ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4469/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: La 2 noiembrie 2012, pe rolul Curții de Apel Constanța, s-a înregistrat, sub nr. 1308/36/2012, cererea formulată de revizuentul U.I. prin care a solicitat revizuirea Deciziei nr. 33 din 1 iunie 1999 pronunțată de această instanță, hotărâre prin care s-a respins apelul declarat împotriva Sentinței nr. 659/1998 pronunțată de Tribunalul Constanța. În motivarea cererii revizuentul a susținut că Decizia nr. 33/1999 este potrivnică Deciziei nr. 247 din 21 mai 1997 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosar nr. 188/1997, încălcând autoritatea de lucru judecat. Consideră că Decizia nr. 33/1999, ca și Sentința nr. 659/1998 pronunțată după trimiterea cauzei pentru soluționarea pe fond, contravin dispozițiilor Deciziei nr. 274/1997, deoarece instanța a reținut declarații false ale intimatei și care fuseseră respinse în acțiunea precedentă.

În ședința din 12 decembrie 2012 revizuentul a făcut precizări asupra cererii formulate, arătând că solicită revizuirea Deciziei civile nr. 33 din 1 iunie 1999 pronunțată de Curtea de Apel Constanța pentru că este contrară Deciziei civile nr. 274 din 21 mai 1997 pronunțată de aceeași instanță și Sentinței nr. 659 din 14 octombrie 1998 pronunțată de Tribunalul Constanța. Prin Decizia nr. 144/C din 12 decembrie 2012, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport de dispozițiile art. 323 alin. (2) C. proc. civ. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 1308/36 din 11 ianuarie 2013, cu termen de judecată la data de 11 octombrie 2013. La data de 05 iunie 2013, cu respectarea termenului legal, a depus întâmpinare intimata SC C.C.

SA, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, motivat de faptul că nu se încadrează în prevederile art. 322 C. proc. civ. La termenul de judecată din data de 11 octombrie 2013, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare asupra tardivității cererii de revizuire, în raport de prevederile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Analizând hotărârile invocate de revizuentă prin prisma prevederilor legale mai sus arătate, Înalta Curte constată că cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este tardiv formulată, pentru considerentele ce succed: Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează. Conform dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7, de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțarea ultimei hotărâri. În speță, din actele dosarului rezultă că termenul de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) a fost depășit, întrucât Decizia nr. 33/1999 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, a cărei revizuire se cere, a fost pronunțată la data de 01 iunie 1999, iar cererea de revizuire a fost formulată, potrivit rezoluției de primire, aflată la dosarul curții de apel, la 2 noiembrie 2012, cu încălcarea termenului legal enunțat.

Or, pentru cererea de revizuire a unei hotărâri pronunțată de o instanță de recurs, legiuitorul a prevăzut, în mod expres, prin dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., că termenul de revizuire este de o lună și se va socoti de la pronunțarea hotărârii. Legea sancționează cu decăderea nerespectarea termenelor procedurale stabilite pentru exercitarea căilor de atac, sens în care sunt de observat și dispozițiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrag decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa.

În speță, revizuentul a încălcat prevederile art. 324 alin. (1) C. proc. civ., deoarece a formulat cererea cu depășirea termenului de o lună prevăzut de textul menționat. Susținerile revizuentului în sensul că a formulat revizuirea în termenul de o lună de la data rezoluției procurorului prin care s-a constatat falsul declarațiilor incidente în cauză nu pot fi reținute, întrucât cererea de revizuire este întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., iar nu pe prevederile art. 322 pct. 4 C. proc. civ., sens în care termenul curge de la pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită. În consecință, având în vedere considerentele prezentate, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul U.I. împotriva Deciziei nr. 33 din 1 iunie 1999 a Curții de Apel Constanța, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 octombrie 2013. Procesat de GGC - GV