ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 393/2021

Ședința publică din data de 27 ianuarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 10.05.2018, sub dosar nr. x/2018, reclamanta societatea A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii, solicitând suspendarea deciziei de impunere privind obligațiile fiscale principale aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecției fiscale la persoane juridice nr. x din data de 17.04.2018, care reflecta concluziile Raportului de inspecție fiscala nr. x din data de 17.04.2018, întocmit de același organ fiscal, până la soluționarea pe fond a acțiunii având ca obiect anularea acestei decizii.

Totodată, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamanta a consemnat o cauțiune în cuantum de 19.500 de RON aferentă recipisei de consemnare nr. x/10.05.2018 emisă de B..

Prin sentința civilă nr. 2772 din 13 iunie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii.

A suspendat până la pronunțarea instanței de fond executarea deciziei de impunere privind obligațiile fiscale principale aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecției fiscale la persoane juridice nr. x/17.04.2018 în limita creanței fiscale în cuantum de 3.338.224 RON taxă pe valoarea adăugată aferentă perioadei 01.07.2011 - 30.04.2016.

A respins cererea de suspendare a executării deciziei de impunere privind obligațiile fiscale principale aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecției fiscale la persoane juridice nr. x/17.04.2018 în limita creanței fiscale în cuantum de 2.483.707 RON impozit pe profit aferent perioadei 01.01.2011 - 31.12.2015, ca nefiind întrunite cumulativ condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 25.02.2020, în dosarul nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L. a solicitat restituirea cauțiunii în cuantum de 19.500 RON, sumă achitată în dosarul nr. x/2018 având ca obiect cerere de suspendare executare act administrativ fiscal, potrivit recipisei de consemnare nr. x/10.05.2018 emise de B. S.A..

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin încheierea din 4 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, a fost admisă cererea de restituire cauțiune formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii și, pe cale de consecință, s-a dispus restituirea cauțiunii în cuantum de 19.500 RON consemnată potrivit recipisei de consemnare din 10.05.2018, emisă de B. S.A..

A reținut instanța că, prin sentința civilă nr. 2772/13.06.2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii și, în condidițiile art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, a suspendat până la pronunțarea instanței de fond executarea deciziei de impunere privind obligațiile fiscale principale aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecției fiscale la persoane juridice nr. x/17.04.2018 în limita creanței fiscale în cuantum de 3.338.224 RON taxă pe valoarea adăugată aferentă perioadei 01.07.2011 - 30.04.2016, respingând însă cererea de suspendare a executării deciziei de impunere amintite în limita creanței fiscale în cuantum de 2.483.707 RON impozit pe profit aferent perioadei 01.01.2011 - 31.12.2015, ca nefiind întrunite cumulativ condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Pentru soluționarea cererii de suspendare executare, reclamanta a achitat cauțiune în cuantum de 19.500 de RON, potrivit recipisei de consemnare nr. x/10.05.2018 emise de B. S.A.

De asemenea, Curtea a mai reținut că, față de dispozitivul sentinței civile nr. 2772/13.06.2018, definitivă, prin care s-a dispus suspendarea deciziei de impunere litigioase și dispozitivul sentinței nr. 646/25.10.2019, definitivă, prin care s-a luat act de renunțarea la judecata acțiunii în anulare reiese că instanța de fond s-a pronunțat în cauză, soluția rămânând definitivă la data de 27.11.2019.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză și motivele înfățișate

Împotriva acestei încheieri a promovat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii, în condițiile ar. 483 C. proc. civ., raportat la art. 1064 din C. proc. civ.

Învocând, în mod generic, motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., (când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei) și art. 488 și urm. din C. proc. civ., recurenta-petentă a solicitat admiterea recursului, casarea Încheierii atacate, cu consecința respingerii cererii formulate de petenta S.C. A., ca neîntemeiată.

După prezentarea detaliată a contextului raportului juridic fiscal litigios, recurenta-reclamantă a punctat îndeosebi aspectele care vizează aparența de nelegalitate a actului administrativ, susținând că instanța de fond a interpretat în mod greșit aspecte legale incidente în cauză și a arătat că cererea de restituirea cauțiunii în cuantum de 19.500 RON, sumă achitată în dosarul nr. x/2018, având ca obiect cerere de suspendare executare act administrativ fiscal, potrivit recipisei de consemnare nr. x/10.05.2018 emise de B. S.A. este lipsită de suport legal, întrucât Decizia de impunere nr. x aprilie 2018 a fost menținută, în parte, de către instituția recurentă, păstrându-și astfel limita și efectul.

A mai susținut recurenta că în mod greșit instanța a admis cererea petentei, în condițiile în care, la dosarul cauzei nu există o dovadă a demersurilor organelor judiciare așa cum prevede Hg nnr. 7131/2007 în ce privește valorificarea cauțiunii.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă A. S.A. a formulat întâmpinare la recursul promovat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii prin care a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

În argumentele expuse,în întâmpinarea formulată, în esență, a arătat că a intervenit soluționarea definitivă a dosarului în care s-a pronunțat suspendarea în parte a executării acelei decizii de impunere, iar contestația fiscală a fost admisă prin decizia nr. 596/12.12.2018 a Direcției Generale de Soluționare a Contestațiilor.

Totodată, intimata a subliniat că nu există nicio cerere din partea DGRFP București de obligare a sa la despăgubiri. În plus, acțiunea sa în anularea deciziei de soluționare a contestației a încetat, prin renunțare la judecată, astfel că situația de fapt este diferită în raport de prima cerere de restituire a cauțiunii pe care a formulat-o în precedent.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând încheierea recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în vederea casării hotărârii, prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată, astfel că va respinge recursul ca nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Reclamanta A. S.A. a solicitat eliberarea cauțiunii achitate prin recipisa de consemnare nr. x/10.05.2018 emisă de B. S.A., stabilită de instanța de fond și consemnată în dosarul nr. x/2018, având ca obiect cerere de suspendare executare act administrativ fiscal.

Această cauțiune a fost stabilită, în temeiul art. 278 Codul de procedură fiscală, ca și condiție legală pentru soluționarea cererii reclamantei de suspendare a executării Deciziei de impunere din 17 aprilie 2018 emise de D.G.F.P.București .

Acțiunea în suspendarea Deciziei din 17 aprilie 2018 emise de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, a fost soluționată prin sentința civilă nr. 2772 din 13 iunie 2018 a Curții de Apel București, dosar nr. x/2018, prin care s-a dispus, în condițiile art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, suspendarea executării deciziei de impunere privind obligațiile fiscale principale aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecției fiscale la persoane juridice nr. x/17.04.2018 în limita creanței fiscale în cuantum de 3.338.224 RON taxă pe valoarea adăugată aferentă perioadei 01.07.2011 - 30.04.2016,până la pronunțarea instanței de fond, respingând însă cererea de suspendare a executării deciziei de impunere amintite în limita creanței fiscale în cuantum de 2.483.707 RON impozit pe profit aferent perioadei 01.01.2011 - 31.12.2015, ca nefiind întrunite cumulativ condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Prin Decizia nr. 1296/12.03.2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursurile declarate de părți împotriva sentinței civile nr. 2772/13.06.2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Acțiunea în anularea Deciziei din 17 aprilie 2018, emisă de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, a fost soluționată prin sentința civilă nr. 646/25.10.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019, definitivă prin nerecurare la 27.11.2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a luat act de renunțarea reclamantei A. S.R.L. la judecată, în condițiile art. 406 C. proc. civ.

Or, potrivit dispozițiilor art. 1064 C. proc. civ.: Cauțiunea se restituie celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor măsurii, prevăzute la alin. (1). Cu toate acestea, cauțiunea se restituie de îndată dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmărește obligarea celui care a depus-o la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin încuviințarea măsurii pentru care aceasta s-a depus.

Din interpretarea acestor dispoziții rezultă că admisibilitatea cererii de restituire este condiționată de îndeplinirea cumulativă a două condiții, și anume existența unei hotărâri definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei și neformularea de către cel îndreptățit a unei cereri de despăgubiri în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii care a soluționat fondul cauzei.

În speță, Înalta Curte constată, în acord cu instanța de fond, că aceste două condiții au fost îndeplinite.

Astfel, condiția privind soluționarea definitivă a fondului cauzei este îndeplinită.

Este neîntemeiată critica recurentei-pârâte în sensul că litigiul dintre părți nu a fost soluționat definitiv "în favoarea petentei"(în sensul că Decizia de impunere nr. x aprilie 2018 a fost menținută, în parte,) pentru că dispozițiile C. proc. civ. nu disting asupra modului de soluționare, în favoarea sau în defavoarea părții reclamante.

Și condiția privind neformularea unei cereri de despăgubire de către cel îndreptățit este îndeplinită în speță, pentru că, recurenta-pârâtă, deși apreciază că nu sunt realizate condițiile impuse de articolul menționat, nu a susținut și nici nu a făcut vreo dovadă în sensul că, în termen de 30 de zile de la data soluționării definitive a fondului cauzei,(27 noiembrie 2019) ar fi formulat vreo cerere pentru plata de despăgubiri.

Cauțiunea prevăzută de art. 278 Cod procedură fisclă are drept scop constituirea la îndemâna autorității emitente a actelor de impunere fiscală a unei garanții pentru acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite.

III. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Prin urmare, nefiind identificate motive de casare a sentinței, prin prisma prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii împotriva încheierii din 4 iunie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 ianuarie 2021.