ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1597/2021

Ședința publică din data de 22 iunie 2021

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a civilă la 09 noiembrie 2018, sub nr. x/2017/al, reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației Sector 1 a Finanțelor Publice, în calitate de unic creditor al S.C. A. S.R.L., a solicitat instanței ca, în temeiul art. 169 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 85/2014, să dispună suportarea pasivului neacoperit al societății debitoare de către B., în calitate de asociat și administrator al debitoarei, de către C., în calitate de asociat al debitoarei și de către D., în calitate de asociat al debitoarei.

Prin sentința civilă nr. 5799 din 22 octombrie 2019, Tribunalul București, secția a VII-a civilă a respins cererea reclamantei, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației Sector 1 a Finanțelor Publice, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă.

Prin încheierea din 16 iunie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 242 C. proc. civ., față de neîndeplinirea de către apelanta-reclamantă a obligației de a asigura citarea pârâtei B. prin mica publicitate, deși i s-a pus în vedere prin citație.

Prin încheierea din 15 septembrie 2020, în temeiul art. 242 C. proc. civ., instanța a dispus menținerea suspendării cererii de apel, față de neîndeplinirea de către apelanta-reclamantă a obligației de a asigura citarea pârâtei B. prin mica publicitate pentru termenul din 15.09.2020.

Prin încheierea din 10 noiembrie 2020, în temeiul art. 242 C. proc. civ., instanța a dispus menținerea suspendării cererii de apel, față de neîndeplinirea de către apelanta-reclamantă a obligației de a asigura citarea pârâtei B. prin mica publicitate pentru termenul din 10.11.2020.

Împotriva încheierii de ședință din 16.06.2020 a declarat recurs reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației Sector 1 a Finanțelor Publice, solicitând admiterea recursului și repunerea cauzei pe rol, în vederea continuării judecății.

În motivarea căii de atac, recurenta a menționat că, pentru a face dovada sarcinilor stabilite în sarcina sa, atașează memoriului de recurs fotocopia înscrisurilor din care reiese faptul că au fost efectuate demersuri pentru citarea pârâtei B. prin mica publicitate, pentru termenul din 15 septembrie 2020, apreciind că și-a îndeplinit obligațiile stabilite de către instanță.

Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 483 C. proc. civ.

Recursul a fost comunicat intimatei-pârâte B. la 28.12.2020, intimatului pârât C. la 23.12.2020 și intimatei D. la 22.12.2020 .

Intimații-pârâți nu au formulat întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar, prin încheierea din 20 aprilie 2021, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar potrivit art. 486 alin. (3) teza I din același act normativ, "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

Totodată, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiează și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de legea procesual civilă, precum și formularea acestora cu depășirea termenului legal este sancționată cu anularea recursului.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii extraordinare de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Așadar, în considerarea faptului că recursul este o cale de atac extraordinară, autorul acestuia trebuie să își exprime nemulțumirea în tiparele fixate de lege, iar controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă sunt aduse critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și se arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În speță, chiar dacă nu a fost indicat un anume motiv de nelegalitate din cele limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., având în vedere că, prin încheierea recurată, s-a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 242 C. proc. civ., față de neîndeplinirea de către autoarea prezentului recurs a obligației de a asigura citarea pârâtei B. prin mica publicitate, deși i s-a pus în vedere prin citație, recurenta trebuia să dezvolte critici de nelegalitate în raport de considerentele încheierii recurate, conform cerinței impuse de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Acestea presupun formularea unei argumentații juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță, cât și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu dispozițiile legale menționate, instanța de recurs neputându-se substitui părții, în sensul de a completa deductiv argumentația căii de atac.

Astfel, instanța supremă constată că, pe de o parte, recurenta-reclamantă nu și-a întemeiat cererea pe vreunul dintre motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, în expunerea motivelor de recurs, susținerile acesteia nu conțin critici împotriva încheierii atacate, ci doar referiri la îndeplinirea obligațiilor stabilite de instanță pentru termenul din 15.09.2020, conform înscrisului atașat.

Totodată, instanța supremă reține că prezenta cerere de recurs nu conține precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate a încheierii din 16.06.2020, singura precizare a recurentei fiind aceea că solicită repunerea cauzei pe rol, precum și fixarea unui termen de judecată, cu citarea părților.

Însă, în situația în care autoarea recursului urmărea exclusiv repunerea cauzei pe rol și continuarea judecății, așa cum transpare din conținutul prezentului demers judiciar, avea posibilitatea să formuleze o cerere în acest sens în fața Curții de Apel București.

Reținând, așadar, că nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului, Înalta Curte constată că susținerile recurentei nu vizează considerentele reținute de Curtea de Apel București în motivarea încheierii pronunțate, care să permită, astfel, exercitarea controlului de legalitate în această fază procesuală din perspectiva motivelor de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ.

Nefiind motivat în raport cu cerințele art. 488 C. proc. civ., devine incidentă sancțiunea nulității recursului, în reglementarea art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să impună aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., în temeiul art. 486 alin. (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 489 alin. (2) din același act normativ, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației Sector 1 a Finanțelor Publice împotriva încheierii din 16 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 1 A FINANȚELOR PUBLICE împotriva încheierii din 16 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 iunie 2021.