Decizia nr. 287/2026 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — recurs

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 28 aprilie 2023 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă sub nr. x/2023, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a solicitat obligarea pârâtei să îi furnizeze procesul-verbal de închidere a licitației organizate pentru imobilul din București, str. x, anularea procedurii de licitație, restituirea garanției de participare în cuantum de 342.951,84 RON, precum și acordarea dobânzii legale aferente acesteia, calculate începând cu 31 iulie 2022. La termenul de judecată din 5 septembrie 2024, reclamanta și-a modificat cererea, solicitând: în principal I.1) să se constate că oferta sa îndeplinea toate criteriile pentru a fi desemnată ofertă câștigătoare în cadrul procedurii de licitație cu privire la imobilul din București, str. x, organizate de pârâtă și I.2) să fie obligată pârâta să încheie actul de vânzare asupra imobilului; iar, în subsidiar, în condițiile respingerii capetelor I.1) și I.2), II.) să fie obligată pârâta la plata daunelor-interese de 4.000.000 RON, reprezentând prejudiciul cauzat reclamantei prin organizarea unei proceduri de licitație cu încălcarea dispozițiilor legale, precum și III.) să fie obligată pârâta la plata dobânzii legale de 51.964,12 RON, raportat la suma de 342.951,84 RON,

pentru perioada 31 iulie 2022 - 29 decembrie 2023, în care a reținut în mod nejustificat garanția de participare, necomunicând rezultatele licitației. Prin sentința civilă nr. 3212 din 28 noiembrie 2024, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția netimbrării cererii, invocată din oficiu și a anulat, ca netimbrată, cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată la 5 septembrie 2024. Totodată, a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 2.955,90 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A. S.R.L. Prin decizia nr. 836 A din 21 mai 2025, Curtea de Apel București - secția a VI-a Civilă a admis apelul reclamantei, a anulat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta B. S.A. (fostă B.), în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Potrivit recurentei-pârâte, în mod greșit s-a reținut nelegalitatea soluției primei instanțe, de anulare ca netimbrată a cererii de chemare în judecată. Astfel, s-a invocat încălcarea dispozițiilor art. 427 alin. (1) și art. 402 C. proc. civ., apreciindu-se că nu prezintă relevanță că, până la termenul de judecată din 28 noiembrie 2024, intimatei-reclamante nu i se comunicase încheierea privind respingerea cererii de reexaminare împotriva modului în care a fost stabilită taxa judiciară de timbru, câtă vreme soluția pronunțată la 4 noiembrie 2024 era definitivă și a fost pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei, fiind publicată pe portalul instanței de judecată.

Prin urmare, intimata-reclamantă a avut cunoștință de soluția dispusă, sens în care îi revenea obligația de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru până la termenul de judecată acordat în cauză. Totodată, s-a invocat încălcarea dispozițiilor art. 197 C. proc. civ. și art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, instanța de apel reținând greșit că cererea a fost parțial timbrată, în condițiile în care intimata-reclamantă și-a modificat în întregime acțiunea, fiind înlocuit obiectul cererii, iar taxa judiciară de timbru este datorată ca urmare a învestirii instanței, independent de soluționarea cererii. A mai arătat recurenta-pârâtă că, pentru a putea fi luate în considerare sumele de bani achitate cu titlu de taxă judiciară de timbru corespunzător cererii inițiale, în aplicarea mecanismului unei compensații, ar fi trebuit să fie incidentă una dintre ipotezele prevăzute de art. 45 alin. (1) din O.U.G.

nr. 80/2013, text care permite restituirea taxelor judiciare de timbru. În final, a apreciat că nu prezintă relevanță faptul că intimata-reclamantă nu s-a prezentat la termenul de judecată din 28 noiembrie 2024, întrucât, pe de o parte, nu s-au depus dovezi privind imposibilitatea de prezentare iar, de pe altă parte, reprezentantul legal sau convențional al acesteia avea posibilitatea să își asigure substituirea. Intimata-reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând decizia atacată în limitele controlului de legalitate, în conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., reține caracterul nefondat al recursului.

Recurenta-pârâtă critică soluția admiterii apelului și a desființării sentinței prin care a fost anulată cererea de chemare în judecată, ca netimbrată, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanțe. Contrar susținerilor intimatei-reclamante, criticile din recurs se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., și nu ipotezei de la pct. 8 al aceluiași articol, întrucât supun analizei instanței supreme modul de aplicare a unor dispoziții de procedură referitoare la timbrarea cererii de chemare în judecată, precum și la pronunțarea/comunicarea hotărârii. Raportat la actele dosarului, instanța supremă constată legalitatea soluției instanței de apel de anulare a sentinței și de trimitere a cauzei spre rejudecare primei instanțe, considerentele pe care instanța de apel și-a fundamentat decizia recurată urmând a fi validate numai în parte.

Analizând, cu prioritate, față de soluțiile pronunțate anterior, criticile vizând încălcarea art. 197 C. proc. civ. și art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, referitoare la timbrajul cererii, Înalta Curte confirmă că cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată la 5 septembrie 2024, nu putea fi anulată, în întregime, ca netimbrată. Dispozițiile art. 34 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 stipulează de o manieră clară că, în cazul unei cereri de chemare în judecată care cuprinde mai multe capete de cerere, dintre care unele au fost timbrate, iar altele nu, anularea parțială este sancțiunea care va interveni și va viza exclusiv capetele netimbrate. Totodată, art. 36 alin. (2) din același text normativ prevede că o cerere timbrată parțial nu va putea fi anulată integral, ci va trebui soluționată în limitele în care taxa s-a plătit în mod legal.

Așa cum a reținut instanța de apel, în cauză, intimata-reclamantă s-a conformat dispoziției primei instanțe, de a face dovada achitării taxelor judiciare de timbru stabilite în raport cu cererea inițială, respectiv a sumei de 20 de RON, pentru primul capăt de cerere și de 7.034,51 RON, corespunzător capătului trei de cerere . De asemenea, a fost achitată și suma de 20 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă capătului de cerere privind acordarea dobânzii legale . Deși, la 5 septembrie 2024, au fost aduse modificări substanțiale cererii inițiale, nu se poate face abstracție de faptul că intimata-reclamantă și-a menținut, în subsidiar, capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale aferente sumei de 342.951,84 RON, care fusese deja timbrat cu suma de 20 RON.

Sunt, așadar, neîntemeiate și vor fi înlăturate criticile recurentei-pârâte potrivit cu care acțiunea ar fi fost în întregime modificată, fiind înlocuit obiectul cererii, astfel că sumele plătite inițial, cu titlu de taxă judiciară de timbru, nu puteau fi luate în considerare de către prima instanță. De asemenea, contrar susținerilor părții, deși obligația de timbrare nu este condiționată de soluționarea cererii, ci constituie un aspect prealabil, ce ține de legala învestire a instanței, trebuie arătat că taxa rămâne datorată la valoarea inițială a obiectului cererii numai în situația micșorării cuantumului pretențiilor, conform art. 37 din O.U.G. nr. 80/2013, text care trebuie corelat cu art. 204 alin. (2) pct. 2 teza a doua din C. proc.

civ., nu și atunci când cererea suferă modificări, în condițiile art. 204 alin. (1) din C. proc. civ., cum este cazul în speță, când taxa este datorată și se calculează exclusiv prin raportare la pretențiile deduse judecății prin cererea modificatoare. În cauză, capătul de cerere având ca obiect acordarea dobânzii legale, timbrat inițial conform dispoziției instanței și păstrat în contextul modificărilor intervenite, face parte din cererea modificată, astfel că taxa plătită pentru acesta trebuia avută în vedere cu prilejul verificării timbrajului cererii în ansamblul său. Nu prezintă relevanță dispozițiile art. 45 din O.U.G.

nr. 80/2013, evocate de către recurenta-pârâtă, în cauză nefiind în discuție chestiunea restituirii taxei, ca urmare a incidenței uneia dintre ipotezele vizate de acest text de lege, ci a modificării parțiale a cererii, caz în care instanța este obligată să țină cont de sumele achitate cu titlu de taxă judiciară de timbru pentru soluționarea petitelor menținute. În egală măsură, criticile vizând conduita procesuală a intimatei-reclamante la termenul de judecată din 28 noiembrie 2024, când instanța a rămas în pronunțare asupra excepției netimbrării cererii, sunt formale și, totodate, irelevante din perspectiva soluționării recursului pendinte¸ raportat la considerentele decisive care au fundamentat soluția din apel.

Prin urmare, în raport cu aceste argumente, Înalta Curte confirmă soluția instanței de prim control judiciar, de anulare a sentinței primei instanțe și de trimitere a cauzei spre rejudecare, în al doilea ciclu procesual urmând a fi reevaluată problema timbrajului cererii. Din perspectiva criticilor vizând modul de aplicare a dispozițiilor art. 427 alin. (1) și art. 402 C. proc. civ., Înalta Curte, contrar a ceea s-a reținut prin decizia recurată, apreciază că prima instanță nu era obligată să amâne punerea în discuție a respectării normelor juridice de ordine publică referitoare la timbrare la un moment ulterior comunicării încheierii prin care s-a respins cererea privind reexaminarea modului în care a fost stabilită taxa judiciară de timbru.

Sub acest aspect, considerentele instanței de apel vor fi substituite, dupa cum urmează. Procesul civil presupune pentru părți nu numai drepturi, ci și obligații. În aplicarea acestui principiu, se reține că plata taxelor judiciare de timbru reprezintă o condiție legală pentru demararea procesului civil, judecătorul neputând soluționa o cerere fără a constata în prealabil valabilitatea efectuării plății taxei datorate corespunzător valorii obiectului dedus judecății. Astfel, potrivit art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat; prin urmare, debitorului taxei îi revine obligația de a plăti suma datorată cu acest titlu, conform prevederilor legale, și de a face dovada plății, la data înregistrării efective a cererii pe rolul instanței.

În egală măsură, cererea privind reexaminarea modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, prevăzută de art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, constituie un incident procedural prealabil antamării fondului procesului, guvernat de principiul celerității; ca urmare, procedura de soluționare este necontencioasă, nepublică și necontradictorie, încheierea pronunțată având caracter definitiv. Trebuie avut în vedere și că, potrivit dispozițiilor alin. (3) al art. 39 din același act normativ, în cazul admiterii integrale sau parțiale a cererii de reexaminare, se dispune restituirea taxei de timbru total ori, după caz, proporțional cu reducerea sumei contestate, text de lege care pornește de la premisa că taxa judiciară de timbru s-a plătit anterior soluționării acestei căi de atac speciale.

Or, în raport cu aceste temeiuri legale, Înalta Curte reține că, în speță, exigibilitatea obligației privind plata taxei judiciare de timbru aferente cererii modificatoare din 5 septembrie 2024 nu depindea de comunicarea încheierii pronunțate la 4 noiembrie 2024 în dosarul nr. x/2023. Intimata-reclamantă avea obligația să facă dovada achitării taxei la valoarea pretențiilor exhibate, anticipat, încă de la momentul depunerii cererii modificatoare, efectul juridic produs prin formularea cererii de reexaminare fiind numai de temporizare a verificării îndeplinirii obligației până la momentul soluționării incidentului. Mai mult, intimata-reclamantă, căreia i se aplică prezumția legală de cunoaștere a legii, fiind înștiințată cu privire la obligația timbrării cererii, ca urmare a rezoluției din 20 septembrie 2024, era obligată să urmărească desfășurarea procesului, conform dispozițiilor art. 10 C. proc.

civ. Se reține, totodată, că procesul civil este guvernat de principiul publicității, părțile având posibilitatea de a lua cunoștință fără niciun fel de restricții de întreg parcursul procesual. În speță, prin afișarea pe portalul instanțelor de judecată, s-a asigurat publicitatea soluției. De asemenea, partea putea face uz și de dispozițiile C. proc. civ. și ale Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, pentru a afla soluția pronunțată. Ca atare, în condițiile unei minime diligențe procedurale, partea avea posibilitatea să ia cunoștință de rezultatul demersului prin care a contestat taxa judiciară de timbru, a cărui soluționare a precedat termenului de judecată la care s-a luat în discuție timbrajul cererii.

Deși sunt corecte de principiu susținerile intimatei-reclamante potrivit cu care punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței nu echivalează cu comunicarea încheierii, acest aspect este lipsit de relevanță în cauză. Odată respinsă cererea de reexaminare, valoarea taxei judiciare de timbru aferente cererii modificate s-a definitivat, legalitatea și modul de stabilire a acesteia nemaiputând fi readuse în discuție pe nicio altă cale, independent de comunicarea încheierii și de motivele care au stat la baza soluției pronunțate. Prin urmare, în raport cu aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. (fostă B.) împotriva deciziei nr. 836 A din 21 mai 2025 pronunțate de Curtea de Apel București - secția a VI-a Civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 februarie 2026.