ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 359/2025

Ședința publică din data de 25 februarie 2025

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele litigiului.

Soluția instanței de apel. Hotărârea recurată

Prin încheierea de ședință publică din data de 23 aprilie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata cauzei privind apelul formulat de apelanta-debitoare S.C. A. S.R.L., prin administrator B., împotriva sentinței civile nr. 774/27.05.2020, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimatele-creditoare Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației Sector 2 a Finanțelor Publice, Direcția Venituri Buget Local Sector 2 și intimata-debitoare S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar C., pentru lipsa nejustificată a părților.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs debitoarea A. S.R.L. - prin administrator B., solicitând admiterea recursului și dispunerea redeschiderii judecății cauzei de apel, în vederea soluționării acestuia.

În recursul său, neîntemeiat în drept, recurenta-debitoare a susținut, în esență, următoarele:

În fapt, prin cererea de apel formulată în dosarul cauzei, recurentul B., în calitate de administrator al A. S.R.L., a solicitat instanței de judecată admiterea apelului declarat în condițiile prevăzute de art. 480 alin. (3) C. proc. civ., art. 175 alin. (1) și art. 177 alin. (2) C. proc. civ.

De asemenea, în condițiile prevăzute de art. 186 C. proc. civ., a solicitat repunerea în termenul cererii de apel formulate.

În vederea soluționării apelului declarat, instanța a stabilit prim termen de judecată la data de 23.04.2024 și, pentru soluționarea cererii de apel pe fondul cauzei, instanța a stabilit în sarcina sa asigurarea dovezilor de la O.N.R.C.G. București, cu obligația respectării intervalului de 10 zile de la comunicarea citației.

Arată că, în acest sens, s-a adresat instituției sus-menționate și, datorită formalităților ce țin de procedurile interne de funcționare ale acestei instituții, cererea a fost înregistrată la data de 18.04.2024.

Prin cererea din data de 22.04.2024, înregistrată în dosarul cauzei civile nr. x/2019, a solicitat instanței acordarea unui nou termen de judecată în cauză, în vederea atașării înscrisurilor doveditoare eliberate ulterior acestei date de către O.N.R.C.G. București.

Prin încheierea pronunțată în dosarul nr. x/2019, din data de 23.04.2024, instanța de apel a respins solicitarea, dispunând suspendarea cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pct. (2) C. proc. civ.

În consecință, având în vedere situația factuală prezentată și dispozițiile deciziei nr. 1019 din 07.06.2023 a I.C.C.J., recurenta-debitoare a solicitat admiterea recursului și dispunerea redeschiderii judecății cauzei de apel, în vederea soluționării acestuia.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 26.09.2024, sub nr. x/2019.

Intimatele nu au formulat întâmpinare la recurs.

III. Procedura de soluționare a recursului

Cu titlu prealabil, se reține că prezentul proces este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 21 noiembrie 2019, deci după intrarea în vigoare a acestei legi.

Prin rezoluția din 10 decembrie 2024 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, s-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 25 februarie 2025, în ședință publică, cu citarea părților, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

IV. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepția nulității recursului declarat în cauză, invocată din oficiu, Înalta Curte urmează să o admită și să anuleze recursul, având în vedere următoarele considerente:

Recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor mențiuni este sancționată cu nulitatea cererii, potrivit alin. (3) al aceluiași articol.

Totodată, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. prevede sancțiunea nulității recursului pentru neîndeplinirea cerinței motivării căii de atac potrivit dispozițiilor legale, în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., deoarece nerespectarea acestei condiții imperative atrage sancțiunea nulității și exclude cercetarea oricăror alte aspecte.

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate. În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din art. 483 alin. (3) C. proc. civ.. Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate.

În speță, se constată că recursul, neîntemeiat, de altfel, în drept pe vreunul dintre cazurile enumerate prin prevederile pct. 1-8 ale art. 488 C. proc. civ., nu conține critici care să poată fi încadrabile în vreunul din motivele de recurs dintre cele de la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. aceasta, în condițiile în care recurenta-debitoare prezintă, în calea extraordinară de atac, aspectele de fapt din apel, fără să dezvolte motive de nelegalitate ce privesc încheierea recurată.

Astfel, verificând încadrarea criticilor din cererea de recurs a recurentei- debitoare A. S.R.L.- prin administrator B., în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., se reține că, în realitate, aceasta nu a formulat veritabile critici de nelegalitate care să se circumscrie cel puțin unui motiv de casare dintre cele limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Susținerile recurentei se referă, în realitate, doar la aspecte ce țin de situația de fapt a cauzei, cu referire la stadiul procesului la termenul când a fost dispusă suspendarea judecării cauzei.

Or, în calea extraordinară de atac a recursului, controlul judiciar este limitat la verificarea legalității hotărârii recurate, neputând fi reevaluat probatoriul (eventuale demersuri întreprinse la O.N.R.C.) ori parcursul procesului, în vederea stabilirii unei situații de fapt diferite de cea reținută de instanța devolutivă.

În alți termeni, față de cerința legală de a motiva propriu-zis calea de atac, recurenta-debitoare avea obligația să invoce, punctual, motivele de nelegalitate identificate prin raportare la judecata realizată de această instanță, având în vedere că obiectul recursului îl constituie încheierea dată în apel, iar instanța de recurs se pronunță exclusiv din perspectiva legalității.

Prin urmare, susținerile recurentei, prezentate drept motive de recurs, nu conțin critici în sens propriu asupra hotărârii recurate, care să vizeze în mod special considerentele încheierii instanței de apel, așa cum, de altfel, este și firesc într-o cale de atac, cu atât mai mult în calea de atac a recursului care, spre deosebire de calea ordinară de atac a apelului, este o cale extraordinară de atac, nedevolutivă, în care instanța de recurs examinează exclusiv conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din art. 483 alin. (3) C. proc. civ., fiind obligatoriu ca autorul acestuia să își exprime nemulțumirea în condițiile stabilite de lege.

Astfel, pentru toate argumentele arătate, prezentarea din cererea de recurs de față nu răspunde exigențelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., ce impun invocarea unor critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C .proc.civ, iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curți, învestită cu verificarea legalității încheierii recurate.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 489 alin. (2) din același Cod, va anula recursul declarat de recurenta-debitoare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-debitoare A. S.R.L., prin administrator B., împotriva încheierii de ședință publică din data de 23 aprilie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 februarie 2025.