ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 697/2022

Ședința publică din data de 17 martie 2022

Asupra recursurilor de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr. x/2013, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele B., C. și D. a solicitat obligarea acestora la plata sumei de 3.941.529,13 USD cu titlu de debit principal, reprezentând partea din preț achitată de către societatea reclamantă în baza antecontractului de vânzare-cumpărare nr. x/08.03.1994, formată din: 2.572.500 USD, suma efectiv achitată de către reclamantă în anul 1994; 1.369.029,13 USD, reprezentând actualizarea debitului principal cu indicele de inflație al dolarului, de 53,2 % pentru anii 1995-2013; obligarea pârâtelor la plata sumei de 2.138.298,18 RON cu titlu de dobânda legală, calculată la suma de 11.096.214,3 RON (reprezentând contravaloarea în RON a sumei de 3.796.952,61 USD, sumă care, la rândul său, reprezintă valoarea debitului principal actualizat cu rata inflației la data de 24.05.2011; cursul 1 dolar = 2,9224 RON), calculată de la data rezilierii antecontractului, 24.05.2011, până la data formulării prezentei cererii de chemare în judecată; obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale până la plata efectivă a debitului principal; să se constate existența dreptului de retenție al reclamantei cu privire la terenul situat în București șos. x A, până la plata integrală a sumei de 3.914.529,13 USD la cursul BNR din ziua plății și a dobânzii legale datorate până la data achitării efective a întregului debit; - obligarea pârâtelor la achitarea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Prin sentința civilă nr. 1790 din 21 martie 2016, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele B., C. și D., fiind obligată reclamanta la plata către pârâte a sumei de 15.404 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A. S.R.L., care a solicitat schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 1337A din 16 octombrie 2020 a respins apelul declarat de apelanta A. prin administrator judiciar provizoriu E. împotriva sentinței civile nr. 1790 din 21 martie 2016 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu intimatele-pârâte B., C., D. și intimatul-intervenient accesoriu F., ca nefondat; a respins, ca neîntemeiată, cererea de intervenția accesorie.

Împotriva acestei decizii, reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar E. și intervenientul F. au declarat recurs.

Recursul reclamantei S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar E..

Recursul reclamantei S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar E. a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 C. proc. civ.

În argumentarea memoriului de recurs, recurenta apreciază că decizia instanței de apel este nelegală, întrucât analiza instanței de apel s-a raportat la verificarea uneia dintre condițiile rezoluțiunii, cea a neexecutării parțiale a obligației de plată a prețului, soluția pronunțată fiind dată cu încălcarea autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 6444 din 1 iulie 2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București și a hotărârilor care au menținut-o, motiv de recurs încadrat în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

În acest sens, recurenta arată că litigiul ce a avut ca obiect rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare menționat a început în anul 2001 și a parcurs mai multe cicluri procesuale, fiind finalizat prin pronunțarea în anul 2000 a sentinței civile nr. 6444 din 1 iulie 2008, devenită irevocabilă prin decizia civilă pronunțată de Curtea de Apel București la data de 19 noiembrie 2010.

În toate aceste hotărâri judecătorești s-a reținut, ca argument pentru rezoluțiunea contractului, faptul că societatea A. nu ar fi achitat un rest de preț în cuantum de 7.717.500 USD din totalul de 10.290.000 USD.

Astfel, pentru a pronunța rezoluțiunea contractului, recurenta susține că instanțele au reținut o neexecutare parțială a obligației de plată a prețului, statuând în mod expres faptul că rămăsese de achitat o sumă de 7.717.500 USD.

Hotărârea pronunțată în acest dosar a avut la bază susținerile părților, preluate de instanțele de judecată care au stabilit situația de fapt pornind de la aceste afirmații exprese, care de altfel au fost menținute pe parcursul unei perioade de 10 ani cât a durat litigiul în discuție.

Față de aspectele menționate, rezultă că intimatele au recunoscut suma de 2.572.500 USD.

Pronunțând rezoluțiunea parțială a antecontractului de vânzare din 1 martie 1994, reținând că A. nu și-a îndeplinit obligația de plată a ratelor de preț convenite, neachitând suma de 7.717.500 USD din prețul total de 10.290.000 USD rezultă fără putință de tăgadă că instanțele au reținut cu putere de lucru judecat neplata parțială doar pentru o suma de 7.717.500 USD.

Astfel, instanțele care au soluționat litigiul ce a avut ca obiect rezoluțiunea contractului nu ar fi tranșat problema plății sumei pretinse în prezentul dosar, iar Curtea de Apel București a pronunțat o hotărâre care încalcă în mod vădit autoritatea de lucru judecat a hotărârilor pronunțate în aceste dosare, în cauză fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 7 C. proc. civ.

Sub al doilea aspect, recurenta-reclamantă susține că decizia instanței de apel este rezultatul unei interpretări și aplicări greșite a normelor de drept material referitoare la rezoluțiunea contractului și restituirea prestațiilor.

Se susține că instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a normelor care reglementează temeiul juridic al rezoluțiunii, reciprocitatea și interdependența obligațiilor din contractul sinalagmatic și împrejurarea că fiecare dintre obligațiile reciproce este cauza juridică a celeilalte, iar neîndeplinirea culpabilă a uneia dintre obligații lipsește de suport juridic obligația reciprocă, astfel încât se impune rezolvirea contractului și restituirea prestațiilor, motiv de casare care se circumscrie dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

De altfel, stabilind că reclamanta nu a probat susținerile că a plătit autorului intimatelor suma în discuție nu este lămurită nici situația de fapt din care derivă drepturile reclamantei, astfel că se impune casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

Pentru toate aceste considerente solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și rejudecarea fondului pricinii.

Recurentul-intervenient F. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

La 26 martie 2021 intimata-pârâtă B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat să ia act de renunțarea la calea de atac exercitată de recurenta-reclamantă, conform hotărârii adunării creditorilor din 7 ianuarie 2021, publicată în BPI nr. 3221/22.02.2021.

De asemenea, s-a solicitat admiterea excepției lipsei calității de reprezentant a G. pentru recurenta-reclamantă și să dispună anularea recursului reclamantei, ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitatea de reprezentant.

Se mai invocă excepția nulității recursului reclamantei și respingerea recursului intervenientului ca neavenit, în temeiul art. 67 alin. (4) C. proc. civ., drept consecință a soluției pronunțate cu privire la recursul reclamantei, iar pe fondul recursului solicită respingerea acestuia ca nefondat.

Recursul intervenientului F..

Recursul intervenientului F. a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 7 și 8 C. proc. civ.

Recurentul apreciază că decizia instanței de apel este nelegală, întrucât analiza instanței de apel s-a raportat la verificarea uneia dintre condițiile rezoluțiunii, cea a neexecutării parțiale a obligației de plată a prețului, soluția pronunțată fiind dată cu încălcarea autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 6444 din 1 iulie 2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București și a hotărârilor care au menținut-o, motiv de recurs încadrat în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

În acest sens, se susține că litigiul ce a avut ca obiect rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare menționat a început în anul 2001 și a parcurs mai multe cicluri procesuale, fiind finalizat prin pronunțarea în anul 2000 a sentinței civile nr. 6444 din 1 iulie 2008, devenită irevocabilă prin decizia civilă pronunțată de Curtea de Apel București la data de 19 noiembrie 2010.

În toate aceste hotărâri judecătorești s-a reținut ca argument pentru rezoluțiunea contractului faptul că societatea A. nu ar fi achitat un rest de preț în cuantum de 7.717.500 USD din totalul de 10.290.000 USD.

În concluzie, arată recurentul, pentru a pronunța rezoluțiunea contractului, instanțele au reținut o neexecutare parțială a obligației de plată a prețului, statuând în mod expres faptul că rămăsese de achitat o sumă de 7.717.500 USD.

Hotărârea pronunțată în acest dosar a avut la bază susținerile părților, preluate de instanțele de judecată care au stabilit situația de fapt pornind de la aceste afirmații exprese, care de altfel au fost menținute pe parcursul unei periode de 10 ani cât a durat litigiul în discuție.

Față de cele de mai sus, rezultă că intimatele au recunoscut suma de 2.572.500 USD.

Pronunțând rezoluțiunea parțială a antecontractului de vânzare din 01.03.1994, reținând că A. nu și-a îndeplinit obligația de plată a ratelor de preț convenite, neachitând suma de 7.717.500 USD din prețul total de 10.290.000 USD rezultă fără putință de tăgadă că instanțele au reținut cu putere de lucru judecat neplata parțială doar pentru o suma de 7.717.500 USD.

Instanțele care au soluționat litigiul ce a avut ca obiect rezoluțiunea contractului nu ar fi tranșat problema plății sumei pretinse în prezentul dosar, iar Curtea de Apel București a pronunțat o hotărâre care încalcă în mod vădit autoritatea de lucru judecat a hotărârilor pronunțate în aceste dosare, în cauză fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 7 C. proc. civ.

Sub al doilea aspect, recurenta-reclamantă susține că decizia instanței de apel este rezultatul unei interpretări și aplicări greșite a normelor de drept material referitoare la rezoluțiunea contractului și restituirea prestațiilor.

Se susține că instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a normelor care reglementează temeiul juridic al rezoluțiunii, reciprocitatea și interdependența obligațiilor din contractul sinalagmatic și împrejurarea că fiecare dintre obligațiile reciproce este cauza juridică a celeilalte, iar neîndeplinirea culpabilă a uneia dintre obligații lipsește de suport juridic obligația reciprocă, astfel încât se impune rezolvirea contractului și restituirea prestațiilor, motiv de casare care se circumscrie dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

De altfel, stabilind că reclamanta nu a probat susținerile că a plătit autorului intimatelor suma în discuție nu este lămurită nici situația de fapt din care derivă drepturile reclamantei, astfel că se impune admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

Prin notele scrise depuse la dosarul cauzei, la 10 mai 2021, recurentul-intervenient a formulat cerere de suspendare a cauzei până la soluționarea dosarului nr. x/2019 aflat pe rolul Tribunalului București.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de consiliu din 27 mai 2021, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea pronunțată de Înalta Curte la 23 septembrie 2021 cauza a fost suspendată până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2019 aflat pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

Prin cererea depusă la 2 decembrie 2021, intimata-pârâtă C. a solicitat repunerea pe rol a cauzei, iar prin rezoluția din 8 decembrie 2021 a fost stabilit termen de judecată la 17 martie 2022, în vederea discutării cererii de repunere pe rol și, în subsidiar, pentru soluționarea recursurilor.

Înalta Curte, a luat în examinare cererea formulată de intimata-pârâtă C., în temeiul dispozițiilor art. 406 C. proc. civ. și a reținut următoarele:

Prin întâmpinarea formulată, la 26 martie 2021, intimata-pârâtă B. a solicitat să se ia act de renunțarea la calea de atac exercitată de recurenta-reclamantă A. S.R.L. prin administrator judiciar E., conform hotărârii adunării creditorilor din 7 ianuarie 2021, publicată în BPI nr. 3221/22.02.2021.

Prin încheierea pronunțată de Înalta Curte, la 23 septembrie 2021, cauza a fost suspendată până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2019 aflat pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a civilă la 14 ianuarie 2021, sub nr. x/2019/a3, contestatoarea E., în calitate de administrator judiciar al debitoarei A. S.R.L., în contradictoriu cu intimații Direcția de Venituri Buget Local Sector 2, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, B. și C. a formulat contestație împotriva procesului-verbal al Adunării Creditorilor debitoarei A. S.R.L. din 7 ianuarie 2021 prin care a solicitat instanței anularea procesului-verbal menționat, ca fiind nelegal.

Tribunalul București, secția a VII-a civilă, prin sentința civilă nr. 2760 din 20 mai 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2019 a admis contestația formulată de E., în calitate de administrator judiciar al debitoarei A. S.R.L. în contradictoriu cu Directia de Venituri Buget Local Sector 2, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în Reprezentarea Administrației Sector 2 a Finanțelor Publice, C. și B..

A anulat hotărârile adoptate în cadrul Adunării Creditorilor debitoarei A. S.R.L. din 7 ianuarie 2021, consemnate în procesul-verbal publicat în BPI nr. 3221/22.02.2021.

Prin decizia civilă nr. 1877 din 18 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea de la 03.02.2022, a fost admis apelul declarat de apelanta C. împotriva sentinței civile nr. 2760 din 20 mai 2021, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2019, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că:

Admite în parte contestația.

Respinge contestația având ca obiect hotărârea adunării creditorilor din data de 07.01.2021 privind punctul 2 de pe ordinea de zi.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Obligă intimata A. S.R.L. prin administrator judiciar să plătească apelantei suma de 100 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru.

În acest sens, Curtea de Apel București a considerat că trebuie menținută soluția de admitere a contestației în ceea ce privește hotărârea adunării creditorilor de la punctul 1 de pe ordinea de zi, respectiv de anulare a hotărârii de denunțare a contractului de asistență juridică invocat în cauză, și că se impune schimbarea soluție în sensul respingerii contestației cât privește hotărârea creditorilor referitoare la punctul 2 de pe ordinea de zi, prin care s-a decis renunțarea A. S.R.L. la recurs în dosarul nr. x/2013 al Curții de Apel București, secția a VI-a civilă.

Prin urmare, Înalta Curte constată că această manifestare de voință a părții se înscrie în principiul disponibilității ce guvernează procesul civil și întrunește condițiile de formă și fond, pentru a produce efectul juridic prevăzut de dispozițiile art. 406 alin. (5) C. proc. civ.

Constatând că actul de procedură al desistării s-a realizat cu îndeplinirea condițiilor cerute de lege și faptul că această renunțare se înscrie în limitele principiului disponibilității, a actelor de dispoziție permise părților pe parcursul judecării cauzei, Înalta Curte, va lua act de renunțarea la judecata recursului declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. prin administrator judiciar E. declarat împotriva deciziei civile nr. 1337/A din 16 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Referitor la recursul intervenientului F., Înalta Curte a reținut următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 67 alin. (4) din C. proc. civ., "calea de atac exercitată de intervenientul accesoriu se socotește neavenită dacă partea pentru care a intervenit nu a exercitat calea de atac, a renunțat la calea de atac exercitată ori aceasta a fost anulată, perimată sau respinsă fără a fi cercetată în fond".

Textul de lege evocat își găsește aplicare și în situația în care partea pentru care s-a intervenit în proces a formulat cererea de apel sau de recurs peste termenul legal ori calea de atac este anulată ca netimbrată, neregulat introdusă sau nemotivată, deoarece apelul sau recursul exercitat peste termen, anulat ca netimbrat sau nul este considerat că nu există.

În cauză, s-a constatat că F. are calitatea de intervenient accesoriu, în favoarea reclamantei A. S.R.L. prin administrator judiciar E..

Cum în cauză s-a luat act de renunțarea recurentei-reclamante A. S.R.L. prin administrator judiciar E. la judecata recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 1337/A din 16 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, nu poate fi concepută o continuare de către intervenient a activității procesuale în fața instanței de control judiciar, fără ca partea în favoarea căreia a intervenit să fi învestit în mod legal instanța cu judecarea recursului său.

Această situație, ce determină sancțiunea respingerii recursului ca neavenit, este impusă, în mod evident, de caracterul accesoriu al intervenției care permite altei persoane să intre în proces, într-o poziție procesuală de susținere a părții în favoarea căreia a fost formulată cererea de intervenție.

Așa fiind, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va face aplicarea prevederilor art. 67 alin. (4) din C. proc. civ. și va respinge ca neavenit recursul declarat de recurentul-intervenient F. împotriva deciziei civile nr. 1337/A din 16 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea recurentei-reclamante A. S.R.L. prin administrator judiciar E. la judecata recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 1337/A din 16 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimatele-pârâte B., C. și D..

Respinge ca neavenit recursul declarat de recurentul-intervenient accesoriu F. împotriva aceleiași decizii.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2022.