ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1847/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1847/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 2 noiembrie 2006 reclamantul C.V. ca asociat și administrator al SC C.E.T. SRL Valea Lungă solicită instanței să dispună excluderea din societate a asociatului administrator S.P.G.
Prin sentința nr. 633 din 24 aprilie 2007 Tribunalul Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ, admite acțiunea reclamantului, dispune excluderea din societate a asociatului S.P.G., obligă pe pârât să plătească societății suma de 31.420 lei cu titlu de cotă parte din pierderile înregistrate de societate la momentul excluderii și să restituie societății următoarele bunuri: banchetă dublă însoțitori cu tetiere și centură de siguranță, suport banchetă dublă însoțitori sau contravaloarea acestora în sumă de 5.810 lei, luând act de declarația reclamantului de a continua activitatea ca asociat unic cu același capital social, cu 3.390 lei cheltuieli de judecată în sarcina pârâtului.
Reține instanța, pentru a decide astfel, că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 222 din Legea nr. 31/1990 întrucât pârâtul - administrator al societății - și-a însușit piese din dotarea microbuzelor folosite de societate în regim de leasing, cu efect prejudiciabil pentru societate, refuzul de a le restitui evidențiind intenția de a profita de pe urma activității sale frauduloase. Prin Decizia nr. 130 din 18 iunie 2007 Curtea de Apel Ploiești-Secția comercială și de contencios administrativ respinge ca nefondat apelul declarat de pârât împotriva hotărârii primei instanțe, reținând - în acest sens - că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a tuturor probelor administrate în cauză, stabilind de asemenea corect culpa apelantului pârât față de societatea în care avea calitatea de asociat și administrator, fiind astfel incidente dispozițiile art. 222 din Legea nr. 31/1990.
Împotriva deciziei de mai sus pârâtul declară recurs, solicitând, cu invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului și pe fond respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată. În susținerea recursului său recurentul critică instanța de apel pentru eronata interpretare a probelor administrate în cauză și, în special, pentru denaturarea conținutului depozițiilor martorilor. Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul reclamant solicită respingerea recursului, arătând că motivele invocate nu îndeplinesc condițiile art. 304 alin. (1) C. proc. civ., nefiind motive de nelegalitate. Examinând recursul recurentului pârât din perspectiva excepției invocate se constată că aceasta este întemeiată.
În acest sens se reține că recurentul invocă formal dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar criticile pe care le avansează vizează exclusiv modul în care instanța de apel a interpretat înscrisurile depuse la dosar și mai ales declarațiile martorilor, reproșând instanței și neindicarea expresă a înscrisurilor luate în considerare pentru pronunțarea hotărârii recurate. Cum dispozițiile art. 304 C. proc. civ. prevăd că o hotărâre poate fi modificată numai pentru motive de nelegalitate, iar - în speță - recurentul formulează doar critici de netemeinicie, care nu pot fi examinate în recurs față de abrogarea dispozițiilor fostului pct. 11 din art. 304 C. proc. civ., recursul de față urmează a fi considerat ca nemotivat.
Astfel fiind, Înalta Curte urmează să admită excepția nulității recursului și, cu aplicarea art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 alin. (1), art. 302 1 alin. (1) lit. c) și art. 306 alin. (1) și (3) C. proc. civ., urmează să constate nul recursul declarat de recurentul pârât împotriva deciziei instanței de apel. Cu aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ. recurentul pârât urmează a fi obligat să plătească intimatului reclamant suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Admite excepția nulității recursului. Constată nul recursul declarat de pârâtul S.P.G. împotriva Deciziei nr. 130 din 18 iunie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ. Obligă recurentul pârât la plata a 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimatul C.V. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 29 mai 2008.
Rețeaua de citări a acestei cauze
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.