ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 746/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 4047 din 18 iunie 2012,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

respins, ca fiind lipsită de obiect, acțiunea formulată de reclamanta SC C.A.O.

SA, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor, Direcția

Generală AM POS Mediu, prin care solicita anularea titlului de creanță

comunicat în data de 30 septembrie 2011 și a notei de constatare a neregulilor

și stabilire a corecțiilor financiare comunicată din 30 septembrie 2011, emise

de către pârât; de asemenea, instanța de judecată a respins, ca inadmisibilă,

cererea reclamantei de suspendare a efectelor actelor administrative atacate,

până la soluționarea irevocabilă a acțiunii.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

În ce privește

cererea de suspendare, reclamanta nu a făcut dovada achitării cauțiunii,

stabilită de instanță prin încheierea de ședința din 28 mai 2012,

în cuantum de 1% din valoarea contestată, conform prevederilor art. 215 alin.

(2) C. proc. civ.

În ce privește lipsa de

obiect a cererii în anulare, se constată că prin decizia din 2 decembrie 2011 de

soluționare a contestației formulate împotriva notei de constatare din 30

septembrie 2011, autoritatea pârâtă a admis contestația reclamantei și a desființat

titlul de creanță contestat, dispunând emiterea unui nou titlu de creanță, cu respectarea

considerentelor reținute în motivarea deciziei; prin urmare, reține prima instanță,

cererea de chemare în judecată este lipsită de obiect, actul administrativ principal,

a cărui anulare se solicită în cauză, respectiv nota de constatare din 30

septembrie 2011 fiind desființat, deja, ca urmare a admiterii contestației formulate

de reclamantă.

Împotriva sentinței pronunțate

de prima instanță a declarat recurs reclamanta, exclusiv sub aspectul fondului cauzei,

invocând prevederile art. 304

1

C. proc. civ.; motivarea cererii de recurs

reprezintă o reiterare a argumentelor invocate în fața primei instanțe cu privire

la fondul cauzei, referitor la soluția de respingere a acțiunii ca lipsită de obiect

fiind aduse exclusiv următoarele critici: contestația formulată împotriva notei

de constatare din data de 30 septembrie 2011 a fost admisă numai sub aspect procedural,

respectiv pentru lipsa solicitării punctului de vedere al petentei, desființarea

primei note fiind una pur formală iar acțiunea, respinsă greșit ca lipsită de obiect,

a fost formulată inclusiv împotriva deciziei din 2 decembrie 2011 de soluționare

a contestației.

Examinând sentința atacată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum

și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în

continuare.

Obiectul acțiunii formulate

de reclamantă este, așa cum rezultă din conținutul acesteia, anularea titlului de

creanță din data de 30 septembrie 2011 și a notei de constatare a neregulilor și

stabilire a corecțiilor financiare din 30 septembrie 2011, emise de către pârâtul

Ministerul Mediului și Pădurilor, Direcția Generală AM POS Mediu.

Aceste acte au fost desființate

prin decizia din 2 decembrie 2011, emisă de aceeași autoritate.

Așadar, la momentul introducerii

acțiunii, 21 februarie 2012, actele administrative a căror anulare se solicită nu

mai existau, fiind desființate printr-un alt act, de aceeași natură și forță juridică,

neavând relevanță cauza desființării actelor, așa cum susține recurenta, ci consecința

la care a condus această cauză, respectiv inexistența actelor.

Cum nu mai existau la

data introducerii acțiunii în anulare, fiind desființate de autoritatea emitentă,

actele contestate nu mai puteau fi supuse controlului judecătoresc iar instanța

de judecată nu mai avea posibilitatea constatării nulității acestora, soluția respingerii

acțiunii, ca rămasă fără obiect, fiind legală și temeinică.

Nu poate fi primită nici

critica potrivit căreia soluția respingerii acțiunii ca lipsită de obiect este greșită,

în raport cu obiectul acțiunii care, pretinde recurenta, ar fi vizat inclusiv decizia

din 2 decembrie 2011 de soluționare a contestației, întrucât dovada acestei susțineri

nu a fost făcută; dimpotrivă, așa cum s-a arătat mai sus, obiectul acțiunii, astfel

cum este el formulat în conținutul cererii de chemare în judecată, îl constituie

anularea și, respectiv, suspendarea executării titlului de creanță din data de 30

septembrie 2011 și a notei de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor

financiare din 30 septembrie 2011.

Pentru considerentele

arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca

fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC C.A.O. SA împotriva sentinței nr. 4047 din 18 iunie 2012 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 18 februarie 2014.