ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4871/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1265 din 5 octombrie 2006, a Tribunalului București, secția a III-a civilă, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 6918

din 19 octombrie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, a fost admisă acțiunea reclamanților formulată în contradictoriu

cu pârâtul Municipiul București prin Primarul General, dispunându-se anularea

Dispoziției nr. 5180 din 23 ianuarie 2006 emisă de acesta și obligarea la

emiterea unei decizii prin care să se prevadă acordarea către reclamanți a unor

măsuri reparatorii prin echivalent, constând în alte bunuri sau servicii

oferite în echivalent, pentru imobilul situat în București, sector 2.

La data de 21 octombrie

2007, reclamanții s-au adresat Primăriei Municipiului București prin Primar,

solicitând emiterea unei dispoziții potrivit dispozitivului sentinței civile nr.

1265 din 5 octombrie 2006, iar ulterior au notificat pârâtul la 24 septembrie

2007, prin intermediul Biroului executorului judecătoresc în același sens.

Prin sentința nr. 359 din 3

februarie 2009 Curtea de Apel București a admis în parte cererea formulată de

reclamanți, a obligat pârâta la emiterea unei dispoziții privind acordarea

măsurilor reparatorii prin echivalent constând în alte bunuri sau servicii

potrivit sentinței civile nr. 1265 din 5 octombrie 2006 și în baza art. 24 alin.

(2) din Legea nr. 554/2004 a aplicat conducătorului autorității publice pârâte

o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere de la data

rămânerii irevocabile a prezentei sentințe; a respins capătul de cerere privind

acordarea despăgubirilor pentru daunele materiale ca neîntemeiat.

Pentru a hotărî astfel,

Curtea a reținut că prin nepunerea în executare a sentinței civile nr. 1265 din

5 octombrie 2006, s-a produs reclamanților o vătămare în drepturile lor

legitime, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Referitor la capătul de

cerere privind acordarea despăgubirilor pentru lipsă de folosință asupra

terenului a cărui restituire s-a dispus prin echivalent, Curtea a apreciat că

suma solicitată de reclamanți, stabilită în urma efectuării unor expertize

evaluatorii extrajudiciare nu poate fi considerată ca reprezentând lipsă de

folosință, proba cu expertiza evaluatorie nefiind administrată în cadrul

prezentei cauze.

Împotriva sentinței

pronunțate de instanța de fond a declarat recurs pârâta Primăria Municipiului

București – prin Primarul General, criticând-o ca nelegală și neîntemeiată, întrucât

a fost pronunțată cu greșita aplicare a legii.

S-a motivat recursul pe două

excepții procesuale respectiv autoritatea de lucru judecat și inadmisibilitatea

acțiunii de fond.

Recursul este întemeiat și

va fi admis.

Examinând cererea de recurs,

actele dosarului și vis-à-vis de prevederile art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Referitor la excepția autorității

de lucru judecat; o cerere poate fi judecată o singură dată și nu poate fi combătută

printr-o altă hotărâre judecătorească astfel încât drepturile recunoscute

printr-o hotărâre irevocabilă să nu fie contrazise printr-o hotărâre ulterioară

dată într-un alt proces. Art. 1201 C. civ. prevede: „Este autoritate de lucru

judecat atunci când a doua cerere are același obiect, este întemeiată pe aceeași

cauză și este între același părți, făcută de ele și în contra lor, în aceeași

calitate”.

În speță, tripla identitate prevăzută

în mod expres de lege nu se regăsește, doar părțile sunt aceleași, obiectul și

cauza diferă în sentința nr. 1265/2006 definitivă și irevocabilă și sentința

aici recurată.

Așa fiind se constată că în

speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a se admite această

excepție.

Referitor la excepția

inadmisibilității acțiunii, Înalta Curte de Casație și Justiție reține

următoarele:

Prin sentința recurată,

instanța de contencios administrativ în temeiul art. 24 din Legea nr. 554/2004

a pronunțat o soluție în raport cu sentința civilă nr. 1265/2006 a Tribunalului

București, secția a III-a civilă rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 6918/2007 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală.

Art. 22 din Legea nr. 554/2004

precizează că hotărârile judecătorești definitive și irevocabile date potrivit

dispozițiilor acestei legi sunt titluri executorii.

Art. 24 din Legea nr. 554/2004

pe care se fondează prezenta acțiune, vorbește despre obligația executării la parag.

(3) menționându-se că aceste hotărâri definitive și irevocabile sunt pronunțate

de instanța de contencios administrativ.

În cauză hotărârea asupra

căreia în temeiul art. 24 al Legii nr. 554/2004 s-a pronunțat instanța fondului

este o hotărâre definitivă și irevocabilă dată de secția civilă.

Așa fiind se va admite

recursul declarat de Primăria Municipiului București prin Primarul General. Se

va modifica sentința atacată și se va respinge acțiunea reclamanților ca

inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Primăria Municipiului București

prin Primarul General împotriva sentinței nr. 359 din 3 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în

sensul că respinge acțiunea reclamanților ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 5 noiembrie 2009.