ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2098/2024

Ședința publică din data de 7 noiembrie 2024

Asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a civilă la 27 iulie 2023 sub nr. x/2022/a1, reclamanta Direcția Generală Regionala a Finanțelor Publice - București în reprezentarea Administrației Sectorului 5 a Finanțelor Publice a formulat cerere de atragere a răspunderii patrimoniale împotriva pârâtei A., în calitate de administrator al debitoarei, solicitând obligarea acesteia la suportarea pasivului neacoperit al societății debitoare, în cuantum de 73.540 RON, în temeiul art. 169 alin (1) lit. c) și d) din Legea 85/2014, privind procedura insolvenței.

Prin sentința civilă nr. 5799 din 21 decembrie 2023, Tribunalul București – secția a VII-a Civilă în dosarul nr. x/2022 admite cererea de atragere a răspunderii personale patrimoniale formulată de reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în Reprezentarea Administrației Sectorului 5 a Finanțelor Publice - București în contradictoriu cu pârâta A..

Dispune obligarea pârâtei A. la suportarea sumei de 73.540,00 RON, reprezentând întregul pasiv al societății debitoare B. S.R.L., cu sediul în București.

Împotriva acestei sentințe, pârâtă A. a declarat apel.

Prin încheierea din 16 aprilie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. s-a dispus suspendarea judecării apelului formulat de apelanta-pârâtă A. împotriva sentinței civile nr. 5799 din 21 decembrie 2023 pronunțată de Tribunalul București – secția a VII-a Civilă în dosarul nr. x/2022.

Împotriva acestei încheieri, pârâtă A. a formulat cerere de recurs, la 22 aprilie 2024, solicitând reluarea judecării cauzei.

Cererea de recurs nu cuprinde însă critici concrete privind nelegalitatea încheierii atacate prin care s-a suspendat judecata cauzei, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

În cauză, se constată că nu a fost depusă întâmpinare de către intimata-reclamantă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în Reprezentarea Administrației Sectorului 5 a Finanțelor Publice.

La termenul din 7 noiembrie 2024, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare excepția nulității recursului pe care urmează să o admită, în considerarea următoarelor:

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

In conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același Cod.

Astfel, din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurenți se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Așadar, pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenta formulează critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menționat mai sus.

Din analiza cererii de recurs, se constată că recurenta nu a prezentat nicio critică împotriva măsurii de suspendare a cursului judecății apelului, care să poată fi circumscrisă motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Titularul căii de atac exercitate, prin cererea de recurs, a solicitat repunerea pe rol a cauzei pentru continuarea judecății, însă acest aspect nu are aptitudinea de a releva nelegalitatea dispoziției de suspendare a judecății, în lipsa unor argumente în acest sens.

Astfel, curtea de apel a adoptat măsura de suspendare a judecății în condițiile lipsei de la dezbateri a părților și fără ca vreuna dintre acestea să fi solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă.

De altfel, simpla exercitare a căii de atac a recursului nu este suficientă pentru a analiza legalitatea încheierii recurate, neîncadrarea motivelor de recurs prezentate în ipotezele cuprinse în art. 488 C. proc. civ., fiind sancționată de art. 489 alin. (2) din același Cod, cu nulitatea căii extraordinare de atac.

Nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare în sens procedural, respectiv atunci când nu se arată și nu se dezvoltă motivele de nelegalitate. O astfel de situație intervine și în cauza de față, din moment ce, așa cum s-a arătat, analiza cererii de recurs impune concluzia că recurenta nu a formulat nicio critică aptă să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. stabilesc că în recurs nu pot fi invocate decât motive de nelegalitate a hotărârii atacate, astfel că criticile recurenților referitoare la interpretarea probatoriilor administrate nu pot face obiectul analizei în această fază procesuală, întrucât vizează temeinicia soluției pronunțate și nu nelegalitatea acesteia.

Așadar, în calea extraordinară de atac a recursului, trebuie subliniat că nu are loc o rejudecare a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecății fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunțate în apel.

În alți termeni, față de considerentele precedente se poate reține că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

In consecință, se constată că recurenta-pârâtă nu indică în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate din perspectiva dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și ce dispoziții legale au fost încălcate de către instanța de apel în raport cu soluția pronunțată.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă A. împotriva încheierii din 16 aprilie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă A. împotriva încheierii din 16 aprilie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 5 A FINANȚELOR PUBLICE.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2024.