ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 148/2020

Deliberând asupra cererii de recurs, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 28.10.2016 pe rolul Tribunalului București sub nr. x/2015/a1, reclamanta-creditoare, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sectorului 5 București, a solicitat obligarea pârâtului A., administrator statutar al debitoarei S.C. B. S.R.L., la suportarea pasivului societății în temeiul art. 169 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 85/2014

Prin sentința civilă nr. 444 din 29.01.2018, instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei de atragere a răspunderii pârâtului A..

Sentința de fond a fost apelată de reclamantă, apelul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă.

Prin rezoluția de primire, instanța de apel a stabilit în sarcina apelantei obligația de a indica domiciliul sau reședința intimatului, conform art. 470 alin. (1) lit. a) C. proc. civ.

La termenul din data de 19.09.2018 Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a dispus suspendarea judecării apelului în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ. reținând neîndeplinirea de către apelantă a obligației stabilite în sarcina acesteia.

Apelanta DGF București a formulat cerere de repunere pe rol, susținând îndeplinirea obligației stabilite de instanța de judecată.

Prin încheierea din 30.01.2019 Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a respins ca neîntemeiată cererea de repunere pe rol a cauzei, apreciind că apelanta nu a dovedit efectuarea unui minim demers pentru identificarea domiciliului din străinătate al intimatului.

Împotriva încheierii din 30.01.2019 a Curții de Apel București, a declarat recurs Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, dezvoltarea motivelor de casare fiind efectuată prin memoriul înregistrat la 07.03.2019, la Curtea de Apel București.

Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept, însă recurenta a dezvoltat critici care pot fi încadrate în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

Recurenta arată că încheierea atacată este lipsită de temei legal, instanța de apel respingând cererea de repunere pe rol a cauzei pentru nedovedirea îndeplinirii obligației impuse în sarcina sa, deși a depus acte care demonstrează că a efectuat demersuri în vederea aflării domiciliului intimatului, conformându-se dispozițiilor instanței.

În dovedirea acestor afirmații, recurenta susține că a depus o copie a adresei Ministerului Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări prin care se comunică că intimatul nu figurează cu domiciliul sau reședința pe teritoriul României și o copie a adresei Ministerului Afacerilor Interne-Direcția pentru Evidența persoanelor și Administrarea bazelor de date, în care se menționează că în evidențele sale nu figurează nicio persoană cu numele intimatului.

Recurenta apreciază că, în mod eronat, instanța de apel a respins cererea de repunere a cauzei pe rol, apreciind că este culpa sa pentru neindicarea domiciliului intimatului, întrucât instituția a efectuat toate demersurile pentru aflarea domiciliului.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil.

Prin încheierea din 3 iulie 2019 s-a dispus comunicarea raportului către părți potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., iar la data de 28 noiembrie 2019 a fost admis în principiu recursul declarat în cauză, stabilindu-se termen la 23 ianuarie 2020, în ședință publică, pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate, constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte a fost învestită cu soluționarea recursului declarat de reclamantă împotriva încheierii din 30 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Prin încheierea atacată, instanța a respins cererea de repunere pe rol a cauzei, menținând măsura suspendării judecății apelului formulat de creditoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală - în reprezentarea Administrației Sectorului 5 București a Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 444 din 29 ianuarie 2018 a Tribunalului București, secția a VII-a civilă, prin care a fost respinsă cererea reclamantei formulată împotriva administratorului societății debitoare S.C. B. S.R.L. în temeiul art. 169 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 85/2014 privind Codul insolvenței.

Măsura suspendării cauzei a fost dispusă prin încheierea din 19.09.2018 în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ. pentru neîndeplinirea obligației date în sarcina apelantei, respectiv de a indica domiciliul sau reședința intimatului, conform art. 470 alin. (1) lit. a) C. proc. civ.

Potrivit acestui din urmă text de lege, în cererea de apel se vor indica: numele și prenumele, codul numeric personal, domiciliul sau reședința părților(...).

În raport de această obligație se constată că recurenta a depus la dosar o copie a adresei Ministerului Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru imigrări prin care se comunică faptul că intimatul nu figurează cu domiciliul sau reședința pe teritoriul României. De asemenea, la dosar s-a depus și o adresă a Ministerului Afacerilor Interne-Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de date prin care se comunică faptul că din evidențele deținute rezultă că nu figurează nicio persoană cu numele și prenumele A..

Înalta Curte reține că suspendarea prevăzută de art. 242 C. proc. civ., este un caz de suspendare judecătorească, facultativă, a cărei funcție este de a sancționa pasivitatea părții în îndeplinirea acelor obligații care împiedică instanța să finalizeze procesul.

Acest articol consacră un caz special de suspendare a judecății, întemeiată pe culpa părții, dedusă din neîndeplinirea obligațiilor stabilite și dispuse de instanța de judecată.

Contrar celor reținute de instanța de apel, adresele menționate anterior atestă faptul că recurenta-reclamantă a depus toate diligențele necesare pentru a afla domiciliul intimatului, așadar nu i se poate reține vreo culpă în sensul urmărit de legiuitor prin dispozițiile art. 242 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Aprecierea instanței de apel, în sensul neîndeplinirii obligației stabilite prin raportare la lipsa dovedirii demersurilor pentru identificarea domiciliului intimatului pe teritoriul statului chinez, apare ca excesivă în condițiile în care acesta a fost chemat în judecată pentru suportarea pasivului societății al cărui administrator era, caz în care instanța avea posibilitatea aplicării dispozițiilor art. 155 alin. (1) pct. 6 teza finală C. proc. civ.

Distinct de cele menționate anterior, se reține că recurenta, în îndeplinirea obligației trasate de instanța de apel a efectuat suficiente demersuri prin care a dovedit imposibilitatea identificării domiciliului sau reședinței intimatului.

Cum recurenta a învederat motivat că, deși a făcut tot ce i-a stat în putință, nu a reușit să afle domiciliul intimatului sau un alt loc unde ar putea fi citat potrivit legii, instanța poate încuviința citarea acestuia prin publicitate, respectiv la ușa instanței, conform dispozițiilor art. 167 C. proc. civ.

Constatându-se că, în mod greșit, instanța de apel a procedat la menținerea măsurii suspendarea judecății, prin respingerea cererii de repunere pe rol, Înalta Curte urmează să admită recursul declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 5 A FINANȚELOR PUBLICE împotriva încheierii din 30 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimatul A., să caseze încheierea atacată și să trimită cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 5 A FINANȚELOR PUBLICE împotriva încheierii din 30 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimatul A..

Casează încheierea atacată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2020.