ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1706/2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1706/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

După

deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de

revizuire înregistrată pe roiul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I

civilă, la data de 30 aprilie 2015, sub nr. 1678/1/2015, petentul A.D. a

solicitat, în contradictoriu cu intimata Camera Deputaților - Secretariatul

General, revizuirea Deciziei nr. 1177 din 3 aprilie 2015, pronunțată de Curtea

de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și

asigurări sociale.

În

motivare, a arătat, în esență, că decizia atacată este contradictorie cu

Decizia nr. 1161 din 2 aprilie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în

Dosarul nr. 1640/2/2015, prin care a fost respinsă, ca nefondată, cererea de

revizuire pe care a formulat-o împotriva Deciziei nr. 4455 din 29 iunie 2011 a

aceleiași instanțe și că încalcă autoritatea de lucru judecat a acesteia.

Petentul

a susținut că cererea de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7

C. proc. civ., este admisibilă, întrucât Decizia nr. 1177 din 3 aprilie 2015 a

Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale, și Decizia nr. 1161 din 2 aprilie 2015 a aceleiași

instanțe, sunt hotărâri irevocabile, fiind pronunțate de instanțe de recurs,

care evocă fondul.

În opinia

sa, în cauză, este îndeplinită și cea de-a doua condiție prevăzută de art. 322

pct. 7 C. proc. civ. pentru admisibilitatea cererii de revizuire, deoarece

hotărârile mai sus menționate sunt potrivnice, aspect ce rezultă din faptul că

prin Decizia nr. 1161 din 2 aprilie 2015, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări

sociale, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire formulată

împotriva Deciziei nr. 4455 din 29 iunie 2011 a aceleiași instanțe, iar prin

Decizia nr. 1177 din 3 aprilie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a

fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire ce a vizat Decizia nr.

4572 din 7 septembrie 2012 a aceleiași instanțe.

De

asemenea, revizuentul a susținut că, în speță, se regăsește tripla identitate

de părți, obiect și cauză. Astfel, litigiile în care au fost pronunțate cele

două hotărâri pretins potrivnice au avut aceleași părți, respectiv pe

revizuentul A.D. și pe intimata Camera Deputaților - Secretariatul General, au

avut același obiect, și anume două cereri de revizuire, formulate în temeiul

art. 322 pct. 5 C. proc. civ., ce vizau fișa pentru evidența drepturilor sale

de pensie, aferente perioadei cuprinse în intervalul septembrie 2007 -

decembrie 2014 și aceeași cauză ce a constat în stabilirea cuantumului

drepturilor de pensie aflate în plată ale petentului, care și-a desfășurat

activitatea timp de 17 ani în structurile de specialitate ale Parlamentului

României.

Revizuentul

a precizat că intimata a omis să comunice Casei de Pensii a Municipiului

București, veniturile realizate de acesta, în sumă de 53.519 lei, înscrise la

ultimele nouă poziții în adeverința nr. 20052 din 12 februarie 2015 emisă de

Direcția Economic, Stagii de cotizare și Arhive a acestei instituții.

În drept,

cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ.

Prin

cererea formulată la data de 17 iunie 2015, revizuentul a solicitat sesizarea

Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a

dispozițiilor art. 96

3

din Legea nr. 7 12006 privind statutul

funcționarului parlamentar.

În

motivarea excepției, petentul a arătat că art. 97 din actul normativ mai sus

menționat prevede, în mod expres, că această lege se completează cu prevederile

Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu

modificările și completările ulterioare, cu cele ale Legii nr. 7/2004 privind

Codul de conduită al funcționarilor publici, republicată, cu cele ale Legii nr.

19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări

sociale, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu alte

dispoziții legale, în măsura în care acestea nu contravin Legii nr. 7/2006

privind statutul funcționarului parlamentar.

Prin

urmare, în opinia sa, introducerea art. 96 în acest act normativ, a unor

dispoziții cu privire la stabilirea pensiei de serviciu, atrage

neconstituționalitatea art. 97, din moment ce singurele norme metodologice

elaborate cu privire la aplicarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de

pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările

ulterioare, sunt reglementate unitar prin Ordinul ministrului muncii și protecției

sociale nr. 340 din 04 mai 2001.

Acest

Ordin reprezintă unica reglementare care este obligatorie pentru Casa Națională

de Pensii, Casa de Pensii a Municipiului București și pentru intimata Camera

Deputaților - Secretariatul General. Deși Ordinul ministrului muncii și

protecției sociale nr. 340 din 04 mai 2001 a fost abrogat prin H.G. nr.

257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 263/2010 privind

sistemul unitar de pensii publice, prevederile privind declarația rectificativă

au fost menținute, astfel că și în prezent acestea sunt obligatorii pentru

instituțiile publice ale administrației centrale.

Revizuentul

a invocat și nelegalitatea unor acte administrative cu caracter individual sau

normativ, care au fost semnate de președintele Casei Naționale de Pensii, de

secretarul general al Camerei Deputaților și de directorul executiv al Casei de

Pensii a Municipiului București, aspect ce contravine prevederilor Ordinului

Ministrului Muncii și Solidarității Sociale nr. 340 din 04 mai 2001 pentru aprobarea

Normelor de aplicare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și

alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare.

De

asemenea, petentul a invocat aplicarea greșită a legii la calcularea

drepturilor sale de pensie prin raportare la Ordinul Ministrului Muncii și

Protecției Sociale nr. 340 din 04 mai 2001 pentru aprobarea Normelor de

aplicare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul de pensii și alte drepturi de

asigurări sociale, fapt de atrage, în opinia sa, nulitatea absolută a

Convenției privind incidența prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de

serviciu prevăzută de Legea nr. 7/2006, înregistrată la Camera Deputaților sub

nr. 51/5607 din 28 decembrie 2007, a Ordinului președintelui C.N.P.A.S. nr. 671

din 30 iulie 2010 și a anexelor ce fac parte integrantă din aceste acte

administrative.

Prin

Decizia nr. 1177 din 3 aprilie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 1645/2/2015,

Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire

formulată de petentul A.D. în contradictoriu cu intimata Camera Deputaților -

Secretariatul General, împotriva Deciziei nr. 4572 din 07 septembrie 2012 a

aceleiași instanțe.

Pentru a

dispune astfel, această instanță a reținut că decizia supusă revizuirii, prin

care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A.D.

împotriva Sentinței civile nr. 1361 din 13 februarie 2012, pronunțată de

Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale,

în Dosarul nr. 60498/3/2010, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Camera

Deputaților - Secretariatul General, nu evocă fondul litigiului.

Prin

urmare, instanța, a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate

prevăzute de art. 322 alin. (1) C. proc. civ.

Referitor

la cererea de sesizare a Curții Constituționale, cu soluționarea excepției de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 96

1

din Legea nr. 7/2006

privind statutul funcționarului parlamentar, formulată de revizuentul A.D.,

Înalta Curte urmează să o respingă, ca inadmisibilă, pentru considerentele ce

succed:

Potrivit

dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea

Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor

judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei

legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare,

care are legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare

ar fi obiectul acestuia.

Art. 29

din Legea nr. 47/1992, republicată, reglementează situația conform căreia

soluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale este în sarcina

instanței de judecată în fața căreia a fost invocată, aceasta fiind competentă să

verifice îndeplinirea condițiilor prevăzute expres și limitativ de textul legal

menționat, respectiv dacă excepția de neconstituționalitate privește o lege, o

ordonanță sau o dispoziție dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, care are

legătură cu soluționarea cauzei, dacă este ridicată de persoanele în drept și

dacă prevederile legale care formează obiectul excepției nu au fost constatate

ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții

Constituționale. Aceste condiții trebuie îndeplinite cumulativ.

În cauză,

se constată că excepția de neconstituționalitate vizează dispozițiile art. 96

3

din Legea nr. 7/2006.

Prezentul

litigiu are ca obiect revizuirea Deciziei nr. 1177 din 3 aprilie 2015 a Curții

de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și

asigurări sociale, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de

revizuire formulată de petentul A.D. împotriva Deciziei nr. 4572 din 7

septembrie 2012, pronunțată de aceeași instanță.

În raport

de această împrejurare și de dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr.

47/1992, se constată că nu este îndeplinită condiția prevăzută de acest text

legal ce vizează existența unei legături între excepția de

neconstituționalitate invocată și soluționarea prezentei cauze.

Față de

aspectele reținute, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 alin.

(1) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte urmează să respingă cererea de sesizare

a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 96 din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului parlamentar.

Examinând

îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire în raport de

dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată

următoarele:

Dispozițiile

art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. stipulează că revizuirea unei hotărâri

rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei

hotărâri pronunțate de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul, se poate

cere dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu

s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Prin

urmare, revizuirea unei decizii întemeiate pe prevederile legale mai sus

menționate este condiționată de evocarea fondului litigiului dedus judecății.

Pentru ca

hotărârea atacată cu revizuire să îndeplinească condiția de a evoca fondul,

este necesar ca instanța care a pronunțat această hotărâre să stabilească o

altă situație de fapt decât cea reținută în etapele procesuale anterioare sau

să aplice alte dispoziții legale la împrejurările de fapt ce au fost deja

determinate, și, în oricare dintre aceste ipoteze, să dea o altă dezlegare

raportului juridic dedus judecății. În căile de atac evocarea fondului

presupune schimbarea situației de fapt în urma analizării probelor.

În cauză,

prin Decizia nr. 1177 din 3 aprilie 2015, pronunțată în Dosarul nr.

1645/2/2015, supusă revizuirii, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul A.D. în contradictoriu

cu intimata Camera Deputaților - Secretariatul General, împotriva Deciziei nr.

4572 din 07 septembrie 2012 a aceleiași instanțe.

Decizia a

cărei retractare se solicită a fost pronunțată în calea de atac a revizuirii,

astfel că aceasta nu este o hotărâre rămasă definitivă în instanța de apel sau

prin neapelare și nici nu a fost pronunțată de o instanță de recurs în urma

evocării fondului.

Or, așa

după cum s-a arătat, pentru a se putea solicita revizuirea unei hotărâri

definitive, cum este cea de față, o primă condiție pe care aceasta trebuie să o

îndeplinească, conform art. 322 alin. (1) C. proc. civ., este aceea de a evoca

fondul cauzei, situație care nu se regăsește în cauză.

Astfel,

prin raportare la aspectele mai sus menționate, precum și la dispozițiile art.

326 alin. (3) C. proc. civ., care stipulează că la judecarea cererii de

revizuire dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea căii de atac și la

faptele pe care aceasta se întemeiază, se reține că decizia a cărei revizuire

se solicită, prin care s-a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de

revizuire formulată de petentul A.D. în contradictoriu cu intimata Camera

Deputaților - Secretariatul General, împotriva Deciziei nr. 4572 din 07

septembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, neevocând fondul, nu

poate forma obiectul acestei căi extraordinare de atac.

Prin

urmare, neîndeplinind condițiile edictate de dispozițiile art. 322 alin. (1) C.

proc. civ., hotărârea ce face obiectul analizei în cauză nu este susceptibilă

de revizuire.

În acest

context, nefiind îndeplinită condiția esențială cerută de prevederile acestui

text legal cu privire la admisibilitatea cererii de revizuire, Înalta Curte

urmează să o respingă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 96 din Legea nr. 7/2006 privind

statutul funcționarului parlamentar.

Respinge,

ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A.D. împotriva

Deciziei nr. 1177 din 3 aprilie 20.15, pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 19 iunie 2015.

Procesat de GGC - GV