ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2877/2020

Ședința publică din data de 26 iunie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a XI-a contencios administrativ și fiscal, la data de 23.10.2019, reclamanta A. S.A. a formulat cerere de suspendare a executării Dispoziției obligatorii nr. x/25.09.2019 emisă de Direcția Generală de Inspecție Economico- Financiară din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, până la pronunțarea instanței de fond, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 790 din 14 noiembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a XI-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei de obiect invocată de pârât ca neîntemeiată.

A admis acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Inspecție Economico -Financiară.

În temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, a dispus suspendarea executării dispoziției nr. x/25.09.2019 până la pronunțarea instanței de fond.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinței civile nr. 790 din 14 noiembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a XI-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

La termenul de judecată din 26 iunie 2020, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția lipsei de interes a recursului, față de împrejurarea prezentată în referatul cauzei și suținută de recuntul-pârât, în sensul că prin sentința civilă nr. 315 din 25 mai 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, s-a soluționat în primă instanță, acțiunea reclamantei A. S.A. în anularea Dispoziției obligatorii nr. 6004/2019, în sensul respingerii ca rămasă fără obiect, față de împrejurarea că acest act a fost desființat în calea contestației administrative de autoritatea emitentă.

II. Hotărârea și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția lipsei de interes a recursului, este întemeiată, calea de atac urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes legitim încălcat.

Literatura de specialitate și practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, nu doar cu prilejul promovării acțiunii ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut și actual.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, în speță, obiectul acțiunii reclamantei îl constituie suspendarea executării actului administrativ reprezentat dispoziția obligatorie nr. x/25.09.2019 emisă de MFP - Direcția Generală de Inspecție Economico-Financiară, până la pronunțarea instanței de fond, în temeiul dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Prin sentința recurată, s-a admis cererea de suspendare a executării actului administrativ, reținându-se ca situație premisă că împotriva acestuia, reclamanta a formulat contestație administrativă, care se află în procedura de soluționare.

Verificând informațiile furnizate de sistemul Ecris și având în vedere susținerile recurentului-pârât formulate în ședința publică din 26 iunie 2020, dovedite cu actele depuse la dosar, Înalta Curte constată că prin sentința civilă nr. 315 din 25 mai 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, s-a soluționat în primă instanță, acțiunea reclamantei A. S.A. în anularea Dispoziției obligatorii nr. 6004/2019, în sensul respingerii ca rămasă fără obiect, față de împrejurarea că acest act a fost desființat în calea contestației administrative de autoritatea emitentă.

Prin urmare, recurentul-pârât din prezenta cauză nu mai justifică un interes procesual în susținerea cererii de recurs, atâta vreme cât finalitatea juridică a exercitării acestei căi de atac era aceea de a se respinge cererea de suspendare a executării solicitată până la pronunțarea instanței de fond, acest scop nemaiputând fiind atins, având în vedere că Dispoziția obligatorie 6004/2019 a fost desființată chiar de autoritatea recurentă, prin serviciul de specialitate, în calea administrativă de atac, iar acțiunea în anulare a fost, de asemenea, soluționată de instanța de fond.

Față de această situație, Înalta Curte reține că la momentul judecării prezentului recurs, interesul recurentului-pârât în susținerea cererii de recurs, nu mai este actual, iar o eventuală soluție de admitere a recursului, ar fi lipsită de eficacitate juridică.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, va respinge recursul ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul - pârât Ministerul Finanțelor Publice Direcția Generală de Inspecție Economico - Financiară împotriva sentinței civile nr. 790 din 14 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 iunie 2020.