ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6094/2019

Ședința publică din data de 3 decembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 28.02.2019, sub nr. x/2019, reclamanta Societatea A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Inspecție Economico-financiară, a formulat cerere de suspendare a executării dispoziției obligatorii nr. x/07.02.2019 emisă de Direcția Generală de Inspecție Economico-financiara din cadrul Ministerului Finanțelor Publice.

Prin sentința civilă nr. 85 pronunțată în data de 29.03.2019 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea de chemare în judecată promovată de reclamanta SOCIETATEA A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA GENERALĂ DE INSPECȚIE ECONOMICO-FINANCIARĂ și în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, a dispus suspendarea executării Dispoziției obligatorii nr. x/07.02.2019 până la soluționarea în fond a acțiunii în anularea actului administrativ.

Totodată, instanța de fond a dispus în sensul că, în cazul în care reclamanta nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nici o formalitate.

Împotriva sentinței civile nr. 85 din data de 29.03.2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Prin recursul formulat recurentul a solicitat, în principal, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe și în subsidiar, rejudecându-se cauza pe fond, să se modifice soluția, în sensul respingerii cererii de suspendare, ca neîntemeiată.

Împotriva recursului promovat de recurentul - pârât, a formulat întâmpinare intimata - reclamantă Societatea A. S.A., solicitând respingerea recursului, ca nefondat și pe cale de consecință menținerea sentinței recurate, ca temeinică și legală.

Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, a fost fixat termen pentru soluționarea recursului de față, la data de 03.12.2019.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Motivul de casare invocat de recurentul-pârât au fost încadrate de aceasta în dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. recurentul-pârât invocă faptul că hotărârea recurată prin care a fost admisă cererea de suspendare formulată de reclamanta Societatea A. S.A. nu este motivată în acord cu dispozițiile art. 425 alin. 1 lit. b) din C. proc. civ.. Se susține că instanța de fond nu a argumentat soluția de suspendare a actului administrativ, respectiv nu a analizat condiția prevăzută de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 în sensul existenței unor cazuri bine justificate de natură a infirma prezumția de legalitate a dispoziției obligatorie condiție definită conform art. 2 alin. 1 lit. "t" din Legea nr. 554/2004.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. se invocă greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 în sensul că în mod nelegal prima instanță a apreciat că sunt îndeplinite condițiile cumulative ale cererii de suspendare.

Recurentul-pârât arată că prima instanță nu a arătat în concret nici un motiv vădit de nelegalitate cu privire la Dispoziția obligatorie consemnată de natră a infirma prezumția de legalitate iar în ceea ce privește paguba iminentă se arată că nu este îndeplinită această condiție, cuantumul mare al sumei contestate nefiind suficientă pentru a se dispune suspendarea în condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Se solicită admiterea recursului casarea sentinței atacate și rejudecând respingerea cererii de suspendare ca nefondată.

La dosar intimata-reclamantă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, depunând la dosar dovada că dosarul de fond nr. x/2019 având ca obiect cererea de anularea a dispoziției obligatorii este în curs de soluționare pe rolul Curții de Apel București.

Analizând recursul declarat în raport de motivele de recurs invocate Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile motivelor de casare prevăzute de art. 48881) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Motivul prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. nu este fondat în cauză neputându-se reține motivarea soluției de admitere a cererii de suspendare sau existența unor motive contradictorii.

În opinia Curții sentința de fond este motivată în fapt și în drept fiind respectate dispozițiile art. 425 lit. b) C. proc. civ.. Aceasta având în vedere obiectul cauzei - cerere de suspendare act administrativ

În raport de acest obiect prima instanță a avut în vedere analizarea îndeplinirii celor două condiții cumulative ale cererii de suspendare prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 astfel cum au fost definite prin dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. "t" și "s" din Legea rn. 554/2004.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 C. proc. civ. este nefondat în cauză sentința atacată fiind dată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.

Prima instanță a verificat îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și a concluzionat în mod corect în sensul îndeplinirii acestora.

În ceea ce privește condiția existenței unor cazuri bine justificate definite potrivit art. 2 alin. 1 lit. "t" din Legea nr. 554/2004 prima instanță a apreciat că este îndeplinită. Aceasta deoarece cel puțin aparent obiectul dispoziției obligatorii sale aspectul măsurilor de recuperare la bugetul de stat al unor sume pretins datorate de reclamantă se suprapun unor controale anterioare ale Curții de Conturi care au vizat în parte aceeași perioadă 2016-2017.

În mod corect prima instanță nu a verificat toate aspectele de nelegalitate invocate deoarece acestea nu puteau forma obiectul unei verificări sumare în cadrul cererii de suspendare acestea fiind obiectul acțiunii în anulare.

În ceea ce privește condiția existenței unei pagube iminente definită conform art. 2 alin. 1 lit. "s" din Legea nr. 554/2004 prima instanță a analizat-o corect nu numai perspectiv cuantumul mare al sumei contestate 189-981.936 RON cât și din perspectiva efectelor executării acestei sume ținând cont de specificul activității societății reclamante.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 85 din 29 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2019.