ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1960/2014

Asupra recursului de

față ;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 60 din 11 iunie 2013

a Judecătoriei Mangalia, județul Constanța, în temeiul art. 400 alin. (3) C.

proc. pen., raportat la art. 394 C. proc. pen., s-a respins cererea de

revizuire formulată de revizuientul P.M. în privința laturii penale a cauzei

soluționată prin sentința penală nr. 286/P din 26 noiembrie 2012 a Judecătoriei

Mangalia, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 144/P din 22 februarie 2013

a Tribunalului Constanța.

Conform prevederilor

art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat revizuientul P.M. să plătească statului

suma de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a se pronunța în

sensul celor menționate, judecătoria a reținut următoarele:

La data de 28 mai 2013,

a fost înregistrată pe rolul instanței adresa nr. 123/III/6/2013 a Parchetului de

pe lângă Judecătoria Mangalia, prin care a fost înaintată, spre competentă soluționare,

cererea formulată de revizuientul P.M. care solicită revizuirea sentinței penale

nr. 286/P din 26 noiembrie 2002 pronunțată de Judecătoria Mangalia în Dosarul

nr. 198/254/2012, definitivă prin decizia penală nr. 144/P din data de 22 februarie

2013 a Curții de Apel Constanța, prin care au fost menținute dispozițiile instanței

de fond sub aspectul laturii penale dar s-au casat cele sub aspectul laturii civile,

cauza fiind trimisă spre rejudecare doar pentru latura civilă la Judecătoria Mangalia.

În motivarea cererii de

revizuire, revizuientul a arătat că sentința penală nr. 286/P din 26 noiembrie

2002 pronunțată de Judecătoria Mangalia a urmărit favorizarea inculpatului R.C.,

arătând că judecătorul a săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu prin respingerea

unor probe și înlăturând concluziile expertului care îi erau favorabile.

De asemenea, a arătat

că atât judecătorul fondului, cât și președintele completului de judecată care a

soluționat recursul au săvârșit infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, fals intelectual, favorizarea infractorului și uz de fals, arătând

că instanța de recurs nu a cercetat și nu s-a pronunțat asupra niciunui motiv de

recurs, ocolind în mod viclean toate motivele de recurs prezentate.

Revizuentul a mai arătat

că atât reprezentantul Ministerului Public, instanța de fond și instanța de recurs

au dat o interpretare frauduloasă deciziei civile nr. 2931 din 05 decembrie 2002,

irevocabilă, și învestită cu formulă executorie în numele Președintelui României,

reținând în mod fals că reconstituirea dreptului de proprietate dispus prin hotărâre

ar însemna trecerea revizuentului în anexa nr. 23 despăgubiri, mistificând conținutul

hotărârii nr. 890 din 04 august 2005, numai în baza afirmațiilor și declarațiilor

false făcute de inculpat și de apărătorul acestuia și fără să se țină seama de cadrul

procesual, unitar și obligatoriu prevăzut de Legea fondului funciar.

De asemenea, revizuentul

a arătat și faptul că lucrătorul de poliție P.M.A., din cadrul Secției de Polițe

Rurală Mangalia se face vinovat de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,

neglijență în serviciu, favorizarea infractorului, fals intelectual și complicitate

la infracțiunile săvârșite de inculpatul R.C.

Revizuentul a arătat că

decizia civilă nr. 566 din data de 16 noiembrie 2004 a Tribunalului Constanța constituie

un fals, întrucât a fost obținută de inculpatul R.C. în baza unui înscris obținut

cu declarații fals, sens în care înțelege să se înscrie în fals cu privire la acest

înscris.

În drept revizuientul

a indicat ca temei de drept disp. art. 393-408 C. proc. pen.

Parchetul de pe lângă

Judecătoria Mangalia, ca urmare a verificărilor efectuate potrivit dispozițiilor

art. 399 C. proc. pen., a solicitat respingerea cererii de revizuire ca fiind neîntemeiată

întrucât atât faptele imputate magistraților, judecători și procurori, cât și lucrătorului

de poliție nu au fost cercetate în fond, cerință prevăzută de disp. art. 395

alin. (1) C. proc. pen.

Din oficiu, instanța a

dispus atașarea Dosarului nr. 625/254/2009 al Judecătoriei Mangalia.

Examinând admisibilitatea

prezentei cereri de revizuire prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor

legale aplicabile, instanța a reținut următoarele:

Parchetul de pe lângă

Judecătoria Mangalia a arătat că faptele imputate magistraților, judecători și procurori,

cât și lucrătorului de poliție nu au fost cercetate în fond, cerință prevăzută de

disp. art. 395 alin. (1) C. proc. pen., astfel încât s-a impus respingerea cererii

de revizuire ca neîntemeiată.

Examinând admisibilitatea

prezentei cereri de revizuire prin prisma dispozițiilor art. 403 alin. (1) C.

proc. pen. raportat la art. 394 alin. (1) C. proc. pen., instanța a constatat că

motivele invocate în cuprinsul cererii nu se circumscriu niciunuia dintre cazurile

de revizuire prevăzute la art. 394 alin. (1) C. proc. pen.

Potrivit art. 403

alin. (1) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire se

examinează de către instanță, în camera de consiliu, fără citarea părților și fără

participarea procurorului; instanța examinează dacă cererea este făcută în condițiile

prevăzute de lege și dacă din probele strânse în cursul cercetării efectuate de

procuror rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu.

Cum, potrivit concluziilor

Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia, dar și raportat la actele dosarului

de fond nu rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire,

iar motivele invocate în cuprinsul cererii nu se circumscriu niciunuia dintre cazurile

de revizuire prevăzute la art. 394 alin. (1) C. proc. pen., instanța a reținut că

prezenta cerere de revizuire este neîntemeiată, urmând a fi respinsă în consecință.

În conformitate cu dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., fiind în culpă procesuală revizuentul a foat obligat

la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 100 RON.

Împotriva sentinței penale

nr. 60 din 11 iunie 2013 a Judecătoriei Mangalia a declarat recurs, în termen legal,

revizuentul P.M., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

În esență, recurentul

revizuent P.M. a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate

a prevederilor art. 395 alin. (1) C. proc. pen. care nu permit dovedirea cazurilor

de revizuire prevăzute de art. 394 lit. b), c) și d) C. proc. pen., pe care se întemeiază

și cererea sa de revizuire, decât dacă prin hotărâre judecătorească sau ordonanța

procurorului s-a antamat fondul cauzei.

Prin decizia penală

nr. 42/P din 21 ianuarie 2014 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru

cauze penale cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, recursul declarat

de revizuentul P.M. împotriva sentinței penale nr. 60 din 11 iunie 2013, pronunțată

de Judecătoria Mangalia în dosarul penal nr. 2083/254/2013.

Împotriva acestei ultime

hotărâri a declarat recurs revizuentul P.M.

Examinând legalitatea

și temeinicia hotărârii atacate, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.

Căile de atac ordinare

și extraordinare se exercită strict în limita condițiilor cazurilor, și termenelor

prevăzute expres, limitativ și imperativ de lege, norma procesuală penală fiind,

la rândul ei, de strictă aplicare și interpretare.

În consecință, se constată

că recurentul a exercitat, pe de o parte, un recurs la recurs, iar pe de altă parte,

a exercitat o cale ordinară de atac împotriva unei hotărâri definitive.

Acționând de maniera arătată,

recurentul a efectuat un demers procesual în afara legii, sancționat de norma procesual

penală cu inadmisibilitate.

Cu privire la cererea

de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate

a prevederilor art. 395 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte constată că este formulată

în cadrul unei căi de atac neprevăzută de lege, motiv pentru care nu poate fi luată

în discuție, neexistând cadrul legal necesar.

Văzând și prevederile

art. 275 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil

recursul declarat de revizuentul P.M. împotriva deciziei penale nr. 42/P din 21

ianuarie 2014 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze

penale cu minori.

Obligă recurentul revizuent

la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 06 iunie 2014.