ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7040/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7040/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC T. SRL, în

contradictoriu cu pârâtul Consiliul National al Audiovizualului, a formulat contestație

împotriva Deciziei CNA nr. 250 din 17 mai 2012, prin care a solicitat anularea

acestei decizii și, în consecință, anularea sancțiunii amenzii în valoare de

5.000 lei.

Prin sentința civilă nr. 4790 din 6

septembrie 2012 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. T. SRL

(Televiziunea Prahova), în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al

Audiovizualului, ca neîntemeiată, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de

judecată.

Pentru a pronunța această soluție

instanța de fond a reținut că prin Decizia nr. 250 din data de 17 mai 2012,

pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului a aplicat reclamantei SC T. SRL,

ce deține postul de televiziune Televiziunea Prahova, sancțiunea amenzii în

cuantum de 5.000 lei, reținându-se în sarcina acesteia încălcarea prevederilor

art. 34 alin. (1) și art. 40 alin. (1) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul

de reglementare a conținutului audiovizual, precum și a art. 4 alin. (3) și

art. 6 alin. (4) lit. b) din Decizia nr. 195/2012 privind principii și reguli

de desfășurare, prin intermediul posturilor de radio și de televiziune, a

campaniei electorale din anul 2012 pentru alegerea autorităților administrației

publice locale.

În cuprinsul acestei decizii s-a reținut

că, în data de 14 mai 2012, postul Televiziunea Prahova a difuzat un promo

pentru noul număr al publicației săptămânale A., materialul de promovare

începând cu prezentarea primei pagini care îl înfățișa, în prim plan, pe dl. A.V.,

primar în funcție al Municipiului Ploiești și candidat din partea P., pentru un

nou mandat, iar în partea dreaptă sus pe contracandidatul acestuia din partea U.,

dl. I.B., cu mențiunea „primar pentru Ploiești

”

.

Deși pe fundal sonor s-a anunțat că va fi prezentat conținutul respectivei

publicații, în realitate, au fost formulate acuzații neprobate, cu caracter

penal la adresa d-lui V., acuzații de natură a-i prejudicia imaginea.

De asemenea, s-a reținut că în cadrul

emisiunii electorale „A IV-A P., difuzată în ziua de 15 mai 2012, în cadrul

calupului de publicitate electorală a fost difuzat un spot electoral al

candidatului la funcția de primar al Municipiului Ploiești din partea U., dl. I.B.,

spot care a conținut un limbaj injurios, de natură a aduce atingere demnității

umane.

Instanța de fond a observat că

reclamanta s-a apărat susținând că atât promo-ul publicației săptămânale A. din

data de 14 mai 2012, cât și calupul de publicitate electorală prezentat în

cadrul emisiunii „A IV-A P." din data de 15 mai 2012, reprezintă

manifestări ale dreptului la liberă exprimare, invocând în acest sens art. 62

alin. (1) din Legea nr. 67/2004 și art. 30 alin. (1) din Constituția României.

Din conținutul raportului de

monitorizare cu privire la promo-ul publicației săptămânale A. din data de 14

mai 2012 reiese că reclamanta și-a încălcat obligația de a informa publicul

spectator în mod corect și imparțial cu privire la faptele prezentate în

condițiile în care cei care le-au afirmat nu au produs probe din care să reiasă

temeinicia afirmațiilor lor. Astfel, din conținutul concret a acestor ediții,

se observă că în cadrul acestui promo s-au expus o serie de fapte obiective

(ex. „(...) a plantat câte o floare pentru fiecare euro furat din bani publici”;

„(...) același primar trebuie chemat de procurori să dea cu subsemnatul pentru

declarații false", fără însă a fi prezentate probele pe care aceste

afirmații se bazează.

Nu în ultimul rând s-a reținut că

existența în presa scrisă a unor materiale în care sunt aduse acuzații la

adresa primarului municipiului Ploiești nu reprezintă o cauză exoneratoare de

răspundere pentru reclamantă, nici nu poate fi interpretată ca reprezentând

probe ale afirmațiilor din cadrul promo-ului menționat.

S-a apreciat de către instanța de fond

că această presupusă diferențiere nu există în condițiile în care și o

publicație scrisă reprezintă un produs, în vederea comercializării căruia s-a

procedat la efectuarea unei campanii publicitare.

În cauză nu există niciun element care

să facă distincții între acest produs și un altul, oricare ar fi natura

acestuia, în contextul în care intenția promo-ului este acela de a-l face cunoscut,

a determina populația să-l achiziționeze, iar pe cale de consecință să asigure

realizarea scopului comercial.

Prin urmare, instanța de fond a

considerat că și promovarea unei publicații scrise se circumscrie sferei

spotului publicitar comercial, ce trebuie să respecte exigențele art. 4 alin. (3)

din Decizia nr. 195/2012.

Referitor la spotul publicitar

electoral difuzat în data de 15 mai 2012 în cadrul emisiunii A IV-A P., s-a

reținut că potrivit art. 3 alin. (3) din Legea audiovizualului, răspunderea

pentru conținutul serviciilor de programe difuzate revine, în condițiile legii,

furnizorului de servicii media audiovizuale, în speță reclamantei. Așadar,

chiar dacă spotul publicitar electoral era realizat în integralitate de

candidatul în cauză, răspunderea pentru conținutul acestuia revine exclusiv

reclamantei, iar nu candidatului la funcția de primar al Municipiului Ploiești

care a realizat spotul electoral respectiv.

Curtea de Apel a mai arătat că în

cuprinsul spotului publicitar electoral menționat se fac referiri la adresa

unui contracandidat, din raportul de monitorizare rezultând că s-a afirmat

„Cred că experimentul pe care l-a făcut în Ploiești maimuța portocalie s-a

dovedit un eșec

”

.

Deși reclamanta a afirmat că

realizatorul spotului nu a făcut trimitere la o persoană, ci la un mecanism

politic considerat defectuos, Curtea de Apel a precizat că din conținutul

acestuia rezultă contrariul. Astfel, s-a constatat că realizatorul spotului a

menționat Municipiul Ploiești, locul unde s-ar fi desfășurat „experimentul”,

respectiv localitatea în care se candida pentru funcția de primar, și s-a

referit la persoana care a deținut funcția de primar, aspect ce rezultă fără

putință de tăgadă prin folosirea substantivului „maimuță”, iar nu la un

mecanism așa cum s-a susținut, care nu poate fi caracterizat global prin

cuvântul menționat.

Totodată, s-a apreciat că utilizarea

unui astfel de termen este în contradicție cu prevederile art. 6 alin. (4) lit.

b) din Decizia nr. 195/2012, fiind de natură a atinge demnitatea umană.

Împotriva hotărârii instanței de fond,

reclamanta SC T. SRL a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea recursului încadrat în

drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se arată că instanța de

fond a interpretat necorespunzător textele normative aplicabile în speță și nu

a raportat dispozițiile incidente la situația de fapt dedusă judecății. În

concret, recurenta a făcut trimitere la prevederile art. 34 alin. (1) și art.

40 alin. (1) din Decizia nr. 220/2011.

Pentru emiterea unei sancțiuni,

membrii C.N.A. trebuiau sa analizeze conținutul concret al materialului de

promovare, prin raportare la reglementările legale care vizează dreptul la

libera exprimare.

Recurenta mai susține că sunt de

notorietate abuzurile comise de primarul în funcție și maniera detaliată în

care acestea au fost expuse în presa locală pe parcursul mandatului său.

Așadar, afirmațiile invocate de către

membrii CNA au avut la bază informații care nu au caracter de noutate sau în

prima reprezentație pentru opinia publică, cum de altfel, nu era cea dintâi a

oară când numele acestuia era alăturat faptelor descrise de candidatul în

cauză.

Recurenta consideră că susținerile

aparent „defăimătoare" nu sunt în măsură să aducă în vreun fel atingere

reputației, cinstei, demnității, onoarei, prestigiului, integrității dlui. V. sau

imaginii publice a acestuia, întrucât îndelunga mediatizare a faptelor sale a

produs demult pentru opinia publica o încadrare corespunzătoare a tipologiei

sale, iar instanța de fond trebuia să observe neîncălcarea de către recurentă a

textului legal învederat.

Se mai arată că instanța de fond a

apreciat în mod greșit că se impune luarea în considerarea a poziției membrilor

C.N.A., care menționează eronat că, în realitate, spotul comercial prin care se

dorea promovarea unei publicații, reprezenta în realitate o referire la un

candidat la funcția de primar al Municipiului Ploiești, încălcându-se astfel

dispozițiile incidente conform cărora radiodifuzorii nu pot difuza spoturi

publicitare comerciale în care apar candidați.

Spotul publicitar electoral în cauză

aparține unui candidat la funcția de primar al Municipiului Ploiești. În

condițiile în care acest spot a fost realizat în integralitate de candidatul în

cauză, respectiv de echipa sa, atât sub aspectul imaginii, cât și sub aspectul

fundalului sonor și al mesajului transmis, nu poate fi trasă la răspundere,

respectiv sancționată, având în vedere culpa exclusivă a candidatului în cauză

cu privire la spotul electoral realizat.

Pe de altă parte, formularea utilizată

în respectivul spot publicitar este departe de a fi tendențioasă sau

jignitoare. În mod vădit, realizatorul spotului nu a făcut trimitere la o

persoană, ci a făcut trimitere la un mecanism politic considerat a fi

defectuos, aspect dovedit de articolele existente în presa locală și nu numai.

Examinând cauza și sentința recurată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile legale incidente

pricinii, inclusiv cu cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție

instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 34 alin. (1) din Decizia

nr. 300/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual: „Orice

persoană are dreptul la propria imagine, iar conform art. 40 alin. (1):- „În

virtutea dreptului la propria imagine, în cazul în care în programele

audiovizuale se aduc acuzații unei persoane privind fapte sau comportamente

ilegale ori imorale, acestea trebuie susținute cu dovezi, iar persoanele

acuzate au dreptul să intervină pentru a-și exprima punctul de vedere; dacă

acuzațiile sunt aduse de furnizorul de servicii media audiovizuale, acesta

trebuie să respecte principiul audiatur et altera pars; în situația în care

persoana vizată refuză să prezinte un punct de vedere, trebuie să se precizeze

acest fapt”.

În cauza de fată, în sarcina

recurentei-reclamante s-a reținut faptul că postul Televiziunea Prahova, ce-i

aparține, a difuzat în data de 14 mai 2012 un promo pentru noul număr al

publicației săptămânale A. cu încălcarea dispozițiilor legale din domeniul

audiovizual.

Astfel, materialul de promovare a

respectivei publicații a început cu prezentarea primei pagini care îl înfățișa,

în prim plan, pe dl. A.V., primarul în funcție al Municipiului Ploiești și

candidat din partea P. pentru un nou mandat, iar în partea dreaptă sus, pe

contracandidatul acestuia din partea U., dl. I.B., cu mențiunea „primar pentru

Ploiești”.

Deși materialul audiovizual respectiv

a fost prezentat de recurenta-reclamantă ca fiind un spot comercial prin care

s-a dorit promovarea unei publicații, în realitate, spotul respectiv a făcut

referire la un candidat pentru funcția de primar al Municipiului Ploiești, a

cărei imagine se regăsea pe prima pagină a revistei, fapt ce contravine

prevederilor art. 4 alin. (3) din Decizia nr. 195/2012 privind principii și

reguli de desfășurare, prin intermediul posturilor de radio și de televiziune,

a campaniei electorale din anul 2012 pentru alegerea autorităților

administrației publice locale.

Potrivit dispozițiilor invocate, în

perioada campaniei electorale, radiodifuzorii nu pot difuza spoturi publicitare

comerciale în care apar candidați.

Membrii Consiliului au analizat și conținutul

emisiunii electorale A IV-A P., difuzată în data de 15 mai 2012, și au

constatat că au fost încălcate dispozițiile art. 6 alin. (4) lit. b) din

Decizia nr. 195/2012, întrucât spotul electoral de promovare a candidatului la

funcția de primar al Municipiului Ploiești din partea USL, dl. I.B. difuzat în

cadrul calupului de publicitate electorală a conținut un limbaj injurios, de

natură a aduce atingere demnității umane.

Art. 62 alin. (1) din Legea nr.

67/2004 oferă posibilitatea candidaților de a-și exprima opiniile prin orice

mijloc de informare, de a-și prezenta programele electorale și activitatea lor

de campanie electorală, iar art. 30 alin. (1) din Constituția României prevede

inviolabilitatea libertății de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a

credințelor și libertatea creațiilor de orice fel.

Înalta Curte constată că

recurenta-reclamantă nu a fost sancționată pentru că nu ar fi oferit

posibilitatea candidaților să-și exprime opiniile sau să-și prezinte programele

electorale sau activitatea lor de campanie electorală, ci pentru că spotul

comercial prin care s-a dorit promovarea unei publicații, a avut un conținut de

natură să prejudicieze imaginea primarului în funcție al municipiului Ploiești,

iar, pe de altă parte a făcut referire la un candidat pentru funcția de primar

al Municipiului Ploiești, a cărei imagine se regăsea pe prima pagină a

revistei, fapt interzis de prevederile legale.

Deci, în cauza de fată nu este vorba

de o restricție a libertății de exprimare a gândurilor, opiniilor sau a

credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, ci de respectarea unor

drepturi fundamentale ale omului prevăzute atât în Constituția României, cât și

în legislația audiovizuală.

Instanța de control judiciar are în

vedere și jurisprudența CEDO, conform căreia presei îi revine obligația de a

comunica, cu respectarea responsabilităților și îndatoririlor sale,

informațiile și ideile asupra chestiunilor politice, precum și asupra altor

teme de interes general.

Prin urmare, limitarea concretă a

libertății de exprimare este acceptată dacă este prevăzută de lege, cu

realizarea unui control efectiv al proporționalității între scopul urmărit prin

acea limitare și mijloacele folosite, în conformitate cu regulile stricte ale

art. 53 din Constituția României.

În cazul de fată, nu este vorba de o

restricție a libertății de exprimare a gândurilor, opiniilor sau a credințelor

și libertatea creațiilor de orice fel, astfel cum invocă recurenta-reclamantă,

ci este vorba de nerespectarea unor dispoziții și responsabilități instituite

în sarcina sa, în calitate de furnizor de servicii media audiovizuale,

prevederi care, prin conținutul lor, fie erau interzise de lege, fie au fost de

natură să afecteze dreptul la imagine și la demnitate a unor persoane.

Prin urmare, interdicția de a nu

difuza spoturi publicitare comerciale în care apar candidați este prevăzută de

lege, urmărește un scop legitim și necesar într-o societate democratică, iar

prin promovarea unor spoturi electorale al căror conținut a fost de natură să

prejudicieze dreptul la imagine și la demnitate a unor persoane,

recurenta-reclamantă nu a respectat prevederile legale din domeniul în care își

desfășoară activitatea.

În ceea ce privește spotul publicitar privind

publicația săptămânală A., instanța de fond, în mod corect a reținut că „art.

62 alin. (1) din Legea nr. 67/2004 nu este aplicabil, în condițiile în care

scopul difuzării acestuia este acela de a promova publicația, așadar unul pur

comercial, iar nu de a facilita exprimarea opiniilor partidelor politice,

alianțelor politice, alianțelor electorale sau a cetățenilor în cadrul

campaniei electorale”.

Înalta Curte constată că, în mod

corect instanța de fond a apreciat că „reclamanta și-a încălcat obligația de a

informa publicul spectator în mod corect și imparțial cu privire la faptele

prezentate, în condițiile în care cei care le-au afirmat nu au produs probe din

care să reiasă temeinicia afirmațiilor lor”, opinând că „în cadrul acestui

promo s-au expus o serie de fapte obiective (ex. „(...) a plantat câte o floare

pentru fiecare euro furat din bani publici”; „(...) același primar trebuie

chemat de procurori să dea cu subsemnatul pentru declarații false", fără

însă a fi prezentate probele pe care aceste afirmații se bazează.”

Astfel, instanța de fond în mod corect

a reținut că dispozițiile art. 4 alin. (3) nesocotite de recurenta-reclamantă

„sunt clare și lipsite de echivoc, instituind obligația radiodifuzorilor de a

nu difuza spoturi publicitare comerciale în care apar candidați”.

Așa-zisul promo prin care

recurenta-reclamantă a dorit să promoveze publicația A., în timpul campaniei

electorale, în alte condiții legale decât cele permise, a fost în realitate un

spot comercial care făcea referire la un candidat la funcția de primar al

Municipiului Ploiești, a cărei imagine se regăsea pe prima pagină a revistei

respective.

De asemenea, instanța de fond a

apreciat că „promovarea unei publicații scrise se circumscrie sferei spotului

publicitar comercial, ce trebuie să respecte exigențele art. 4 alin. (3) din

Decizia nr. 195/2012”, dispoziții ce stabilesc anumite limite în care spoturile

publicitare comerciale pot fi realizate și difuzate.

La momentul difuzării spotului,

recurenta-reclamantă nu a avut în vedere, nicio clipă, respectarea obligațiilor

legale asumate la eliberarea licenței audiovizuale, ci a ținut cont în primul

rând de interesele sale economice ce derivau din promovarea revistei

respective, promovare impusă, așa cum susține, de realitățile economice și de

nevoia obiectivă a agenților economici de a-și vinde publicațiile.

Potrivit art. 3 alin. (3) din Legea

audiovizualului, răspunderea pentru conținutul serviciilor de programe difuzate

revine, în condițiile legii, furnizorului de servicii media audiovizuale, în

speță recurentei-reclamante, aspect reținut și de către instanța de fond în

considerentele sentinței pronunțate.

Prin urmare, Înalta Curte constată că

susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar

instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, pe care o va

menține.

În consecință, pentru considerentele

arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC T. SRL împotriva sentinței civile nr. 4790 din 6 septembrie 2012

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi

1 noiembrie 2013.