ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 435/2021

Ședința publică din data de 23 februarie 2021

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București, secția a VII-a civilă, la 24 iulie 2018 sub nr. x/2017/a1, reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a municipiului București, în reprezentarea Administrației Sectorului 3 a Finanțelor Publice a solicitat ca pasivul debitoarei S.C. A. S.R.L., în cuantum de 812.899 RON, rămas neacoperit, să fie suportat de către pârâtul B., în calitate de administrator și asociat unic al acestei societăți, invocând incidența art. 169 lit. c) și d) din Legea nr. 85/2014.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 169 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 85/2014.

Prin sentința civilă nr. 6650 din 14 noiembrie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului B., în temeiul art. 169 din Legea nr. 85/2014, formulată de creditoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta a formulat apel.

Prin încheierea de ședință din 10 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, s-a dispus suspendarea judecării apelului, în temeiul art. 482 raportat la art. 242 alin. (1) C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din 12 iunie 2019, cât și prin încheierea de ședință din 9 octombrie 2019, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile de repunere pe rol a cauzei, formulate de reclamantă, întrucât aceasta nu a indicat domiciliul complet al intimatului-pârât B..

La 8 noiembrie 2019, reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București, în reprezentarea Administrației Sectorului 3 a Finanțelor Publice a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din 9 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și repunerea pe rol a cauzei având ca obiect apelul promovat împotriva hotărârii prin care s-a respins cererea de angajare a răspunderii patrimoniale, întemeiată pe prevederile art. 169 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 85/2014.

În susținerea recursului, reclamanta a precizat că a depus toate eforturile necesare în vederea aflării domiciliului complet al intimatului-pârât. În acest sens, a anexat recursului adresa nr. x din 15 martie 2019, emisă de către M.A.I. - Inspectoratul General Pentru Imigrări, potrivit căreia cetățeanul sirian B. nu figurează înregistrat cu reședință pe teritoriul României.

De asemenea, potrivit adresei nr. x din 29 iulie 2019, emisă de către M.A.I. - Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, nu figurează, cu domiciliul pe teritoriul statului român, nicio persoană cu numele și prenumele B..

În plus, din interogarea bazei de date R.E.C.O.M. a rezultat că domiciliul declarat al cetățeanului sirian B. este în Siria, localitatea Damasc.

Prin încheierea din 7 iulie 2020, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanța a dispus comunicarea raportului către părțile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 17 noiembrie 2020, a fost admis în principiu recursul declarat de reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației Sectorului 3 a Finanțelor Publice împotriva încheierii din 9 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce urmează:

Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept, însă recurenta-reclamantă a dezvoltat critici care pot fi încadrate în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8. C. proc. civ.

Înalta Curte a fost învestită cu soluționarea recursului declarat de reclamantă împotriva încheierii din 9 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Prin încheierea atacată, instanța a respins cererea de repunere pe rol a cauzei, menținând măsura suspendării judecății apelului formulat de creditoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală - în reprezentarea Administrației Sectorului 3 București a Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 6650/14.11.2018 pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a Civilă în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimatul B..

Măsura suspendării cauzei a fost dispusă prin încheierea din 10 aprilie 2019, în temeiul art. 482 raportat art. 242 alin. (1) C. proc. civ. pentru neîndeplinirea obligației date în sarcina apelantei, respectiv de a indica domiciliul sau reședința intimatului, conform art. 470 alin. (1) lit. a) C. proc. civ.

Potrivit acestui din urmă text de lege "în cererea de apel se vor indica: numele și prenumele, codul numeric personal, domiciliul sau reședința părților(...)".

Cazul particular de suspendare facultativă a judecății, reglementat de dispozițiile art. 242 alin. (1) C. proc. civ. constituie o sancțiune procedurală, instituind condiția culpei reclamantului pentru neîndeplinirea unor obligații stabilite în sarcina sa în cursul judecății, iar corespondentul acestuia în faza apelului, cu aplicarea art. 482 C. proc. civ., este apelantul.

Instanța de apel care a pronunțat hotărârea atacată cu recurs a fost învestită cu solicitarea apelantei de reluare a judecății care, potrivit art. 242 alin. (2) C. proc. civ., era condiționată pe de o parte, de îndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății în sarcina apelantei și, pe de altă parte, de posibilitatea continuării judecății potrivit legii, condiții care erau îndeplinite, criticile recurentei fiind întemeiate.

În completarea adresei Ministerului Afacerilor Interne-Inspectoratul General pentru Imigrări din 15.03.2019, prin care s-a comunicat că intimatul pârât, cetățean sirian, nu figurează înregistrat pe teritoriul României, cu reședință sau domiciliu, au fost efectuate demersuri suplimentare, ulterior respingerii cererii de repunere pe rol a judecării apelului prin încheierea din 12.06.2019 și s-a depus la dosar adresa din 29 iulie 2019 a Ministerului Afacerilor Interne - Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, în sensul că pârâtul nu figurează cu domiciliul sau reședința pe teritoriul statului român.

Având în vedere că obiectul căii de atac îl constituia hotărârea judecătorului sindic, de respingere a cererii reclamantei formulate împotriva pârâtului, administrator și asociat al societății debitoare, aflate în procedura insolvenței, de atragere a răspunderii patrimoniale în temeiul art. 169 din Legea nr. 85/2014, au fost depuse la dosar și datele cu care acesta figurează în baza de date a Registrului Comerțului, respectiv cu domiciliul Damasc.

Contrar celor reținute de instanța de apel, adresele menționate anterior atestă faptul că recurenta-reclamantă s-a conformat dispozițiilor instanței și a depus toate diligențele necesare pentru a afla domiciliul intimatului, așadar nu i se poate reține vreo culpă, în sensul urmărit de legiuitor prin dispozițiile art. 242 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Aprecierea instanței de apel, în sensul neîndeplinirii obligației stabilite prin raportare la lipsa dovedirii demersurilor pentru identificarea domiciliului intimatului pe teritoriul statului sirian, apare ca excesivă, în condițiile în care acesta a fost chemat în judecată pentru suportarea pasivului societății al cărui administrator era, caz în care instanța avea posibilitatea aplicării dispozițiilor art. 155 alin. (1) pct. 6 teza finală C. proc. civ. privind citarea.

Distinct de cele menționate anterior, se reține că recurenta, în îndeplinirea obligației trasate de instanța de apel, a efectuat suficiente demersuri, prin care a dovedit imposibilitatea identificării domiciliului sau reședinței intimatului.

Cum recurenta a învederat motivat că, deși a făcut tot ce i-a stat în putință, nu a reușit să afle domiciliul intimatului sau un alt loc unde ar putea fi citat potrivit legii, instanța putea încuviința citarea acestuia prin publicitate, conform dispozițiilor art. 167 C. proc. civ. și judecata apelului putea continua, potrivit legii.

Constatându-se că, în mod greșit, instanța de apel a procedat la menținerea măsurii de suspendare a judecății, prin respingerea cererii de repunere pe rol, formulate în temeiul art. 242 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul declarat de recurenta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sector 3 a Finanțelor Publice, să caseze încheierea atacată și să trimită cauza aceleiași instanțe, pentru continuarea judecății, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 și ale art. 496 și 497 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației Sectorului 3 a Finanțelor Publice împotriva încheierii din 9 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Casează încheierea atacată și trimite cauza pentru continuarea judecății, aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 februarie 2021.