ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 306/2015

Decizia nr. 306/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 11 martie 2013, reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu Ministerul Mediului și Pădurilor - Direcția Generală AM POS Mediu, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună suspendarea executării titlului de creanță reprezentat de Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 02 octombrie 2012, emisă de Ministerul Mediului și Pădurilor, Direcția Generală AM POS Mediu, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în anularea acesteia.

Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 1809 din 4 iunie 2013 Curtea de Apel București a respins cererea de suspendare formulată de către reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor - Direcția Generală AM POS Mediu, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs

Împotriva Sentinței nr. 1809 din 4 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel a declarat recurs SC A. solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și pe cale de consecință suspendarea titlului de creanță reprezentat de Nota de Constatare a neregulilor și de stabilirea a corecțiilor financiare din 02 octombrie 2012, emisă de Ministerul Mediului și Pădurilor, Direcția Generală AM POS Mediu, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în anularea acesteia.

În motivarea recursului declarat se arată că sentința atacată este netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:

- un prim argument pentru demonstrarea existenței cazului bine justificat îl constituie aplicarea unui act normativ sancționator la acte încheiate anterior adoptării și intrării în vigoare a acestuia, contrar prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituția României, în sensul că legea nu retroactivează;

- referitor la condiția pagubei iminente se arată că paguba creată Companiei Apa Oradea, prin executarea acestui titlu de creanță vădit nelegal, este imposibil de reparat datorită lipsei fondurilor, instituția având interesul legitim al menținerii desfășurării normale a activității în cadrul contractului de finanțare din 18 aprilie 2011 și a contractului de servicii din 4 iulie 2011.

Derularea procedurii judiciare în fața instanței de recurs și analiza motivelor de casare

Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de filtrare a recursului prevăzută de art. 493 C. proc. civ., iar, prin încheierea din 19 noiembrie 2014, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. din 2010, Înalta Curte a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată pe fond la data de 29 ianuarie 2015.

Analizând criticile formulate de recurenta-reclamantă în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. din 2010, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.

Reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 prin care a solicitat suspendarea executării titlului de creanță reprezentat de Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 02 octombrie 2012, emisă de Ministerul Mediului și Pădurilor, Direcția Generală AM POS Mediu.

Conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate."

Înainte de a proceda la expunerea și analiza în concret atât a criticilor formulate de recurent, cât și a legalității și temeiniciei pronunțate de prima instanță, Înalta Curte constată că, prin Sentința civilă nr. 662 din 26 februarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a luat act de cererea de renunțare la judecata acțiunii privind anularea actului contestat în cauza de față, formulată de reclamanta SC A. SA.

În prezenta cauză, învestită fiind cu soluționarea unei cereri de suspendare a executării formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, prima instanță, prin hotărârea atacată, a dispus respingerea cererii de suspendare a executării actului administrativ.

Soluția pronunțată de instanța învestită cu acțiunea în anularea actului administrativ, conferă consistență concluziei că, în cauză, nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta eventual dispunerea, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004 și sub rezerva îndeplinirii cumulative a celor două condiții prevăzute de textul de lege, măsura provizorie a suspendării executării actelor a căror legalitate a fost constată pe calea acțiunii în anulare.

Or, constatarea faptului că nu este îndeplinită condiția referitoare la cazul bine justificat în sensul în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, face de prisos analiza condiției prevenirii unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege, atâta timp, așa cum s-a arătat anterior, pentru a fi dispusă măsura provizorie de suspendare a executării actului administrativ, este necesară îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.

Astfel, este de prisos a fi expuse și analizate în concret, prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile din recurs referitoare la cerințele necesar a fi îndeplinite, conform art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru a se aprecia cu privire la legalitatea și temeinicia hotărârii recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A. SA împotriva Sentinței nr. 1809 din 4 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 ianuarie 2015.

Procesat de GGC - NN