ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2151/2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2151/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Timișoara la data de 5 mai 2015, petenta J.E.E. a formulat o contestație

la executare, solicitând instanței să facă cuvenitele lămuriri cu privire la

înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu reprezentat de Decizia

civilă nr. 805 din 19 aprilie 2011 a Curții de Apel Timișoara.

La termenul de judecată

din 21 mai 2015, în prezența reprezentantului petentei, instanța a clarificat

temeiul de drept al cererii și anume, dispozițiile art. 399 alin. (1) C. proc.

civ. privind contestația la titlu.

În motivarea

contestației, petenta a arătat că prin Încheierea nr. 34.213 din 2 martie 2015

s-a respins executarea celor dispuse de Curtea de Apel Timișoara prin Decizia

nr. 805/2011, apreciindu-se că nu sunt îndeplinite prevederile art. 29 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 7/1996, republicată, nr. topografic al imobilului

care face obiectul hotărârilor judecătorești nefiind în concordanță cu numărul

topografic înscris în cartea funciară.

Împotriva acestei

încheieri, petenta a formulat cerere de reexaminare, care a fost respinsă prin

Încheierea de reexaminare din 11 martie 2015, comunicată la data de 17 aprilie

2015, cu motivarea că "imobilul cu nr. top. x1, înscris în cartea funciară

nr. y1 Timișoara (care face obiectul hotărârilor judecătorești depuse),

constând în casă cu 2 etaje și curte în ... de 928 mp, a fost unificat cu

parcelele cu nr. top. x2 și x3, aduse din cărțile funciare nr. y2, respectiv

nr. y3 Timișoara, rezultând un imobil nou, cu nr. top. x1, x2, x3, constând în

casă cu 2 etaje și curte în ... de 1.409 mp".

Față de această

motivare, petenta a arătat că este în afara oricărui dubiu că în privința

identificării corpului funciar având nr. topografic x1, înscris în cartea

funciară y4, provenită din cartea funciară de pe hârtie cu nr. y1 Timișoara, nu

poate exista nicio îndoială sau neclaritate, acest corp funciar constituie o

certitudine de necontestat, întrucât dispozitivul Deciziei civile nr. 805 din

19 aprilie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, se referă foarte

clar și indiscutabil la "imobilul situat în Timișoara, ..., evidențiat în

cartea funciară nr. y1 Timișoara, nr. top. x1, compus din casă cu subsol și

două etaje, precum și curte."

Astfel, în privința

acestui imobil, Biroul de cadastru și publicitate imobiliară Timișoara nu

trebuia să facă altceva decât să execute operațiunea de despărțire

(dezunificare), dezlegând unificarea celor 3 corpuri funciare, care, de altfel,

și în prezent sunt identificate prin nr. top. x1, x4 și x3.

În considerentele

Deciziei civile nr. 805 din 19 aprilie 2011 a Curții de Apel Timișoara se fac

referiri detaliate la constatările făcute prin expertiza tehnică judiciară

întocmită de expertul judiciar ing. O.R., care a făcut identificarea și

evaluarea întregului imobil. Prin Raportul de expertiză tehnică judiciară din

20 august 2010, întocmit de doamna ing. O.R., se constată că imobilul este

înscris în cartea funciară nr. y1 Timișoara, nr. top. x1, x2, având o suprafață

totală de 1.409 mp, iar la evaluarea terenului înscris în cartea funciară nr.

y1 Timișoara, nr. top. x1, nr. top. x2, se constată că suprafața acestui imobil

este de 1.409 mp. Nimeni nu a contestat temeinicia acestor constatări.

Concomitent cu

formularea Notificării din 12 noiembrie 2001 prin care s-a cerut restituirea în

natură a imobilului situat în Timișoara, înscris în cartea funciară nr. y1 Timișoara,

nr. top. x1, casă cu 2 etaje și curte în suprafață de 928 mp, proprietatea

antecesorilor G.M. și soția G.V., născută M., împreună cu ceilalți

comoștenitori au formulat notificare și pentru restituirea imobilului clădit

situat în Timișoara, str. ..., casă cu 3 etaje și curte, înscris în cartea

funciară nr. y2 Timișoara, nr. top. x5 cu suprafața de teren de 690 mp și în

cartea funciară nr. y3 Timișoara, nr. top. x6, cu o suprafață de teren de 1.594

mp, care potrivit extraselor de carte funciară, la fel, a constituit

proprietatea defuncților G.M. și soția G.V., născută M., imobilul având

suprafața totală de 2.284 mp.

Aceste două imobile

clădite, situate în municipiul Timișoara, str. ..., respectiv ..., sunt imobile

limitrofe, astfel s-a putut întâmpla ca cele 2 corpuri funciare având nr. top.

x5 și x6 să fie dezmembrate, iar corpurile funciare cu noul nr. top. x2 în

suprafață de 135 mp și noul nr. top. x3 în suprafață de 346 mp să fie transmise

în cartea funciară nr. y2 Timișoara, concomitent cu contopirea terenurilor

respective, din considerente de oportunitate.

La data formulării

notificării de restituire în baza prevederilor Legii nr. 10/2001, imobilul

situat în municipiul Timișoara, ..., era înscris în cartea funciară nr. y1

Timișoara și numai ulterior a fost transcris în cartea funciară nr. y4

Timișoara.

De asemenea, prin

Notificarea din 21 martie 2001 depusă la Biroul executorilor judecătorești

Judecătoria Timișoara, înregistrată la 26 martie 2001 la Primăria municipiului

Timișoara, petenta a solicitat, împreună cu ceilalți comoștenitori ai

defuncților G.M. și soția G.V., născută M., restituirea în natură a imobilului

situat în Timișoara, str. ..., înscris în cartea funciară nr. y2 Timișoara, ca

urmare a unificării acestei cărți funciare cu cartea funciară nr. y3 Timișoara,

nr. top. x6.

Această notificare a

fost soluționată prin Dispoziția din 17 martie 2011 a Primarului municipiului

Timișoara, prin care s-a constatat că actuala contestatoare are calitate de

persoană îndreptățită conform prevederilor art. 3 alin. (1) lit. a), coroborate

cu art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, la imobilele înscrise în următoarele

3 cărți funciare:

(1) Cartea funciară

nr. y2 Timișoara, cu nr. top. x5, casă cu 3 etaje și curte din str. ..., fosta

str. ..., în suprafață de 690 mp, care a trecut în proprietatea statului de la

proprietara tabulară G.V., născută M.;

(2) Cartea funciară

nr. y3 Timișoara, cu nr. top. x6, casă cu 3 etaje și curte din str. ..., în

suprafață de 1.594 mp, care a trecut în proprietatea statului de la

proprietarul tabular G.M.;

(3) Cartea funciară

nr. y1 Timișoara, cu nr. top. x1, casă cu 2 etaje și curte din ..., în

suprafață de 928 mp, trecut în proprietatea statului de la proprietarii

tabulari G.M. și soția G.V., în părți egale.

În Dispoziția din 17

martie 2011 se mai constată, că din cartea funciară nr. y2 Timișoara, cartea

funciară nr. y3 Timișoara și cartea funciară nr. y1 Timișoara rezultă că

ulterior preluării de către stat, nr. top. x5 și x6 se dezmembrează și apoi se

unifică astfel:

- nr. top. x5 și x6,

înscrise în cartea funciară nr. y2 Timișoara, casă cu 3 etaje și curte în str.

..., în suprafață de 1.803 mp, proprietatea Statului român, se apartamentează

și parte din apartamente se vând chiriașilor;

- nr. top. x1, x2,

x3, înscris în cartea funciară nr. y1 Timișoara, casă cu 2 etaje și curte în

..., proprietatea Statului român, a trecut la data de 2 noiembrie 1999 în

proprietatea Inspectoratului Teritorial de Muncă Timiș.

În privința

imobilului cu nr. top. x5, x6 înscris în cartea funciară nr. y2 Timișoara, casă

cu 3 etaje și curte în str. ..., în suprafață de 1.803 mp, având 37 apartamente

și 12 spații cu altă destinație, s-a mai constatat că majoritatea

apartamentelor au fost vândute chiriașilor, astfel li s-au restituit în natură

petenților doar apartamentele nevândute și spațiile cu altă destinație,

împreună cu cota parte din terenul aparținător acestor apartamente și spații cu

altă destinație.

Din mențiunile de mai

sus se confirmă concluzia că le revine reclamanților din Dosarul nr. 6263.1/59/2006,

în calitate de moștenitori legali ai foștilor proprietari tabulari G.M. și

soția G.V., născută M., dreptul de proprietate asupra corpurilor funciare cu

nr. top. x1, x2, x3, pentru care afirmă că nu au primit niciun fel de

despăgubire.

Intimații au formulat

întâmpinări în cauză, prin care au invocat excepția tardivității contestației

la executare și, în subsidiar, au solicitat respingerea contestației, ca

nefondată.

Prin Decizia nr. 88

din 21 mai 2015, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a respins excepția

tardivității contestației la executare.

A respins, ca

neîntemeiată, contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau

aplicării Deciziei civile nr. 805 din 19 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de

Apel Timișoara în Dosarul nr. 6263.1/59/2006, formulată de petenta J.E.E.

Curtea de Apel, în

raport cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ. coroborat cu dispozițiile art.

401 alin. (1

1

) C. proc. civ., a constatat că, contestația nu este

tardivă, de vreme ce textul art. 401 alin. (1

1

) prevede explicit că

orice contestație privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării

titlului executoriu se poate face oricând înăuntrul termenului de prescripție a

dreptului de a cere executarea silită.

Or, în speță, Decizia

civilă nr. 805 din 19 aprilie 2011 a Curții de Apel Timișoara a devenit

irevocabilă prin confirmarea acestei soluții de către înalta Curte de Casație

și Justiție prin Decizia civilă nr. 7.178 din 22 noiembrie 2012, iar prezenta

contestația s-a înregistrat la data de 5 mai 2015, deci înăuntrul termenului de

3 ani, astfel că nu este incidență excepția prescripției dreptului la acțiune.

Curtea de Apel a

constatat că nu poate fi primită nici excepția inadmisibilității contestației,

deoarece, așa cum a clarificat contestatoarea la termenul din 21 mai 2015,

aceasta nu a formulat prin prezenta o contestația la executare împotriva

Încheierii de reexaminare din 27 martie 2015 a Oficiului de cadastru și

publicitate imobiliară Timiș, astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 31

și urm. din Legea nr. 7/1996, republicată, ci, așa cum a explicitat însăși

contestatoarea, sunt incidente dispozițiile art. 399 coroborat cu art. 400

alin. (2) C. proc. civ.

Pe fondul

contestației, Curtea de Apel, raportat la dispozițiile art. 399 alin. (2) C.

proc. civ. a constatat că cererea cu privire la lămurirea dispozitivului

deciziei Curții de Apel Timișoara este nefondată, cu mențiunea că reclamanta,

de asemenea, nu a înțeles să uzeze, la momentul corespunzător, de dispozițiile

art. 282

1

C. proc. civ.

Cu privire la

lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării Deciziei nr. 805/2011 a Curții

de Apel Timișoara, instanța a constatat că reclamanta nu face altceva decât să

solicite instanței o completare a acestui dispozitiv.

Însă, prin cererea de

chemare în judecată, inițial formulată de către reclamată și de către ceilalți

coreclamanți din dosarul de fond, s-a solicitat constatarea nulității absolute

și radierea drepturilor înscrise în favoarea Stalului și a celorlalți

dobânditori ulteriori, cu consecința restituirii în natură a imobilului înscris

în cartea funciară nr. y1 Timișoara, nr. top. x1, iar reclamanții nu au

solicitat niciodată și nu s-a menționat niciunde un alt număr topografic.

Prin urmare,

lămurirea dispozitivului Deciziei civile nr. 805/2011 a Curții de Apel

Timișoara, prin obligarea Oficiului de cadastru și publicitate imobiliară Timiș

la înscrierea acesteia în cartea funciară, deși nr. topo. indicat în decizie nu

există, ar însemna în realitate o modificare a acestei decizii și acordarea

unui plus sau extra petit, adică mai mult decât s-a cerut prin cererea de

chemare în judecată, care nu a avut niciodată un alt obiect decât imobilul

identificat în cartea funciară y1 Timișoara, nr. top. x1.

Sub aspectul

conținutului expertizei efectuate în cauză, aceasta nu are nicio relevanță în

ceea ce privește descrierea imobilului, atâta timp cât reclamanții nu au

formulat o precizare de acțiune în acest sens. În plus, efectuarea expertizei

în cauză a avut cu totul alt scop decât identificarea topografică a imobilului,

fiind o expertiză tehnică judiciară în materia construcțiilor.

Cu privire la

existența Dispoziției Primarului municipiului Timișoara din 17 martie 2011,

precum și la faptul că reclamanții nu au primit despăgubiri pentru suprafețele

de teren aferente nr. top. x5 și x6, aceste aspecte, de asemenea, nu pot avea

relevanță asupra prezentei cereri, pentru simplul motiv că nu au făcut

niciodată obiectul judecății în Dosarul nr. 6263.1/59/2006 al Curții de Apel

Timișoara.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs petenta J.E.E., în temeiul prevederilor art. 304 pct.

9 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate și admiterea contestației

formulate în baza art. 399 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., cu consecința

de a se face lămuririle necesare cu privire la înțelesul, întinderea sau

aplicarea titlului executoriu.

În motivarea

recursului, petenta a arătat că Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau

aplicarea greșită a următoarele prevederi legale:

- art. 22 alin. (2)

din Legea nr. 10/2001 și art. 12 din normele metodologice de aplicare a Legii

nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 614 din 27 iunie 2001;

- art. 315 alin. (1)

din vechiul C. proc. civ.;

- art. 399 alin. (1)

și art. 400 alin. (2) din vechiul C. proc. civ., modificat prin art. 1 pct. 18

din Legea nr. 459/2006;

- art. 28 alin. (1)

și (2) și art. 29 alin. (5) din Legea cadastrului și publicității imobiliare

nr. 7/1996, republicată în M. Of. nr. 83 din 7 februarie 2013;

- art. 626 din noul

C. proc. civ. privind rolul statului în executarea silită;

- art. 6 parag. 1 din

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale;

- jurisprudența

Curții Europene a Drepturilor Omului în materia executării hotărârilor

judecătorești în domeniul procesului civil;

- art. 879 din noul

C. civ. privind modificarea imobilului înscris în cartea funciară prin alipiri

sau prin dezlipiri;

- art. 885 alin. (4)

din noul C. civ. privind efectele hotărârilor judecătorești definitive asupra

dobândirii sau stingerii drepturilor reale asupra imobilelor.

Potrivit hotărârii

recurate au fost anihilate constatările făcute și măsurile luate prin Decizia

civilă nr. 805 din 19 aprilie 2011 a Curții de Apei Timișoara, precum și cele

dispuse în această cauză prin Decizia civilă nr. 10.028 din 2 decembrie 2005,

Decizia civilă nr. 3.997 din 17 mai 2007 și Decizia nr. 7.178 din 22 noiembrie

2012 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, pentru simplul motiv că la imobilul clădit cu nr. top. x1, casă

cu 2 etaje și curte, situat în ..., în suprafață de 928 mp, au fost alipite

parcelele cu nr. top. x2 și nr. top. x3, în suprafață totală de 481 mp.

Constituie un aspect

semnificativ faptul că și imobilele cu nr. top, x5 și x6 au format obiectul

Notificării din 12 noiembrie 2001, fiind naționalizate tot de la G.M.

Potrivit

identificării de sub pct. 1 s-a avut în vedere restituirea întregului imobil,

cuprins în cartea funciară y1, nr. top. y5, la care au fost alipite parcelele

cu nr. top. x2 și x3, despre care s-a dovedit cu certitudine că au aparținut

defuncților G.M. și soția G.V., de la care s-au trecut în proprietatea Statului

român cu titlu de naționalizare.

S-a clarificat că

imobilul cu nr. top. y5 era compus din casă cu subsol și două etaje, precum și

curte în suprafață de 928 mp. La acest corp funciar au fost alipite parcelele

cu noul nr. top. x2 în suprafață de 135 mp și noul nr. top. x3 în suprafață de

346 mp. Astfel a rezultat o suprafață totală de 1.409 mp.

Este de necontestat

că și parcelele cu nr. top. x5 și x6 au fost naționalizate de la numiții G.M.

și soția G.V., iar prin Dispoziția din 17 martie 2011 a Primarului municipiului

Timișoara petenților li s-au recunoscut drepturile conform Legii nr. 10/2001.

În ipoteza în care se

consideră că măsurile luate prin Decizia civilă nr. 805 din 19 aprilie 2011 a

Curții de Apel Timișoara, trimisă spre executare către Biroul de cadastru și

publicitate imobiliară Timișoara, în conformitate cu prevederile dispozițiilor

art. 29 alin. (5) din Legea cadastrului și publicității imobiliare nr. 7/1996,

republicată, acestui organ de specialitate al statului îi revine obligația să

efectueze dezlipirea parcelelor cu nr. top. x2 și x3 de la corpul funciar cu

nr. top. y5 și asupra acestuia din urmă să efectueze înscrierile dispuse de

către instanța judecătorească privitoare la drepturile reale tabulare.

Art. 626 din noul C.

proc. civ. consacră rolul statului în executarea silită.

În lumina acestor

dispoziții legale este cât se poate de evident că organelor de cadastru și de

publicitate imobiliară - care au primit spre executare Decizia civilă nr. 805

din 19 aprilie 2011 a Curții de Apel Timișoara, potrivit prevederilor art. 29

alin. (5) din Legea cadastrului și a publicității imobiliare, republicată - le

revenea obligația legală de serviciu de a se conforma dispozițiilor ferme

cuprinse în hotărârea judecătorească devenită definitivă și irevocabilă, făcând

o simplă operație de dezlipire sau de despărțire, după care asupra corpului

funciar având nr. top. x1, compus din casă cu subsol și două etaje, precum și

curte în suprafață de 928 mp să execute operațiunile de rectificare, radiere și

de reînscriere dispuse în hotărârea judecătorească trimisă spre executare.

C. civ. din 19 iulie 2009,

republicat, în Titlul VII Cartea funciară - "Art. 879 Modificarea

imobilului înscris în cartea funciară" prevede:

"(1) Imobilul

înscris în cartea funciară se poate modifica prin alipiri, dacă mai multe

imobile alăturate se unesc într-un singur imobil sau dacă se adaugă o parte

dintr-un imobil la un alt imobil ori, după caz, se mărește întinderea

acestuia."

"(2) De

asemenea, imobilul înscris în cartea funciară se modifică prin dezlipiri, dacă

se desparte o parte din imobil sau se micșorează întinderea acestuia."

Art. 626, art. 622

alin. (4) din noul C. proc. civ., art. 6 alin. (1) din Convenția pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, art. 1 alin. (1)

din Primul protocol adițional la Convenție, art. 6 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

sunt dispoziții legale în temeiul cărora Curtea de Apel Timișoara avea

posibilitatea legală să dispună înlăturarea impedimentelor existente.

Jurisprudența Curții

Europene a Drepturilor Omului a consacrat, cu titlu de regulă, că executarea

unei hotărâri judecătorești trebuie considerată ca parte integrantă a

"procesului", în sensul art. 6 din Convenție, iar în ipoteza în care

autoritățile având atribuția să acționeze în vederea executării unei hotărâri

judecătorești, dar manifestă abstențiune, această conduită este apreciată ca

angajând răspunderea statului.

Prin urmare,

executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau

amânată pe o perioadă lungă de timp. În această privință se are în vedere și

comportarea autorităților competente, (a se vedea Hotărârea din 27 iunie 2000

în cauza Frydlender împotriva Franței, parag. 43 și Hotărârea din 6 aprilie

2000 în cauza Comingersoll împotriva Portugaliei, parag. 19).

Mai mult, o omisiune

din partea autorităților de a se conforma într-un termen rezonabil unei

hotărâri definitive poate genera o încălcarea a prevederilor art. 6 parag. 1

din Convenție și a celor cuprinse în art. 1 din Primul Protocol adițional la

Convenție, în special atunci când obligația de executare a deciziei în cauză îi

revine unei autorități administrative (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din

29 septembrie 2005, pronunțată în cauza Tăcea împotriva României, parag. 27, 39

și 40).

Aceste argumente sunt

întărite și prin alte exemple din jurisprudența Curții Europene în materie,

astfel cum sunt prezentate mai jos:

Executarea unei

hotărâri judecătorești constituie parte integrantă a procesului civil, în

accepțiunea art. 6 parag. 1 (Cauza Hornsby v. Greece, 19 martie 1997, § 40),

Statului îi revine o obligație pozitivă de a organiza un sistem de punere în

executare a hotărârilor judecătorești care să fie eficient din punct de vedere

normativ și jurisprudențial, sistem care trebuie pus în aplicare fără

întârziere (Fuklev v. Ukraine, nr. 71186/01, § 84, 7 iunie 2005), în prezența

obligației pozitive a autorităților statului de a acționa pentru punerea în

executare a unei hotărâri judecătorești, inactivitatea acestora poate angaja

răspunderea statului, în temeiul art. 6 parag. 1 din Convenție (§ 52 din

prezenta hotărâre, Scollo v. Italy, 28 septembrie 1995, § 44).

Statului îi revine

obligația de a se echipa cu un arsenal de instrumente juridice apte și

suficiente pentru asigurarea îndeplinirii obligațiilor pozitive care îi incumbă

(parag. 66 din Hotărârea pronunțată de Curte în cauza Ruianu împotriva

României, nr. 34647/97).

În concluzie,

recurenta-petentă consideră că Oficiului de cadastru îi revenea obligația de a

efectua (I) operațiunile de rectificare, radiere și de reînscriere asupra

întregului imobil clădit situat în municipiul Timișoara, ... evidențiat în

cartea funciară nr. y1 Timișoara, nr. top. x1, x2 și x3, sau (II) de a efectua

dezlipirea parcelelor cu nr. top. x2 și x3 de la corpul funciar cu nr. top. x1,

iar asupra corpului funciar cu nr. top. x1 să efectueze operațiunile de

rectificare, radiere și de reînscriere a dreptului de proprietate în favoarea

foștilor proprietari tabulari G.M. și soția G.V. născută M., așa cum s-a dispus

prin Decizia civilă nr. 805 din 19 aprilie 2011 a Curții de Apel Timișoara,

secția civilă.

Prin întâmpinare,

intimata SC R. SA a invocat excepția nulității recursului, întrucât motivele

formulate nu au legătură cu decizia recurată.

Recurenta-petentă

J.E.E. a indicat prin cererea de recurs temeiul de drept pe care își întemeiază

această cale de atac, respectiv dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a

menționat, în mod expres, faptul că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a prevederilor legale

enumerate. În motivarea recursului, petenta a prezentat criticile și

argumentele pentru care consideră că decizia atacată este lipsită de temei

legal.

Așa fiind, excepția

nulității recursului va fi respinsă, urmând ca relevanța normelor legale

invocate în susținerea recursului să fie verificată cu ocazia analizării

recursului.

Recursul este

nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

În temeiul

dispozițiilor art. 399 alin. (1) C. proc. civ., petenta J.E.E. a solicitat

instanței să facă cuvenitele lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau

aplicarea titlului executoriu reprezentat de Decizia civilă nr. 805 din 19

aprilie 2011 a Curții de Apel Timișoara.

Contestația la titlu

este destinată să expliciteze dispozitivul ce urmează a fi valorificat, pentru

a se putea proceda la executarea acestuia.

Statuând că se poate

cere pe calea contestației la executare lămurirea unui titlu executoriu,

legiuitorul se referă la acele cazuri în care există neclarități cu privire la

înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului, respectiv, în situația

hotărârilor judecătorești atunci când mențiunile dispozitivului sunt confuze și

nu permit stabilirea conținutului obligațiilor ce incumbă părții care a căzut

în pretenții necesitând explicitare.

O astfel de

contestație nu poate fi primită când termenii folosiți în redactarea

dispozitivului sunt expliciți, arătând cu claritate care sunt obligațiile ce

incumbă părților litigante.

Așadar, contestația

la titlu nu poate fi considerată drept un mijloc procedural destinat a modifica

titlu/executoriu, această finalitate putându-se realiza doar prin intermediul

căilor de atac.

În acest sens, nu se

pot examina împrejurări de natură a repune în discuție o hotărâre

judecătorească irevocabilă, soluție ce ar afecta grav principiul autorității de

lucru judecat.

În speță, prin

Decizia civilă nr. 805 din 19 aprilie 2011, Curtea de Apel Timișoara a admis

acțiunea reclamanților J.E.E., J.N.L., J.C.I., J.B.L., J.T., V.I., V.V.E. și

B.S. împotriva pârâților Inspectoratul Teritorial de Muncă Timișoara, SC R. SA

Timișoara și M.F.P., prin D.G.F.P. Timiș.

A constatat nulitatea

și prin urmare lipsa titlului valabil al Statul român asupra imobilului situat

în Timișoara, evidențiat în cartea funciară nr. y1 Timișoara, nr. top. x1,

compus din casă cu subsol și două etaje, precum și curte.

A constatat nulitatea

actelor de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate al Statului

român, apoi a dreptului de administrare operativă în favoarea fostei I.

Timișoara și apoi a SC R. SA Timișoara, precum și ulterior a dreptului de

proprietate al SC R. SA Timișoara, respectiv a Inspectoratului Teritorial de

Muncă Timișoara, atât asupra casei cu 2 etaje, cât și a terenului evidențiat în

cartea funciară nr. y1 Timișoara, nr. top. x1.

A dispus rectificarea

cărții funciare nr. y1 Timișoara, nr. top x1, prin radierea tuturor acestor

drepturi înscrise succesiv și a dispus reînscrierea dreptului de proprietate ai

foștilor proprietari tabulari, antecesori ai reclamanților G.M. și soția G.V.,

născută M.

A obligat pârâtul

Inspectoratul Teritorial de Muncă Timișoara să recunoască dreptul de

proprietate al reclamanților și să restituie imobilul descris mai sus către

reclamanți, în natură.

Analizând conținutul

dispozitivului acestei decizii, rezultă că hotărârea ce face obiectul

contestației nu conține dispoziții contradictorii, echivoce, care să impună

necesitatea unor lămuriri sau interpretări, în funcție de care să se realizeze

executarea, întrucât cuprinde toate elementele prevăzute de lege.

Termenii folosiți în

redactarea dispozitivului Deciziei civile nr. 805 din 19 aprilie 2011 a Curții

de Apel Timișoara sunt expliciți, instanța statuând cu claritate obligațiile ce

revin pârâților, dispozitivul hotărârii nefiind de natură să creeze vreo

confuzie, care să justifice cererea de lămurire a înțelesului, întinderii sau

aplicării titlului executoriu, formulată de petenta J.E.E.

Pe de o parte,

recurenta-petentă susține argumente ce constituie apărări privind fondul

cauzei, invocând greșita interpretare și aplicare a prevederilor art. 22 alin.

(2) din Legea nr. 10/2001 și art. 12 din normele metodologice de aplicare a

Legii nr. 10/2001, precum și a prevederilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ.

Or, așa cum deja s-a

arătat, aceste susțineri nu pot fi invocate pe calea contestației la titlu,

față de prevederile art. 399 alin. (1) C. proc. civ.

Recurenta invocă

temeiul de drept al unei contestații la titlu, însă, în realitate, urmărește

reanalizarea unor aspecte care vizează fondul pricinii (imobilele cu nr. top.

x5 și x6 au format obiectul Notificării din 12 noiembrie 2001, fiind

naționalizate tot de la G.M.; prin Dispoziția din 17 martie 2001 a Primarului

municipiului Timișoara petenților îi s-au recunoscut drepturile conform Legii

nr. 10/2001; reclamanții au solicitat restituirea întregului imobil cuprins în

cartea funciară y1 și care a fost identificat prin expertiza judiciară;

nerespectarea statuărilor și indicațiilor cuprinse în deciziile de casare

pronunțate în ciclurile procesuale parcurse în cauză) și care au fost

soluționate cu ocazia procesului de fond, printr-o hotărâre definitivă și

irevocabilă, intrând în puterea lucrului judecat.

Așadar, în cadrul

contestației la titlu, instanța nu poate să cerceteze și să rețină decât fapte

și împrejurări care sunt ulterioare hotărârii ce se execută, deoarece împrejurările

anterioare au fost puse sau puteau fi invocate la instanța de fond sau în căile

de atac.

Pe de altă parte,

prin criticile formulate recurenta tinde la modificarea soluției pronunțate în

litigiul dintre părți, urmărind o completare a dispozitivului hotărârii ce

constituie titlu executoriu, prin care instanța a dispus restituirea în natură

a imobilului înscris în cartea funciară nr. y1 Timișoara, nr. top. x1.

Se solicită obligarea

Oficiului de cadastru și publicitate imobiliară Timiș la efectuarea

operațiunilor de rectificare, radiere și reînscriere în cartea funciară a

întregului imobil evidențiat în cartea funciară nr. y1 Timișoara, nr. top. x1,

x2 și x3.

Aceasta ar însemna

acordarea unui plus sau extra petita, adică mai mult decât s-a cerut prin

cererea de chemare în judecată, care nu a avut niciodată un alt obiect decât

imobilul identificat în cartea funciară y1 Timișoara, nr. top. x1, aspect care

rezultă fără echivoc din dispozitivul deciziei ce constituie titlul executoriu.

De asemenea, în cadrul

prezentei contestații întemeiată pe dispozițiile art. 399 alin. (1) C. proc.

civ., petenta nu poate formula critici care se circumscriu unei plângeri

împotriva încheierii de carte funciară prin care Oficiului de cadastru și

publicitate imobiliară Timiș a respins cererea reclamanților de intabulare a

imobilului.

Ca urmare, recurenta

nu poate invoca o greșită interpretare și aplicare în prezenta contestație la

titlu executoriu a prevederilor art. 28 alin. (1) și (2) și art. 29 alin. (5)

din Legea cadastrului și publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată.

Recurenta susține că

Oficiul de cadastru și de publicitate imobiliară Timiș, care a primit spre

executare Decizia civilă nr. 805 din 19 aprilie 2011 a Curții de Apel

Timișoara, a refuzat să execute operațiunile de rectificare, radiere și de

reînscriere dispuse în hotărârea judecătorească ce reprezintă titlul

executoriu.

Or, obiectul

prezentei pricini deduse judecății este o contestație privind lămurirea

înțelesului. întinderii sau aplicării titlului executoriu, așa încât

jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia executării

hotărârilor judecătorești în domeniul procesului civil, menționată în

susținerea recursului, nu are relevanță în speță.

Dispozițiile din noul

C. proc. civ. invocate de petentă sunt inaplicabile în cauză, față de

prevederile art. 24 din noul C. proc. civ., potrivit cărora "dispozițiile

legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite

începute după intrarea acesteia în vigoare".

Noul C. proc. civ. a

intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013. În cauză, acțiunea introductivă

formulată de reclamanți a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data

de 13 august 2002, sub imperiul vechiului C. proc. civ.

Așadar, sunt

incidente prevederile C. proc. civ. în vigoare la momentul depunerii cererii de

chemare în judecată.

Nici dispozițiile din

noul C. civ. invocate de recurenta-petentă nu sunt aplicabile în cauză, față de

prevederile art. 6 din acest act normativ, care prevăd că: "(2) Actele și

faptele juridice încheiate, ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de

intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele

prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii

ori producerii lor" și "(5) Dispozițiile legii noi se aplică tuturor

actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după

intrarea sa în vigoare, precum și situațiilor juridice născute după intrarea sa

în vigoare."

Noul C. civ. a intrat

în vigoare la data de 1 octombrie 2011, potrivit Legii nr. 71/2011 pentru

punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., publicată în M. Of.

nr. 409 din 10 iunie 2011.

Având în vedere toate

considerentele expuse, recursul va fi respins, cu aplicarea dispozițiilor art. 312

alin. (1) C. proc. civ.

În temeiul art. 274

alin. (1) C. proc. civ., recurenta J.E.E. va fi obligată la plata sumei de

2.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata SC R. SA,

reprezentând onorariu de avocat, conform dovezilor aflate la dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

nulității recursului, formulată de intimata SC R. SA.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petenta J.E.E. împotriva Deciziei nr. 88 din

data de 21 mai 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Obligă pe recurentă

la plata sumei de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata

SC R. SA.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 octombrie 2015.

Procesat de GGC - N