ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2413/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2413/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanta SC C.A. SA, a
solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor -
Direcția Generală AM POS Mediu, anularea Deciziei de soluționare a contestației
nr. 136148 din 03 iulie 2012 emisă de Ministerul Mediului și Pădurilor -
Direcția Generală AM POS Mediu, anularea titlului de creanță denumit: „Notă de
constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare" emis la
data de 27 aprilie 2012 de către Direcția Generală AM POS Mediu și înregistrat
la autoritatea emitentă sub nr. 135515 din 27 aprilie 2012 și radierea din
Registrul debitorilor a titlului de creanță contestat.
Prin sentința civilă nr. 480 din 4 februarie
2013 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,
a admis excepția netimbrării acțiuni, invocată din oficiu, și a anulat acțiunea
reclamantei, ca netimbrată.
Împotriva hotărârii instanței de fond,
reclamanta SC C.A. SA, a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului recurenta arată
că din motive independente de voința sa, deși a fost transmis încă din data de 31
ianuarie 2013, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, plicul care
conținea dovada achitării taxei de timbru și timbrul judiciar, nu a ajuns la dosarul
cauzei până la primul termen de judecată stabilit pentru data de 4 februarie 2013.
Plicul a ajuns și a fost înregistrat la
instanța de fond abia la data de 7 februarie 2013 după cum rezultă din stampila
poștei aplicată pe plic, precum și din formularul de confirmare de primire.
La data de 4 februarie 2013, când a avut
loc primul termen de judecată, instanța de fond a ridicat din oficiu excepția netimbrării
acțiunii și a rămas în pronunțare cu privire la acest aspect.
În aceeași zi, 4 februarie 2013, observând
că plicul transmis nu a ajuns la dosar, recurenta a depus la dosarul cauzei, prin
serviciul de registratură al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, dovada plății taxei de timbru în original, împreună cu
timbrul judiciar.
Reclamanta mai arată că nu a solicitat
judecarea în lipsă a cauzei.
De asemenea, nici pârâtul, Ministerul Mediului
și Pădurilor -Direcția Generală AM POS Mediu nu a depus niciun act la dosar și nu
a solicitat judecarea în lipsă a cauzei.
Examinând cauza, în raport cu actele și
lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale
art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.
Pentru a ajunge la această soluție instanța
a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
În conformitate cu prevederile art. 3
lit. m) din Legea nr. 146/1997, cererea formulată de reclamant se timbrează prin
achitarea taxei judiciare de timbru și prin depunerea timbrului judiciar.
Aceste taxe se depun la dosarul cauzei,
în momentul înregistrării cererii sau până la primul termen de judecată, astfel
cum prevăd dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997.
De asemenea, potrivit dispozițiilor
art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară de timbru și timbrul
judiciar „neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează
cu anularea acțiunii sau a cererii".
Susținerile recurentei sunt întemeiate.
Din actele și lucrările dosarului rezultă,
fără putință de tăgadă, că reclamanta a depus dovada achitării taxei de timbru și
timbrul judiciar, în cuantumul datorat, în data de 31 ianuarie 2013, prin poștă,
însă aceasta a ajuns la dosarul cauzei după pronunțare, respectiv la 7 februarie
2013.
Față de această împrejurare, recurenta
a mai depus, în ziua pronunțării o altă taxă de timbru și timbrul judiciar în cuantumul
datorat.
Prin urmare, Înalta Curte constată că reclamanta
și-a îndeplinit obligația legală privind achitarea taxelor de timbru pentru cererea
formulată.
Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că
instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală pe care o va casa
cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare.
În rejudecare, instanța fondului va judeca
cauza ținând seama de toate motivele invocate de reclamantă în cererea sa.
În consecință, pentru considerentele arătate
și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va
fi admis, hotărârea atacată va fi casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la
aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta
SC C.A. SA împotriva sentinței civile nr. 480 din 4 februarie 2013 a Curții de Apel
București, secția a VIII-a, de contencios administrativ și fiscal.
Casează
sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată,
în ședință publică, astăzi 23 mai 2014.