ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3961/2014

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: La data de 14 martie 2011 reclamanta SC C. SRL Brașov a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 198 din 10 februarie 2011 emisă de pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului solicitând suspendarea executării Deciziei CNA nr. 198 din 10 februarie 2011, anularea măsurii de sancționare contravențională, nefiind întrunite elementele constitutive menite să atragă răspunderea contravențională. Prin Decizia nr. 198 din 10 februarie 2011, reclamanta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 10.000 lei pentru încălcarea prevederilor art. 42 alin. (1) - (4) și art. 71 alin. (1) lit. a) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările, în vigoare la data aplicării sancțiunii.

Astfel, s-a arătat că, în cadrul emisiunii de dezbatere M.A., difuzată în data de 19 ianuarie 2011, sub titlul P..., invitatul a formulat acuzații de natură morală și penală la adresa primarului G.S. potrivit cărora nu ar fi acordat unei firme private, o autorizație de amplasare a unei reclame în P.T., motiv pentru care firma respectivă l-ar fi acționat în judecată, iar soluția Curții de Apel Brașov a fost de menținere a sentinței pronunțate de Tribunalul Brașov, în sensul că primarul a fost obligat să achite o amendă de 670 milioane lei vechi, bani pe care i-ar fi luat din bugetul local. Știrea nu a fost însoțită de dovezi și nici de punctul de vedere al primarului cu privire la această acuzație, astfel încât publicul nu și-a putut forma propria opinie în legătură cu acuzația formulată.

Împotriva Deciziei nr. 198 din 10 februarie 2011, reclamanta a formulat contestație solicitând anularea, cât și suspendarea executării acesteia. Prin Sentința nr. 68/F din 14 aprilie 2011, Curtea de Apel Brașov a anulat acțiunea reclamantei ca insuficient timbrată. Împotriva acestei Sentințe, reclamanta a declarat recurs, care a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 5259 din 9 noiembrie 2011, hotărârea atacată casată cu trimitere spre rejudecarea fondului. Urmare casării Sentinței nr. 68/F/2011, cauza înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, sub nr. 259/64/2011* s-a judecat la data de 18 iunie 2012, instanța de fond pronunțând Sentința nr. 150/F din 28 iunie 2012, prin care a admis acțiunea reclamantei și a dispus anularea Deciziei nr. 198 din 10 februarie 2011, emisă de CNA.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut, în esență, următoarele. Instanța a apreciat că reclamanta a difuzat știrile cu bună credință în perioada 7 februarie 2011, iar acuzațiile reținute în sarcina acesteia prin rapoartele de monitorizare nu sunt întemeiate deoarece potrivit înscrisurilor și martorilor audiați la emisiunile postului M.T., deși primarul Brașovului a fost invitat să participe, acesta a refuzat, iar punctul său de vedere fiind imposibil de obținut. De asemenea, instanța a reținut că din depoziția martorilor audiați în cauză A.R.V. și O.N.P., rezultă că aspectul este confirmat de către martorele O.N.P. și A.R.V.

care au relatat că edilul șef al Brașovului este contactat telefonic în nenumărate rânduri în vederea obținerii unui punct de vedere însă reacția acestuia este aceea de a refuza sistematic apelurile, recunoscând numărul de telefon al trustului de presă M. Prin urmare, instanța a apreciat că sesizările care au stat la baza rapoartelor de monitorizare sunt nefondate avându-se în vedere că reclamanta este pusă permanent în imposibilitatea de a obține un punct de vedere ori de câte ori reportajele sau emisiunile sale ating subiecte de interes local care vizează activitatea Primăriei Brașov, în aceste condiții, reclamanta neputând să asigure pluralismul opiniilor, dreptul la informare a publicului urmând a fi întotdeauna prejudiciat.

Astfel, s-a reținut că, modul în care a fost sancționată reclamanta aduce o atingere gravă protecție libertății de exprimare, garantată de art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și de art. 30 din Constituție. În esență, față de înscrisurile depuse și depozițiile de martori, instanța a apreciat că în cauză, nu se poate reține în sarcina reclamantei o încălcare a dispozițiilor art. 42 și nici a prevederilor art. 71 din C. audiovizualului așa cum a reținut pârâta prin actul atacat. Cât privește apărarea formulată de pârâtă prin întâmpinarea depusă la dosar, instanța a înlăturat-o ca neîntemeiată și nelegală, reținând că nu este vorba de o încălcare a C. deontologic de către moderatorii postului de televiziune M. și nici a prevederilor legale privind realizarea emisiunilor informative, dezbaterea problemelor politice și culturale, știrile de jurnal dezbătute pe larg în cadrul emisiunilor prezentate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate, admiterea excepției tardivității și respingerea contestației ca tardivă. Se arată în esență că, acțiunea reclamantei a fost introdusă peste termenul legal instituit de legiuitor, iar în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., instanța de fond trebuia să se pronunțe cu prioritate asupra excepției tardivității introducerii acțiunii invocată de CNA prin întâmpinarea depusă la fondul cauzei. Înalta Curte analizând actele și lucrările dosarului în raport cu hotărârea atacată, și dispozițiile legale incidente cauzei, constată că recursul este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 93 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare, deciziile de sancționare adoptate de Consiliu în conformitate cu prevederile art. 90 și 91 își produc efectele de la data comunicării. Alin. (3) al aceluiași articol, prevede că actele emise de Consiliu (sancțiunile pentru încălcarea dispozițiilor Legii audiovizualului) pot fi atacate direct la secția de contencios administrativ a curții de apel, fără a fi necesară formularea unei plângeri prealabile, în termen de 15 zile de la comunicare; termenul de 15 zile nu suspendă de drept efectele acestora.

Așa cum se poate observa, faptul că intimata-reclamantă a luat cunoștință de conținutul deciziei de sancționare contestate, o reprezintă transmiterea, prin fax, în aceeași zi cu comunicarea deciziei de sancționare contestate, respectiv 14 februarie 2011, a contestației înregistrate la CNA în 14 februarie 2011, prin care intimata-reclamantă a solicitat Consiliului reanalizarea Deciziei nr. 198 din 10 februarie 2011, contestație ce are inserată în partea de sus, numele postului ce-i aparține intimatei-reclamante, data, ora transmiterii și numărul de fax al acesteia. Contestația a fost respinsă de Consiliu, în Decizia nr. 232 din 3 martie 2011, decizie aflată la dosarul de fond al cauzei. Ținând cont de aceste argumente și calculând pe zile libere, conform dispozițiilor art. 101 C. proc.

civ., ultima zi pentru depunerea acțiunii a fost 2 martie 2011. Prin raportare la textele legale citate, rezultă că, de la data comunicării actului contestat, respectiv, 14 februarie 2011, intimata-reclamantă avea la dispoziție termenul instituit de legiuitor de 15 zile pentru a se adresa, cu cerere, instanței de contencios administrativ a Curții de apel împotriva actului de sancționare. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 312 C. proc. civ., recursul declarat va fi admis, va fi casată sentința recurată, cu consecința admiterii excepției tardivității și respingerii contestației formulată de reclamantă ca tardivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Consiliul Național al Audiovizualului împotriva Sentinței nr. 150/F din 28 iunie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată. Admite excepția tardivității și respinge contestația formulată de SC C. SRL ca tardivă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 octombrie 2014. Procesat de GGC - CL