ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2171/2022

Ședința publică din data de 25 octombrie 2022

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 06.07.2020 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub dosar nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L. a solicitat a se dispune, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L.:

1.în principal, declararea nulității Contractului de servicii imobiliare din 12.09.2019, încheiat între A. S.R.L. și B. S.R.L., precum și repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului menționat, cu consecința obligării pârâtei la restituirea către reclamantă a sumei în cuantum de 237.750 RON, achitată de către A. S.R.L., în temeiul contractului amintit anterior;

2.în subsidiar, rezoluțiunea Contractului de servicii imobiliare din 12.09.2019, încheiat între A. S.R.L. și B. S.R.L., precum și repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului menționat, cu consecința obligării pârâtei la restituirea către reclamantă a sumei în cuantum de 237.750 RON, achitată de către A. S.R.L., în temeiul contractului amintit anterior;

3.în cazul admiterii oricărui capăt de cerere de mai sus, obligarea societății pârâte la plata dobânzii legale, aferentă sumei în cuantum de 237.750 RON, calculată de la data formulării cererii de chemare în judecată, și până la data restituirii efective a sumei în cuantum de 237.750 RON.

Prin sentința civilă nr. 2344/24.11.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamanta A. S.R.L., care a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 831/A din 12 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Împotriva acestei decizii, reclamanta A. S.R.L. a formulat recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată, cu obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

La 30 august 2021, intimata-pârâtă a depus la dosar întâmpinare, comunicată recurentei-reclamante, prin care a solicitat, în principal, anularea recursului, iar, în subsidiar, respingerea, ca nefondat, a recursului.

La 14 septembrie 2021, recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare.

Prin încheierea din 14 decembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecății recursului.

La 15 decembrie 2021, recurenta-reclamantă a transmis la dosar, prin e-mail, o cerere de repunere pe rol a cauzei.

Prin încheierea din 01 martie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a fost anulată ca netimbrată cererea de repunere a cauzei pe rol și a fost menținută măsura suspendării judecății recursului.

La 17 iunie 2022, intimata-pârâtă a depus la dosar o cerere prin care a solicitat să se constate că a intervenit perimarea recursului.

Examinând excepția perimării prezentului recurs, invocată de instanță din oficiu, în raport cu dispozițiile art. 420 alin. (2) raportat la art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Buna administrare a justiției impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condițiilor impuse de lege, precum și ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.

Sub acest aspect, instanța supremă reține că, potrivit dispozițiilor art. 416 C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță. (3) Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum și cele când, din motive care nu sunt imputabile părții, cererea n-a ajuns la instanța competentă sau nu se poate fixa termen de judecată".

Potrivit textului de lege evocat, termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță, iar pentru a interveni perimarea în materie civilă, cauza, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni din motive imputabile părții.

Perimarea este o sancțiune procedurală de aplicație generală, care operează atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac, având o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței părților în termenul prevăzut de lege.

Astfel, fiind o sancțiune procedurală, perimarea operează de drept, instanța putând să constate perimarea și din oficiu, astfel cum reiese și din dispozițiile art. 420 alin. (1) C. proc. civ.

În raport de dispozițiile art. 416 alin. (2) C. proc. civ.:

"Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță", iar potrivit art. 417 C. proc. civ., "perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes".

Înalta Curte constată că judecata recursului a fost suspendată, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., prin încheierea din 14 decembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, iar părțile nu au formulat o cerere de reluare a judecății.

Instanța supremă nu poate reține caracterul întreruptiv al cererii de repunere a cauzei pe rol, formulată de recurenta-reclamantă la 15.12.2021, întrucât fiind anulată, ca netimbrată, prin încheierea din 01.03.2022, este lipsită de eficiență juridică.

Rezultă că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la 14 decembrie 2021, cursul termenului de perimare nu a fost întrerupt, iar cauza a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni, din vina părților, astfel că, la data de 15 iunie 2022 a intervenit perimarea.

Față de caracterul imperativ al dispozițiilor art. 420 C. proc. civ., instanța este obligată să constate perimarea, fără a mai efectua vreun act de procedură.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 416 coroborat cu art. 420 C. proc. civ., va constata perimat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 831/A din 12 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 831/A din 12 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 octombrie 2022.