ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 173/2017
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 173/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 27 martie 2015, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., a suspendat judecata apelului formulat de apelanta - reclamantă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București în reprezentarea Administrației Sector 2 a Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 6199/09.12.2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, până la îndeplinirea de către apelantă a obligațiilor stabilite în sarcina sa, anume să indice intimații, reprezentanții legali ai acestora, probele din apel, CUI/CIF apelantă.
Împotriva încheierii de ședință menționate, a declarat recurs, în termen legal, reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București în reprezentarea Administrației Sector 2 a Finanțelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 488 pct. 8 C. proc. civ. și susținând, în esență, următoarele:
Recurenta - reclamantă arată că a formulat apel împotriva sentinței nr. 6199 din 9 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul București, prin care a fost dispusă radierea S.C. A. S.R.L..
În motivarea cererii, a susținut că debitoarea figurează cu debite restante la bugetul general consolidat al statului în sumă de 518.064 RON, anexând fișa sintetică pe plătitor.
Întrucât prin încheierea de ședință din data de 27.03.2015, instanța de judecată a dispus suspendarea judecării apelului formulat de reclamantă, reținând neîndeplinirea obligației de a comunica instanței CUI/CIF apelantă, reprezentanții legali ai intimaților și probele din apel, recurenta precizează următoarele:
- Codul fiscal al instituției recurente este x;
- cu privire la reprezentanții legali ai intimatei, anexează extras ORCB conform căruia, persoana împuternicită este B.;
- cu privire la probele din apel, înscrisuri, fișa sintetică pe plătitor anexată cererii de apel.
În concluzie, recurenta reclamantă solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății la aceeași instanță.
Pe baza raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, refăcut și a deciziei nr. 2 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2016, conform căreia "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 414 alin. (1) teza 1 din C. proc. civ., recursul formulat împotriva încheierii prin care a fost suspendată judecata, precum și împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a cauzei este admisibil, indiferent dacă încheierea de suspendare a fost pronunțată de instanță într-o cauză în care hotărârea ce urmează a se da asupra fondului este sau nu definitivă" s-a concluzionat că recursul este admisibil în principiu.
Intimata Oficiul Național al Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București a formulat întâmpinare, susținând că sentința pronunțată de tribunal, prin s-a dispus radierea din Registrul Comerțului a societății A. S.R.L., a fost înscrisă în acest registru, din oficiu, motiv pentru care lasă la aprecierea instanței soluția care se va pronunța în cauză.
Deși li s-a pus în vedere că pot formula punct de vedere la raportul asupra admisibilității în principiul a recursului în termen de 10 zile de la primirea acestuia, conform art. 493 alin. (4) C. proc. civ., niciuna dintre părțile în litigiu nu a uzat de acest drept.
Analizând încheierea atacată în raport de criticile formulate, Înalta Curte reține următoarele:
Recursul este declarat împotriva încheierii din ședința publică de la 27 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin care s-a suspendat apelul formulat de reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sectorului 2 București a Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 6199 din 09.12.2014 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă, având ca obiect radierea societății comerciale pârâte, înregistrarea mențiunii de radiere din registrul comerțului și efectuarea publicității legale în considerarea art. 3 din O.U.G. nr. 116/2009 și art. 237 alin. (8) și (9) din Legea nr. 31/1990, republicată.
Prin evocata încheiere s-a dispus suspendarea, în temeiul art. 242 din Noul C. proc. civ., până la îndeplinirea de către apelanta -reclamantă a obligației stabilite în sarcina sa, de indicare a CUI/CIF a reclamantei, a intimaților, reprezentanților legali ai acestora și probelor din apel.
Potrivit art. 242 din C. proc. civ., "(1) Când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății, potrivit legii, judecătorul poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate. Dispozițiile art. 189 sunt aplicabile; (2) La cererea părții, judecata va fi reluată dacă obligațiile la care se referă alin. (1) au fost îndeplinite și, potrivit legii, aceasta poate continua."
Suspendarea prevăzută de art. 242 din Noul C. proc. civ., este un caz de suspendare judecătorească, facultativă, a cărei funcție este de a sancționa pasivitatea reclamantului în îndeplinirea acelor obligații care împiedică instanța să finalizeze procesul.
În contextul normei înscrise în art. 242 alin. (1) din Noul C. proc. civ., incidența acestei suspendări va fi apreciată în funcție de următoarele elemente: -obligația procesuală aparține reclamantului;
- obligația reclamantului să fie stabilită în sarcina sa în cursul judecății, potrivit legii;
- obligația trebuie să fie de natură să împiedice instanța în desfășurarea normală a judecății; aici trebuie făcută mențiunea în sensul că, obligația procesuală neîndeplinită de reclamant să nu aibă un alt mijloc de realizare, iar omisiunea reclamantului să împiedice instanța în efectuarea unor demersuri procesuale necesare pentru normala desfășurare a procesului, adică să nu se poată continua ori finaliza procesul, spre exemplu: neindicarea câtimii acțiune în raport de care să stabilească taxa de timbru aferentă, imposibilitatea citării părții în lipsa indicării domiciliului acesteia, etc.
În alte cuvinte, suspendarea prevăzută de textul de lege enunțat mai sus, se referă la obligațiile reclamantului ce împiedică efectiv judecata pricinii și fără de care nu se poate desfășura procesul civil inițiat. Practic, este vorba de nestabilirea cadrului procesual a cererii de chemare în judecată, din vina reclamantului, după caz a pârâtului când se depune cerere reconvențională, împrejurare care obstrucționează actul de justiție și face imposibilă exercitarea rolului activ al instanței și a principiului disponibilității procesului civil, spre exemplu, nedepunerea actului a cărui nulitate se cere, neprecizarea contravalorii imobilului a cărui revendicare se cere, etc.
Prin urmare, în mod judicios instanța de apel a apreciat asupra oportunității măsurii suspendării judecății, constatând că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 242 din C. proc. civ., întrucât lipsa mențiunilor reprezentanților legali ai intimaților și lipsa CUI/CIF ale apelantei, fac parte din însăși procesul de regularizare al cererii, în condițiile art. 470 alin. (3) din Noul C. proc. civ., lipsa acestor elemente făcând imposibilă continuarea activității judiciare.
De altfel, în recurs, recurenta - reclamantă indică Codul fiscal al instituției recurente ca fiind x, iar cu privire la reprezentanții legali ai intimatei S.C. A. S.R.L., anexează extras ORCB conform căruia, persoana împuternicită este B. și referitor la probele din apel anexează fișa sintetică pe plătitor.
Ori, toate aceste mențiuni reclamanta trebuia să le indice în fața instanței de apel, deoarece potrivit alin. (2) al art. 242 C. proc. civ. " la cererea părții, judecata va fi reluată dacă obligațiile la care se referă alin. (1) au fost îndeplinite și, potrivit legii, aceasta poate continua."
Având în vedere considerentele expuse, urmează a se reține că, în mod legal, curtea de apel a făcut aplicarea la speță a dispozițiilor art. 242 alin. (1) din Noul C. proc. civ., astfel că nefiind întrunite cerințele cazului de modificare prevăzut de art. 488 pct. 8 din Noul C. proc. civ., recursul formulat va fi respins, ca nefondat, conform art. 493 alin. (6) din Noul C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ a FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTOR 2 a FINANȚELOR PUBLICE împotriva încheierii din 27 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2017.