ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 31/2009

Asupra contestației în anulare: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 29 iulie 2008 pe rolul acestei instanțe, petentul S.P.G. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1847 din 29 mai 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. 8293/120/2006, solicitând ca, în contradictoriu cu intimații C.V. și SC S.E.T. SRL Valea Lungă, să se dispună anularea hotărârii atacate și reluarea judecății. În motivarea contestației se susține că decizia atacată a fost dată cu încălcarea normelor de competență materială, fără a se avea în vedere că litigiul era evaluabil în bani, iar în funcție de valoare trebuia stabilită instanța competentă.

De asemenea, contestatorul arată că prin cererea introductivă formulată de C.V. și SC C.E.T. SRL s-a solicitat excluderea sa din societate și obligarea la pierderile înregistrate, în cuantum de 31425 lei, iar dacă, în ceea ce privește, primul petit instanțele puteau decide, cu privire la cel de-al doilea, dată fiind valoarea de sub un miliard de lei, competența materială, în primă instanță, nu mai aparținea tribunalului. Se consideră că, dat fiind caracterul imperativ al normelor de competență, instanțele aveau obligația să-și verifice competența și să invoce excepția de necompetență materială, din oficiu, în orice fază a procesului. În fine, contestatorul susține că Înalta Curte a analizat și s-a pronunțat numai asupra motivelor de recurs invocate prin cerere, nu și asupra motivului de ordine publică susținut oral prin care s-a referit la competența materială a celor trei instanțe (fond, apel și recurs).

În drept, contestatorul și-a întemeiat contestația pe dispozițiile art. 317 alin. (2) C. proc. civ. Analizând actele și lucrările de la dosar, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, în situația în care hotărârea atacată a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică, privitoare la competență, dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului. Din prevederile enunțate rezultă că introducerea unei contestații în anulare este condiționată, finalitatea lor având rolul de a evita tergiversarea cauzei, prin invocarea abuzivă în cadrul căii extraordinare de atac a contestației în anulare, a unor motive care ar fi putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.

Or, din examinarea actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că petentul nu a invocat un astfel de motiv nici în calea de atac a apelului și nici în cea a recursului. Mai mult, susținerea sa, în sensul căreia ar fi susținut oral un asemenea motiv de recurs, invocat în temeiul art. 306 C. proc. civ., nu are suport real câtă vreme nu există nici o consemnare a acestei situații la nici unul din termenele de judecată la instanța de recurs. De altfel, prin decizia a cărei anulare se solicită instanța a constatat nulitatea recursului în baza prevederilor art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., tocmai pentru lipsa motivelor de nelegalitate. În realitate, prin demersul de față, contestatorul încearcă a genera o readucere în discuție a litigiului situație ce nu poate fi acceptată, motiv pentru care va respinge contestația în anulare ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul S.P.G. împotriva deciziei nr. 1847 din 29 mai 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2009.