ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 482/2020

Ședința publică din data de 20 februarie 2020

Asupra constatării perimării cererii de recurs de față:

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de la 09 mai 2018, Curtea de Apel București, secția a VI-a Civilă, a respins cererea de repunere pe rol formulată de apelanta Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Bucuresti în reprezentarea Administratiei Sector 3 a Finantelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 5032 din data de 22.09.2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a Civilă în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimatul A., domiciliat în Irak.

Împotriva încheierii de la 09 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a Civilă a declarat recurs recurenta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sector 3 a Finanțelor Publice.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În temeiul acestor dispoziții legale, recurenta a solicitat admiterea recursului și repunerea cauzei pe rol ce are ca obiect cererea de apel formulată de apelanta Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Bucuresti în reprezentarea Administratiei Sector 3 a Finantelor Publice împotriva sentinței civile nr. 5032 din 22 septembrie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a Civilă în dosarul nr. x/2017.

Prin adresa emisă la 03 decembrie 2018, s-a solicitat recurentei să inainteze la dosar traducerea motivelor de recurs spre a fi comunicate intimatului A..

Completul de filtru, constatând că recurenta nu s-a conformat acestor dispoziții stabilite de instanță, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 21 februarie 2019, suspendarea judecării recursului declarat de recurenta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sector 3 a Finanțelor Publice împotriva încheierii din 09 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

De la 21 februarie 2019 și până în prezent nu s-a mai îndeplinit nici un act de procedură, cauza rămânând în nelucrare din vina părților.

În urma referatului întocmit la data de 11 februarie 2020, s-a pus în discuție necesitatea constatării perimării cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 416 C. proc. civ.

Înalta Curte, a luat în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 416 alin. (1) coroborat cu art. 420 alin. (1) din C. proc. civ., excepția perimării recursului și urmează să constate perimarea acestuia, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, apel, recurs, revizuire și orice cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

Perimării i s-a atribuit o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată.

Reglementată ca o excepție de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepția de perimare este dirimantă, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află și este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție.

Pentru a interveni însă perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

În speța de față, cauza a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de 6 luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de suspendare sau întrerupere în condițiile art. 417-418 C. proc. civ., motiv pentru care, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 416 alin. (1) și art. 420 C. proc. civ., va constata perimată cererea de recurs formulată de recurenta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sector 3 a Finanțelor Publice împotriva încheierii din 09 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Față de cele ce preced, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare se datorează culpei părții, Înalta Curte constată incidența în cauză a dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. și urmează să constate perimarea recursului declarat de recurenta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sector 3 a Finanțelor Publice împotriva încheierii din 09 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTOR 3 A FINANȚELOR PUBLICE împotriva încheierii din 09 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimatul A..

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 februarie 2020.