ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1518/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 6 martie 2018, pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași și Direcția Generală Vamală Iași - Biroul Vamal Albița, a solicitat:

(i) anularea Deciziei nr. 5634/17.08.2017, emisă de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași;

(ii) anularea Deciziei referitoare la obligațiile accesorii aferente obligațiilor fiscale nr. BVAB/1128/FCA/AP/02 martie 2017, emisă de pârâta Direcția Generală Vamală Iași - Biroul Vamal Albița;

(iii) obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 6120 din 9 octombrie 2018, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași și Direcția Generală Vamală Iași - Biroul Vamal Albița și a anulat Decizia nr. 5634 din 17 august 2017, precum și Decizia nr. BVAB/1128/FCA/AP din 2 martie 2017, emisă de pârâta Direcția Generală Vamală Iași - Biroul Vamal Albița, referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale.

Împotriva Sentinței civile nr. 6120 din 9 octombrie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 19 noiembrie 2018.

Prin Încheierea din 7 mai 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a dispus suspendarea judecății recursului declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași împotriva Sentinței civile nr. 6120 din 9 octombrie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a cauzei înregistrate sub nr. x/2016.

Împotriva Încheierii din 7 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe dispozițiile art. 414 și art. 415 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate și dispunerea continuării judecății recursului.

În motivarea căii de atac, reclamanta a susținut că judecata recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 6120 din 9 octombrie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, nu depinde de soluția ce urmează a fi pronunțată în dosarul nr. x/2016, întrucât cele două cauze vizează acte fiscale diferite, a căror legalitate se analizează distinct, în cadrul fiecărui litigiu.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 30 iulie 2019, intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerentele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) coroborat cu art. 33 C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac.

Cât privește suspendarea soluționării unei cauze, dispozițiile art. 414 C. proc. civ. prevăd că recursul se poate declara pe tot timpul cât durează suspendarea cursului judecății cauzei, interesul recurentei fiind, evident, acela de a obține reluarea și continuarea judecății. Prin promovarea recursului se urmărește desființarea măsurii suspendării, apreciată de recurentă ca fiind nelegal dispusă și oferirea posibilității procedurale de a continua demersurile judiciare stopate în mod temporar.

Cu toate acestea, în măsura în care motivul pentru care s-a dispus suspendarea a încetat, partea interesată poate uza de dispozițiile art. 415 C. proc. civ., formulând o cerere de reluare a judecății cauzei, caz în care depunerea sau susținerea recursului împotriva măsurii suspendării nu mai este justificată de existența unui interes actual. Scopul urmărit prin promovarea recursului (reluarea judecății cauzei) este atins printr-o altă cale procedurală, respectiv cererea de repunere pe rol a cauzei.

În cauza de față, Curtea de Apel București a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a cauzei înregistrate sub nr. x/2016, înregistrată în recurs pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, astfel încât interesul recurentei în susținerea recursului va fi analizat prin raportare la stadiul soluționării acestei cauze.

Înalta Curte reține că recurenta-reclamantă justifica un interes legitim, născut și actual la data formulării cererii de recurs (25 iunie 2016), având în vedere că motivul suspendării cauzei subzista la acel moment, dosarul nr. x/2016, înregistrat în recurs pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, nefiind soluționat, astfel încât cererea de reluare a judecății formulată de părți nu ar fi fost primită.

Ulterior, pe parcursul soluționării recursului declarat împotriva încheierii de suspendare, cauza nr. x a fost soluționată prin Decizia nr. 5618 din 14 noiembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, motivul suspendării prezentei cauze fiind înlăturat, astfel încât interesul reclamantei în susținerea recursului nu mai este actual, cauza putând fi repusă pe rol la cererea părții.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului și va respinge recursul declarat de reclamanta A., ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului.

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva Încheierii din 7 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 martie 2020.

GGC - CL