ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 746/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 4047 din 18 iunie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca fiind lipsită de obiect, acțiunea formulată de reclamanta SC C.A.O. SA, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor, Direcția Generală AM POS Mediu, prin care solicita anularea titlului de creanță comunicat în data de 30 septembrie 2011 și a notei de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor financiare comunicată din 30 septembrie 2011, emise de către pârât; de asemenea, instanța de judecată a respins, ca inadmisibilă, cererea reclamantei de suspendare a efectelor actelor administrative atacate, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: În ce privește cererea de suspendare, reclamanta nu a făcut dovada achitării cauțiunii, stabilită de instanță prin încheierea de ședința din 28 mai 2012, în cuantum de 1% din valoarea contestată, conform prevederilor art. 215 alin. (2) C. proc. civ.

În ce privește lipsa de obiect a cererii în anulare, se constată că prin decizia din 2 decembrie 2011 de soluționare a contestației formulate împotriva notei de constatare din 30 septembrie 2011, autoritatea pârâtă a admis contestația reclamantei și a desființat titlul de creanță contestat, dispunând emiterea unui nou titlu de creanță, cu respectarea considerentelor reținute în motivarea deciziei; prin urmare, reține prima instanță, cererea de chemare în judecată este lipsită de obiect, actul administrativ principal, a cărui anulare se solicită în cauză, respectiv nota de constatare din 30 septembrie 2011 fiind desființat, deja, ca urmare a admiterii contestației formulate de reclamantă. Împotriva sentinței pronunțate de prima instanță a declarat recurs reclamanta, exclusiv sub aspectul fondului cauzei, invocând prevederile art. 304 1 C. proc.

civ.; motivarea cererii de recurs reprezintă o reiterare a argumentelor invocate în fața primei instanțe cu privire la fondul cauzei, referitor la soluția de respingere a acțiunii ca lipsită de obiect fiind aduse exclusiv următoarele critici: contestația formulată împotriva notei de constatare din data de 30 septembrie 2011 a fost admisă numai sub aspect procedural, respectiv pentru lipsa solicitării punctului de vedere al petentei, desființarea primei note fiind una pur formală iar acțiunea, respinsă greșit ca lipsită de obiect, a fost formulată inclusiv împotriva deciziei din 2 decembrie 2011 de soluționare a contestației. Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Obiectul acțiunii formulate de reclamantă este, așa cum rezultă din conținutul acesteia, anularea titlului de creanță din data de 30 septembrie 2011 și a notei de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor financiare din 30 septembrie 2011, emise de către pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor, Direcția Generală AM POS Mediu. Aceste acte au fost desființate prin decizia din 2 decembrie 2011, emisă de aceeași autoritate. Așadar, la momentul introducerii acțiunii, 21 februarie 2012, actele administrative a căror anulare se solicită nu mai existau, fiind desființate printr-un alt act, de aceeași natură și forță juridică, neavând relevanță cauza desființării actelor, așa cum susține recurenta, ci consecința la care a condus această cauză, respectiv inexistența actelor.

Cum nu mai existau la data introducerii acțiunii în anulare, fiind desființate de autoritatea emitentă, actele contestate nu mai puteau fi supuse controlului judecătoresc iar instanța de judecată nu mai avea posibilitatea constatării nulității acestora, soluția respingerii acțiunii, ca rămasă fără obiect, fiind legală și temeinică.

Nu poate fi primită nici critica potrivit căreia soluția respingerii acțiunii ca lipsită de obiect este greșită, în raport cu obiectul acțiunii care, pretinde recurenta, ar fi vizat inclusiv decizia din 2 decembrie 2011 de soluționare a contestației, întrucât dovada acestei susțineri nu a fost făcută; dimpotrivă, așa cum s-a arătat mai sus, obiectul acțiunii, astfel cum este el formulat în conținutul cererii de chemare în judecată, îl constituie anularea și, respectiv, suspendarea executării titlului de creanță din data de 30 septembrie 2011 și a notei de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor financiare din 30 septembrie 2011. Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC C.A.O. SA împotriva sentinței nr. 4047 din 18 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 februarie 2014.