ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 278/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 278/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC P. SRL a solicitat în

contradictoriu cu pârâții Consiliul General al Municipiului București -

Administrația Străzilor și Directorul General al Administrației Străzilor

București - R.A., aplicarea directorului general a unei amenzi de 20% din

salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând cu data de 13

noiembrie 2008 până la data executării Deciziei civile nr. 2197 din 13

octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, și obligarea pârâtelor la plata unor

despăgubiri pentru întârziere în cuantum de 83.496.297,39 lei.

În

motivarea acțiunii reclamanta a arătat că, prin Decizia civilă nr. 2197 din 13

octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, irevocabilă, s-a constatat nelegalitatea

documentațiilor de atribuire precum și a procedurilor de achiziție derulate

conform acestora, privind atribuirea contractelor de prestări servicii având ca

obiect gestionarea și întreținerea semnalizării orizontale și verticale de pe

străzile aflate în administrarea Primăriei Municipiului București, pachetele

1-5 și 7.

Prin

aceeași hotărâre, instanța a anulat documentația de atribuire precum și

întreaga procedură de achiziție derulată conform acesteia, pentru pachetul 6 și

a dispus reluarea procedurii de achiziție pentru acest pachet.

A

mai arătat reclamanta că s-a adresat cu o notificare pârâtei Administrația

Străzilor București, în atenția d-nei director R.A., înregistrată sub nr. 3327

din 19 februarie 2009 și cu o plângere prealabilă la data de 9 martie 2009 prin

care a solicitat să pună în executare hotărârea judecătorească, dar pârâții nu

au dat curs acestei solicitări, creând un grav prejudiciu societății.

A

mai precizat reclamanta că suma de 83.496.297,39 lei solicitată cu titlu de

despăgubire reprezintă contravaloarea (fără T.V.A.) a tuturor contractelor de

lucrări atribuite de Administrația Străzilor București, cu încălcarea legii.

Prin

sentința civilă nr. 45/ CC din 24 iunie 2009, pronunțată în camera de consiliu,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

admis acțiunea formulată de reclamanta SC P. SRL, în contradictoriu cu pârâții

Consiliul General al Municipiului București - Administrația Străzilor și

Directorul General al Administrației Străzilor - R.A. și în baza art. 24 din

Legea nr. 554/2004 a aplicat pârâtei R.A. - Director General al Administrației

Străzilor București, o amendă de 20%din salariul de 600 lei minim brut pe

economie pe zi de întârziere de la data de 13 noiembrie 2008 și până la data

reluării procedurii achiziției publice pentru lotul nr. 6, în baza Deciziei civile

nr. 2197 din 13 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosar.

Totodată

a obligat pârâții, în solidar, să plătească despăgubiri reclamantei pentru

întârziere de 50 de lei pe zi de întârziere, începând cu data de 13 noiembrie 2008

și până la reluarea procedurii achiziției publice.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în conformitate cu dispozițiile art.

24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „dacă în urma admiterii acțiunii

autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice

actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite

operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se

face în termenul prevăzut în cuprinsul acestuia, iar în lipsa unui astfel de

termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a

hotărârii".

A

mai reținut prima instanță că apărarea făcută de pârâta R.A., în sensul că a

existat o imposibilitate obiectivă de punere în executare a hotărârii, deoarece

pentru toate cele 7 pachete de lucrări, inclusiv pachetul 6 s-au încheiat

contracte de achiziție publică, nu poate fi primită. A apreciat instanța de

fond ca prin Decizia nr. 2197/2008, Curtea de Apel București a dispus reluarea

procedurii privind atribuirea contractului de achiziție doar cu privire la

pachetul nr. 6, întrucât pentru celelalte pachete fuseseră încheiate

contractele de achiziție, iar autoritatea publică Administrația Străzilor

București, în calitate de intimată, a avut posibilitatea să probeze în fața

instanței care a pronunțat Decizia nr. 2197/2008 că la data când au avut loc

dezbaterile se încheiase un contract și pentru pachetul nr. 6.

A

concluzionat că orice apărare a pârâților în sensul că au adus la cunoștință

instanței, dar aceasta nu a ținut cont de împrejurarea că a fost încheiat

anterior un contract și pentru lotul nr. 6, ori, dimpotrivă că nu au adus la

cunoștință instanței din motive mai presus de voința lor, sunt aspecte care fie

nu rezultă din dosar, fie țin exclusiv de culpa pârâților și vizează

modalitatea în care au apărat interesele autorității publice în proces.

În

același sens a mai reținut instanța de fond că nu se poate invoca

imposibilitatea de executare a deciziei menționate, deoarece existența unui

contract, neadusă la cunoștința instanței, este un aspect ce ține de culpa

pârâților și nu poate fi opus punerii în executare a unei hotărâri irevocabile,

astfel încât dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sunt pe

deplin incidente, fiind justificată aplicarea unei amenzi de 20% din salariul

minim brut pe economie conducătorului autorității pârâte.

Pe

de altă parte, în ceea ce privește capătul de cerere referitor la acordarea

unor despăgubiri de întârziere, a constatat Curtea de Apel București că deși art.

24 nu prevede un cuantum fix pentru acestea, suma de 50 de lei pe zi de

întârziere stabilită cu acest titlu este suficientă, apreciindu-se excesivă

suma solicitată de reclamantă. S-a mai reținut că despăgubirile pentru

întârziere prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 au rolul de a

determina executarea obligației de pârât, respectiv aceea de a relua procedura

licitației publice pentru lotul nr. 6, ele fiind despăgubiri pentru întârziere

și nu pentru prejudiciul cauzat, acesta din urmă putând fi solicitat, fie în

temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, fie pe calea unei acțiuni în

despăgubiri, prevăzută de dispozițiile art. 285 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006.

Împotriva

acestei sentințe au declarat recurs, reclamanta SC P. SRL, precum și pârâtele R.A.

- Directorul General al Administrației Străzilor București și Administrația

Străzilor București susținând că aceasta este nelegală și netemeinică.

Prin

recursul formulat, R.A.-Directorul General al Administrației Străzilor

București și Administrația Străzilor București, invocând dispozițiile art. 304

1

,

312 alin. (3) din C. proc. civ., au adus, în esență, următoarele critici

sentinței recurate:

- instanța nu a ținut

cont de aspectele invocate ce privesc lipsa calității de ofertant a

intimatei-reclamante pentru pachetul de străzi 6, lipsa de interes a acesteia

pentru acest pachet, astfel că aceasta nu putea solicita punerea în executare a

deciziei nr. 2197 din 13 octombrie 2008.

Neparticipând la

procedura pentru atribuirea pachetului 6 prin nedepunerea ofertei

intimata-reclamantă nu este afectată sau prejudiciată de nepunerea în

executarea a măsurii instanței de judecată.

- în mod eronat prima

instanță a aplicat amenda și a acordat despăgubiri pentru întârziere începând

cu 13 noiembrie 2008 și până la data reluării procedurii achiziției publice

pentru lotul nr. 6, întrucât reluarea acestei proceduri este imposibilă

deoarece contractul fusese deja încheiat sub nr. 36/04. 03. 2008, iar în

prezent lucrările de interes public sunt aproape executate.

Se susține că acest

contract a fost legal încheiat, putând fi anulat doar dacă ar fi fost încheiat

în perioada de suspendare a procedurii de atribuire, ori procedura nu a fost

suspendată.

Reluarea procedurii

este imposibilă cu atât mai mult cu cât contractul încheiat este perfect

valabil, numai instanța de judecată putând dispune anularea, nu și autoritatea

contractantă.

Prin urmare,

recurentele-pârâte arată că nu poate fi reținută vinovăția lor în ceea ce

privește neexecutarea Deciziei nr. 2197/2008 întrucât s-au aflat în

imposibilitate obiectivă de a o executa.

Recurenta - reclamantă

SC P. SRL, prin recursul formulat a invocat dispozițiile art. 304

1

C.

proc. civ. și a adus, în esență, următoarele critici hotărârii recurate:

- deși dispozitivul

sentinței atacate cuprinde mențiunea „admite acțiunea”, în realitate este vorba

de o admitere în parte a acțiunii sale, nefiindu-i acordată suma de

83.496.297,39 lei reprezentând despăgubiri de întârziere.

- despăgubirile de întârziere

acordate de instanța de fond sunt derizorii și nu acoperă prejudiciul suferit

ca urmare a refuzului pârâtelor de a executa Decizia civilă nr. 2197 din 13

octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ

și fiscal.

Aceste despăgubiri au

fost evaluate la suma de 83.496.297,39 lei și reprezintă valoarea (fără TVA) a

tuturor contractelor de lucrări atribuite de Administrația Străzilor

contracandidatelor. Se precizează că valoarea despăgubirilor pe fiecare zi de

întârziere este de 83.831,62 lei.

Recurentele - pârâte

au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului SC P. SRL

ca nefondat pentru aceleași considerente invocate în cererea de recurs.

De asemenea, se arată

că despăgubirile solicitate de 83.496.297,39 lei, respectiv 24.856.003,62 euro (valoarea

însumată a contractelor de lucrări) este nejustificată și urmărește o

îmbogățire fără just temei.

Se susține și faptul

că nu s-a făcut dovada de către reclamantă că a suferit o vătămare și un

prejudiciu, cu atât mai mult cu cât nu este dovedit faptul că ar fi avut o

șansă reală de a câștiga contractul.

Se arată că prin

acțiunile în anularea contractelor de achiziții publice aflate pe rolul

Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal, s-au

solicitat și despăgubiri în valoare de 83.496.297,39 lei.

Recurentele-pârâte au

depus și concluzii scrise în sensul celor menționate în cererea de recurs și

întâmpinare.

SC P. SRL a formulat

întâmpinare solicitând respingerea recursului recurentelor-pârâte ca nefondat,

menționând că imposibilitatea punerii în executare a deciziei nr. 2197/2008,

irevocabilă, nu poate fi reținută deoarece autoritatea contractantă nu a

inițiat procedura de anulare a contractelor încheiate cu încălcarea legii.

Se precizează că

nefiind reluată procedura de achiziție publică pentru pachetul 6 de lucrări nu

i se poate imputa că nu a depus ofertă.

Prin concluziile

scrise depuse recurenta-reclamantă reiterează susținerile anterioare, cu

precizarea că despăgubirile de întârziere acordate, de 50 lei pe zi de

întârziere nu acoperă prejudiciul suferit ca urmare a refuzului pârâtelor de a

pune în executare Decizia nr. 2197/2008.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, analizând recursul declarat de recurentele R.A.- Directorul

General al Administrației Străzilor București și Administrația Străzilor

București în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la

dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente cât și de prevederile art. 304

1

C. proc. civ., apreciază că acesta este fondat, pentru considerentele ce

urmează a fi expuse.

Prin Decizia nr. 2197/2008

a Curții de Apel București - Secția de contencios administrativ și fiscal,

urmare a admiterii în parte a plângerilor formulate de recurenta-reclamantă și

de SC A.S.S. A.S. GMBH, s-a dispus anularea parțială a Deciziei nr. 2486/CC/3505

din 8 octombrie 2007 a C.N.S.C. S-a constatat nelegalitatea documentațiilor de

atribuire precum și a procedurilor de achiziție derulate conform acestora,

privind atribuirea contractelor de prestări servicii, având ca obiect

gestionarea și întreținerea semnalizării orizontale și verticale de pe străzile

aflate în administrarea Primăriei Municipiului București - pachetele 1 - 5 și

7, reținându-se că pentru acestea au fost încheiate contractele de achiziție

publică, iar petentele au deschisă calea acțiunii în despăgubiri, conform art. 285

alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006. S-a anulat documentația și întreaga procedură

de achiziție publică - pachet 6, s-a dispus reluarea procedurii cu privire la

acest pachet și au fost respinse restul pretențiilor formulate.

În considerentele

acestei decizii s-a statuat, cu putere de lucru judecat că nu reprezintă o

încălcare a dispozițiilor legale în materia achizițiilor publice faptul că

autoritatea contractantă a lotizat lucrările în 7 pachete, iar acest fapt nu

restrânge dreptul celor interesați de a depuse oferte pentru toate cele 7

pachete, nefiind reținute ca întemeiate criticile formulate în acest sens de recurenta-reclamantă.

De asemenea, din

aceeași decizie rezultă că a fost admisă în parte plângerea acestei recurente -

reclamante doar în ceea ce privește constatarea nelegalității documentațiilor

de atribuire precum și a procedurilor de achiziție derulate cnform acestora,

privind atribuirea contractelor de prestări servicii, având ca obiect

gestionarea și întreținerea semnalizării orizontale și verticale de pe străzile

aflate în administrarea Primăriei Municipiului București - pachetele 1 - 5 și 7

pentru care aceasta a depus ofertă.

Din cuprinsul

aceleiași decizii nu rezultă că recurenta-reclamantă SC P. SRL a depus o ofertă

și pentru pachetul 6, fapt dealtfel necontestat de aceasta, care a menționat în

recurs că nefiind reluată procedura de achiziție publică pentru acest pachet nu

i se poate imputa că nu a depus ofertă.

Prin urmare, în

raport de cele reținte, recurenta-reclamantă SC P. SRL nu era afectată de

neexecutarea Deciziei nr. 2197/2007 deoarece dispoziția referitoare la anularea

documentației de atribuire și a întregii proceduri de achiziție derulată pentru

pachetul 6, cât și a celei care vizează reluarea procedurii de achiziție

publică cu privire la acest pachet nu se adresează acesteia, dată fiind lipsa

calității de ofertant pentru acest pachet pentru care s-a declanșat anterior

procedura de achiziție publica de autoritatea contractantă.

În concluzie,

criticile formulate de recurentele - pârâte care vizează aceste aspecte sunt

fondate, astfel că soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală întrucât

dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și

completările ulterioare, pot fi aplicate doar în situația în care hotărârea

definitivă și irevocabilă ce nu a fost executată în termenul legal se referă la

persoana care are dreptul de a solicita executarea.

În această situație

sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În raport de

considerentele expuse cât și de dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, se apreciază că

acțiunea formulată de reclamantă este neîntemeiată.

Având în vedere

aceste aspecte, sunt lipsite de relevanță celelalte critici referitoare la

imposibilitatea de a pune în executare Decizia nr. 2197/2008 ca urmare a

încheierii contractului de achiziție publică nr. 36 din 4 martie 2008 pentru pachetul

nr. 6.

Înalta Curte, față de

cele reținute și în temeiul art. 312 alin. (1) teza I, alin. (3) C. proc. civ.,

coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările

ulterioare, va admite recursul formulat de recurentele - pârâte, va casa

sentința atacată și pe fond va respinge acțiunea formulată de reclamantă ca

neîntemeiată.

Ținând seama de

considerentele pentru care s-a apreciat ca fondat recursul formulat de

recurentele-pârâte și pe cale de consecință a fost adoptată soluția de

respingere a acțiunii ca neîntemeiată, recursul formulat de recurenta-

reclamantă SC P. SRL este nefondat sub toate aspectele criticate, urmând a fi

respins în temeiul art. 312 alin. (1) teza II, C. proc. civ., coroborat cu art.

20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

De

altfel, din înscrisurile depuse la dosar, respectiv certificatul din 24

septembrie 2009 emis în Dosarul nr. 16655/3/CA/2009 de Tribunalul București, secția

de contencios administrativ și fiscal rezultă că recurenta-reclamantă a

solicitat pe cale separată despăgubiri în cuantum de 83.496.297,39 lei

reprezentând contravaloare fără TVA a contractelor de achiziție publică

încheiate ilegal în opinia sa de autoritatea contractantă, avându-se în vedere

și Decizia nr. 2197 din 13 octombrie 2008 a Curții de Apel București - Secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC P. SRL București împotriva sentinței civile nr. nr. 45/CC din 24

iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal

Admite recursul

declarat de R.A. - Director General al Administrației Străzilor București și

Administrația Străzilor București, împotriva aceleiași sentințe.

Casează sentința

recurată și pe fond, respinge acțiunea formulată de reclamanta SC P. SRL, ca

neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2010.