ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.10.2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3961/2014

HOTĂRÂRE
23.10.2014
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3961/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

La data de 14 martie 2011 reclamanta SC C.

SRL Brașov a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 198 din 10 februarie

2011 emisă de pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului solicitând

suspendarea executării Deciziei CNA nr. 198 din 10 februarie 2011, anularea

măsurii de sancționare contravențională, nefiind întrunite elementele

constitutive menite să atragă răspunderea contravențională.

Prin Decizia nr. 198

din 10 februarie 2011, reclamanta a fost sancționată cu amendă în cuantum de

10.000 lei pentru încălcarea prevederilor art. 42 alin. (1) - (4) și art. 71

alin. (1) lit. a) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a

conținutului audiovizual, cu modificările și completările, în vigoare la data

aplicării sancțiunii.

Astfel, s-a arătat

că, în cadrul emisiunii de dezbatere M.A., difuzată în data de 19 ianuarie

2011, sub titlul P..., invitatul a formulat acuzații de natură morală și penală

la adresa primarului G.S. potrivit cărora nu ar fi acordat unei firme private,

o autorizație de amplasare a unei reclame în P.T., motiv pentru care firma

respectivă l-ar fi acționat în judecată, iar soluția Curții de Apel Brașov a

fost de menținere a sentinței pronunțate de Tribunalul Brașov, în sensul că

primarul a fost obligat să achite o amendă de 670 milioane lei vechi, bani pe

care i-ar fi luat din bugetul local. Știrea nu a fost însoțită de dovezi și

nici de punctul de vedere al primarului cu privire la această acuzație, astfel

încât publicul nu și-a putut forma propria opinie în legătură cu acuzația

formulată.

Împotriva Deciziei

nr. 198 din 10 februarie 2011, reclamanta a formulat contestație solicitând

anularea, cât și suspendarea executării acesteia.

Prin Sentința nr.

68/F din 14 aprilie 2011, Curtea de Apel Brașov a anulat acțiunea reclamantei

ca insuficient timbrată.

Împotriva acestei

Sentințe, reclamanta a declarat recurs, care a fost admis de Înalta Curte de

Casație și Justiție, prin Decizia nr. 5259 din 9 noiembrie 2011, hotărârea

atacată casată cu trimitere spre rejudecarea fondului.

Urmare casării

Sentinței nr. 68/F/2011, cauza înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, sub

nr. 259/64/2011* s-a judecat la data de 18 iunie 2012, instanța de fond

pronunțând Sentința nr. 150/F din 28 iunie 2012, prin care a admis acțiunea

reclamantei și a dispus anularea Deciziei nr. 198 din 10 februarie 2011, emisă

de CNA.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea a reținut, în esență, următoarele.

Instanța a apreciat

că reclamanta a difuzat știrile cu bună credință în perioada 7 februarie 2011,

iar acuzațiile reținute în sarcina acesteia prin rapoartele de monitorizare nu

sunt întemeiate deoarece potrivit înscrisurilor și martorilor audiați la

emisiunile postului M.T., deși primarul Brașovului a fost invitat să participe,

acesta a refuzat, iar punctul său de vedere fiind imposibil de obținut.

De asemenea, instanța

a reținut că din depoziția martorilor audiați în cauză A.R.V. și O.N.P.,

rezultă că aspectul este confirmat de către martorele O.N.P. și A.R.V. care au

relatat că edilul șef al Brașovului este contactat telefonic în nenumărate

rânduri în vederea obținerii unui punct de vedere însă reacția acestuia este

aceea de a refuza sistematic apelurile, recunoscând numărul de telefon al

trustului de presă M.

Prin urmare, instanța

a apreciat că sesizările care au stat la baza rapoartelor de monitorizare sunt

nefondate avându-se în vedere că reclamanta este pusă permanent în

imposibilitatea de a obține un punct de vedere ori de câte ori reportajele sau

emisiunile sale ating subiecte de interes local care vizează activitatea

Primăriei Brașov, în aceste condiții, reclamanta neputând să asigure

pluralismul opiniilor, dreptul la informare a publicului urmând a fi

întotdeauna prejudiciat.

Astfel, s-a reținut

că, modul în care a fost sancționată reclamanta aduce o atingere gravă

protecție libertății de exprimare, garantată de art. 10 din Convenția Europeană

a Drepturilor Omului și de art. 30 din Constituție.

În esență, față de

înscrisurile depuse și depozițiile de martori, instanța a apreciat că în cauză,

nu se poate reține în sarcina reclamantei o încălcare a dispozițiilor art. 42

și nici a prevederilor art. 71 din C. audiovizualului așa cum a reținut pârâta

prin actul atacat.

Cât privește apărarea

formulată de pârâtă prin întâmpinarea depusă la dosar, instanța a înlăturat-o

ca neîntemeiată și nelegală, reținând că nu este vorba de o încălcare a C.

deontologic de către moderatorii postului de televiziune M. și nici a

prevederilor legale privind realizarea emisiunilor informative, dezbaterea

problemelor politice și culturale, știrile de jurnal dezbătute pe larg în

cadrul emisiunilor prezentate.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, care

a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate, admiterea excepției

tardivității și respingerea contestației ca tardivă.

Se arată în esență

că, acțiunea reclamantei a fost introdusă peste termenul legal instituit de

legiuitor, iar în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc.

civ., instanța de fond trebuia să se pronunțe cu prioritate asupra excepției

tardivității introducerii acțiunii invocată de CNA prin întâmpinarea depusă la

fondul cauzei.

Înalta Curte

analizând actele și lucrările dosarului în raport cu hotărârea atacată, și

dispozițiile legale incidente cauzei, constată că recursul este fondat.

Potrivit

dispozițiilor art. 93 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu

modificările și completările ulterioare, deciziile de sancționare adoptate de

Consiliu în conformitate cu prevederile art. 90 și 91 își produc efectele de la

data comunicării.

Alin. (3) al

aceluiași articol, prevede că actele emise de Consiliu (sancțiunile pentru

încălcarea dispozițiilor Legii audiovizualului) pot fi atacate direct la secția

de contencios administrativ a curții de apel, fără a fi necesară formularea

unei plângeri prealabile, în termen de 15 zile de la comunicare; termenul de 15

zile nu suspendă de drept efectele acestora.

Așa cum se poate

observa, faptul că intimata-reclamantă a luat cunoștință de conținutul deciziei

de sancționare contestate, o reprezintă transmiterea, prin fax, în aceeași zi

cu comunicarea deciziei de sancționare contestate, respectiv 14 februarie 2011,

a contestației înregistrate la CNA în 14 februarie 2011, prin care

intimata-reclamantă a solicitat Consiliului reanalizarea Deciziei nr. 198 din

10 februarie 2011, contestație ce are inserată în partea de sus, numele

postului ce-i aparține intimatei-reclamante, data, ora transmiterii și numărul

de fax al acesteia. Contestația a fost respinsă de Consiliu, în Decizia nr. 232

din 3 martie 2011, decizie aflată la dosarul de fond al cauzei.

Ținând cont de aceste

argumente și calculând pe zile libere, conform dispozițiilor art. 101 C. proc.

civ., ultima zi pentru depunerea acțiunii a fost 2 martie 2011.

Prin raportare la

textele legale citate, rezultă că, de la data comunicării actului contestat,

respectiv, 14 februarie 2011, intimata-reclamantă avea la dispoziție termenul

instituit de legiuitor de 15 zile pentru a se adresa, cu cerere, instanței de contencios

administrativ a Curții de apel împotriva actului de sancționare.

Pentru aceste

considerente, în temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 312 C. proc. civ.,

recursul declarat va fi admis, va fi casată sentința recurată, cu consecința

admiterii excepției tardivității și respingerii contestației formulată de

reclamantă ca tardivă.

Admite recursul

declarat de Consiliul Național al Audiovizualului împotriva Sentinței nr. 150/F

din 28 iunie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința

recurată.

Admite excepția

tardivității și respinge contestația formulată de SC C. SRL ca tardivă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 octombrie 2014.

Procesat de GGC - CL

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2014-09-25
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3435/2014
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta S
ÎCCJ 2012-10-30
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4422/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual La data de 29 aprilie 2011, s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Brașov, sub nr. 423/64/2011, cererea form
ÎCCJ 2014-03-07
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1170/2014
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată. Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios adminis
ÎCCJ 2014-02-04
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 488/2014
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A.T.G. SA a solicitat, în c
ÎCCJ 2013-11-01
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7040/2013
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC T. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul National al Audiovizualului, a formulat contestație împotriva Deciziei CNA nr. 250 din 17 mai
Sursă