de pârâtă, Curtea a apreciat că subzistă motivele care au condus la

admiterea, în primul ciclu procesual a apelului formulat de contestatori în

sensul schimbării în parte a sentinței apelate și obligării intimatei de a

restitui în natură terenul în suprafață de 296,93 mp, situat în București, Șos.

Pantelimon, sector 2, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză

și suplimentul la acesta întocmite de expertul judiciar G.I.

2.1. Motive

Pârâtul Municipiul

București, prin primarul general, a declarat recurs prin care a formulat

următoarele critici, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.:

În mod greșit s-a

dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 296,93 mp situat în

București, Șos. Pantelimon, sector 2, pentru că terenul este afectat de

elemente de sistematizare întrucât construcția existentă anterior pe teren a

fost demolată.

În cea mai optimistă

situație se poate dispune restituirea doar a suprafeței de teren de 98,12 mp

identificată prin raportul de expertiză efectuat la instanța de fond.

Trebuiau avute în

vedere și dispozițiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Chiar dacă

apelul a fost rejudecat în raport cu îndrumările deciziei de îndrumare,

raportat la art. 10 alin. (1) și art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001,

precum și la materialul probator administrat în cauză, se impunea schimbarea în

parte a sentinței și respingerea contestației.

2.2. Analiza

recursului

Recursul nu este

întemeiat, și va fi respins pentru următoarele considerente:

Prin Decizia nr.

5.257/2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a admis

recursul declarat de către reclamanții A.H.M., A.M. și B.M. împotriva Deciziei

civile nr. 619A din 21 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a III-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie. A casat decizia și a trimis

cauza spre rejudecare.

Prin aceeași

hotărâre, instanța supremă a respins ca tardiv formulat recursul declarat de

Primăria municipiului București, prin primar general. Prin urmare, pentru această

din urmă parte, aspectele reținute de prima instanță de apel cu privire la

posibilitatea restituirii în natură a întregii suprafețe de teren de 296,93 mp

au intrat în autoritate de lucru judecat, recursul tardiv fiind echivalent unui

recurs inexistent.

Cum instanța de

trimitere, în urma probatoriului suplimentar administrat în respectarea

cerințelor art. 315 C. proc. civ., a concluzionat că reclamanților le poate fi

restituită în natură aceeași suprafață de teren stabilită prin Decizia civilă

nr. 619A/2011, pârâtul nu mai putea readuce în discuție, într-un nou recurs,

această chestiune.

Față de cele ce

preced, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. recursul va fi respins ca

nefondat, criticile formulate neîntrunind cerințele art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

Întrucât recurentul a

căzut în pretenții, în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ. va fi obligat

la cheltuieli de judecată către intimații reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin primarul general

împotriva Deciziei civile nr. 119/A din 23 aprilie 2013 a Curții de Apel

București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă

recurentul-reclamant la 1.500 RON cheltuieli de judecată către

intimații-reclamanți.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 februarie 2014.

Procesat de GGC - AM