ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4616/2020

Ședința publică din data de 23 septembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 24.05.2017, reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a solicitat anularea Deciziei nr. 82/P/21.11.2016 privind soluționarea plângerii prealabile formulate de reclamantă împotriva Dispoziției obligatorii nr. 230474/02.03.2016 emisă de Direcția Generală de Inspecție Fiscală Economico - Financiară și pe cale de consecință, anularea proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor seria x/2009 nr. x/15.07.2015, nr. x/20.01.2016 și seria x/2009 nr. x/21.01.2016 și exonerarea societății de obligațiile impuse în procesele-verbale menționate.

La data de 09.08.2017 pârâtul a depus întâmpinare invocând excepția disjungerii capătului de cerere privind anularea proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor seria x/2009 nr. x/15.07.2015, nr. x/20.01.2016 și seria x/2009 nr. x/21.01.2016 și declinarea acestora către Judecătoria Sectorului 3 București, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin încheierea de ședință din 10.11.2017 Curtea de Apel București a admis excepția disjungerii invocată de pârâtul MFP cu privire la cererea de anulare a proceselor-verbale de constatare a contravențiilor, a trimis acest capăt de cerere spre competentă soluționare la Judecătoria Sectorului 5 București, atașându-i copii ale acțiunii, întâmpinării și ale proceselor-verbale atacate aflate la filele x. În temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1) C. proc. civ. a suspendat soluționarea cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, până la soluționarea cererii de anulare a proceselor-verbale de contravenție.

La data de 02.10.2019 reclamanta a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei invocând soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2017

La termenul de judecată din 17.01.2020 instanța a pus în discuție cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de reclamanta la data de 02.10.2019 și excepția perimării cererii invocată din oficiu.

Prin sentința civilă nr. 29 din data de 17.01.2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția perimării cererii, a constatat perimată cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și a respins cererea de repunere a cauzei pe rol formulată de reclamantă ca rămasă fără obiect.

Împotriva sentinței civile nr. 29 din data de 17.01.2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A..

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că prin încheierea din ședința publică din 10.11.2017, Curtea de Apel București, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1) C. proc. civ., a suspendat judecarea cauzei privind pe reclamanta A. S.A. până la soluționarea cererii de anulare a proceselor-verbale de contravenție.

La data de 02.10. 2019, A. S.A. a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei în vederea continuării judecății, întrucât motivele pentru care s-a dispus această măsură nu mai subzistă, în sensul că cererea de anulare a proceselor-verbale de contravenție s-a judecat de către Judecătoria Sector 5, hotărârea acestei instanțe fiind atacată cu apel.

Menționează că în conformitate cu prevederile art. 416 alin. (2) C. proc. civ. "termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță" or, în speță nici la această dată hotărârea instanței de apel, respectiv Tribunalul București, secția a II-a, prin care s-a respins apelul A. S.A., nu i-a fost comunicată.

Cu toate acestea, la termenul din 17.01.2020 prin Hotărârea nr. 29, Curtea de Apel București a admis excepția perimării cererii, a constat perimată cererea, a respins cererea de repunere a cauzei pe rol formulată de reclamantă ca rămasă fără obiect.

Având în vedere cele de mai sus și ținând cont de dispozițiile legale, apreciază că nu poate fi imputabil societății reclamante vreun motiv pentru care dosarul a rămas în nelucrare, în condițiile în care cererea de repunere pe rol a fost formulată de societatea reclamantă.

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 15 mai 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererilor de recurs la data de 23 septembrie 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, a apărărilor menționate în cuprinsul întâmpinării, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., "(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc."

Sub acest aspect Înalta Curte constată că deși recurenta-reclamantă nu a invocat vreunul dintre motivele de casare, din expunerea acestora rezultă că criticile formulate pot fi încadrate în motivele prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului.

Cu privire la fondul cauzei, Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanță a dat-o dispozițiilor legale este corectă.

Astfel, prin încheierea de ședință din 10.11.2017 Curtea de Apel București a admis excepția disjungerii invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice cu privire la cererea de anulare a proceselor-verbale de constatare a contravențiilor, a trimis acest capăt de cerere spre competentă soluționare la Judecătoria Sectorului 5 București, atașându-i copii ale acțiunii, întâmpinării și ale proceselor-verbale atacate aflate la filele x și, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1) C. proc. civ. a suspendat soluționarea cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, până la soluționarea cererii de anulare a proceselor-verbale de contravenție.

Înalta Curte constată că, potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (2) C. proc. civ. "termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță", însă, prin raportare la temeiul de drept care a generat suspendarea cauzei [art. 413 alin. (1) pct. 1) C. proc. civ..], devin incidente dispozițiile art. 413 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora suspendarea va dura până când hotărârea pronunțată în cauza care a provocat suspendarea a devenit definitivă.

Din cuprinsul acestor dispoziții legale rezultă că suspendarea durează până la momentul la care a devenit definitivă hotărârea în cauza care a provocat suspendarea.

Având în vedere că, hotărârea Judecătoriei Sectorului 5 București pronunțată în dosarul nr. x/2017 a rămas definitivă la data soluționării definitive a apelului de către Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, respectiv data de 18.11.2018, în mod corect a reținut prima instanță că nu are relevanță dacă această hotărâre a fost nu comunicată reclamantei A. S.A. deoarece, obligația de a solicita repunerea pe rol a cauzei, în ipoteza suspendării cauzei în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1) C. proc. civ., revine părții interesate în considerarea dispozițiilor art. 413 alin. (2) C. proc. civ.

De asemenea, având în vedere că momentul încetării suspendării marchează începerea curgerii termenului de perimare, în mod corect prima instanță a respins cererea de repunere pe rol a cauzei și reluarea dezbaterilor, depusă de către recurenta-reclamantă A. S.A. la data de 02.10.2019, având în vedere că aceasta a fost formulată după împlinirea termenului de perimare cu încălcarea dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora "Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni".

Față de aceste considerente, având în vedere că dosarul a rămas în nelucrare mai mult de șase luni, raportat la data de la care partea interesată ar fi avut posibilitatea să solicite redeschiderea judecății, respectiv de la momentul la care a devenit definitivă hotărârea în cauza care a provocat suspendarea, dată de la care suspendarea poate fi imputată părților (8.11.2018), Înalta Curte constată că formularea unei cereri de repunere pe rol a dosarului la data de 02.10.2019 s-a realizat după împlinirea termenului de perimare care a avut loc la data de 08.05.2019.

Așa fiind, Înalta Curte apreciază că susținerile și criticile recurentei-reclamante sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice.

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. împotriva sentinței nr. 29 din 17 ianuarie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 septembrie 2020.