ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 734/2022

Ședința publică din data de 30 martie 2022

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2313 din 17 aprilie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul București, secția a VII-a civilă a admis contestația formulată de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Fiscale pentru Contribuabili Mijlocii București în contradictoriu cu intimatul A.., administrator judiciar al B. S.R.L. și a desființat măsura administratorului judiciar A.. constând în respingerea cererii de plată formulată de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Fiscale pentru Contribuabili Mijlocii București, menționată în cuprinsul raportului de activitate nr. 8, publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 17893 din 26 septembrie 2018. A constatat existența unei creanțe curente în favoarea Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Fiscale pentru Contribuabili Mijlocii București, în cuantum de 1.568.612 RON.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta B. S.R.L. prin administrator judiciar A..

Prin încheierea de ședință din 19 decembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a dispus suspendarea judecății apelului în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa nejustificată a părților.

La termenul de la 11 februarie 2021, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a dispus repunere cauzei pe rol și a invocat din oficiu excepția perimării. Pârâta B. S.R.L. prin administrator judiciar A.. a formulat cerere de recuzare a completului de judecată. Instanța a rămas în pronunțare asupra excepției perimării și a amânat pronunțarea la 25 februarie 2021.

Prin încheierea de ședință din 19 februarie 2021, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a anulat cererea de recuzare formulată de pârâtă.

Prin decizia nr. 339 din 25 februarie 2021, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a admis excepția perimării și a constatat perimat apelul formulat de pârâta B. S.R.L. prin administrator judiciar A..

Împotriva acestei decizii și a încheierii din 19 februarie 2021 a formulat recurs pârâta, solicitând casarea hotărârilor recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Recurenta-pârâtă arată că la 11 februarie 2021 a formulat recurs împotriva încheierii din 19 decembrie 2019 prin care s-a dispus suspendarea judecării apelului și a informat completul de judecată asupra acestui aspect, dar instanța i-a dat cuvântul pe incidentul perimării, aducându-i la cunoștință că poate recura atât încheierea de suspendare, cât și decizia de perimare. Autoarea căii de atac a apreciat că instanța s-a antepronunțat asupra perimării și a recuzat completul. Susține că în mod nelegal a fost anulată cererea de recuzare întrucât partea s-a conformat obligației de a achita taxa judiciară de timbru.

Autoarea căii de atac afirmă că cererea de recurs împotriva încheierii de suspendare reprezintă un act de procedură făcut în vederea judecării procesului, care întrerupe cursul perimării.

Pe baza cererii de recurs, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care recursul a fost considerat admisibil.

Prin încheierea din 17 noiembrie 2021, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Prin încheierea din 2 februarie 2022 a fost admis în principiu recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. prin administrator judiciar A. împotriva încheierii din 19 februarie 2021 și a deciziei civile nr. 339 din 25 februarie 2021 și s-a stabilit termen pentru soluționarea recursului la 30 martie 2022, cu citarea părților.

Examinând încheierea și decizia atacate, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

În ceea ce privește recursul formulat împotriva încheierii din 19 februarie 2021, instanța supremă constată că autoarea căii de atac nu a formulat critici raportat la considerentele hotărârii atacate. Astfel, prin această încheiere, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a anulat cererea de recuzare formulată de pârâtă deoarece partea nu și-a îndeplinit obligația de a motiva în fapt și în drept cererea de recuzare. Or, prin memoriul de recurs se susține că cererea de recuzare a fost timbrată și că soluția pronunțată nu este legală, susțineri care nu au legătură cu motivele pentru care instanța de apel a anulat această cerere.

Referitor la recursul formulat împotriva deciziei civile nr. 339 din 25 februarie 2021, criticile prin care se arată, în esență, că nu au fost respectate prevederile art. 416 și art. 417 C. proc. civ. pot fi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Conform art. 416 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni, iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță.

Înalta Curte va înlătura critici recurentei, constatând că norma de procedură statuată de art. 416 C. proc. civ. a fost corect aplicată întrucât judecata apelului a fost suspendată la 19 decembrie 2019, iar cauza a fost repusă pe rol din oficiu la termenul de la 11 februarie 2021. Termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 C. proc. civ. a început să curgă la 19 decembrie 2019 și s-a împlinit la 19 iunie 2020, iar în toată această perioadă, nici părțile și nici instanța nu au efectuat vreun act de procedură.

Nu se poate reține că formularea cererii de recurs împotriva încheierii de suspendare este un act de procedură făcut în vederea judecării procesului în sensul art. 417 C. proc. civ. deoarece pârâta a declarat acest recurs la 11 februarie 2021, după împlinirea termenului de perimare. Nu are relevanță faptul că se putea exercita această cale de atac pe toată durata suspendării deoarece perimarea este o sancțiunea procedurală care intervine de drept în cazul în care nu este respectată cerința de a exista continuitate între actele de procedură și constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găsește din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părții.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. prin administrator judiciar A. împotriva încheierii din 19 februarie 2021 și a deciziei civile nr. 339 din 25 februarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR A. împotriva încheierii din 19 februarie 2021 și a deciziei civile nr. 339 din 25 februarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 martie 2022.