ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 224/2016

Decizia nr. 224/2016

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin sentința civilă nr. 300 din 5 septembrie 2014, Curtea de Apel Craiova a admis cererea formulată de reclamanta A., formulată în contradictoriu cu pârâții B. și C. și a obligat pârâții să achite reclamantei suma de 1.306.174 lei, reprezentând contravaloare compensații pentru produsele pe care reclamanta nu le-a putut recolta datorită funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricții în recoltarea de masă lemnoasă, aferentă anului 2013, pentru o suprafață de 2407,43 ha, precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.500 lei.

Motivele de casare;

Împotriva soluției instanței de fond, au formulat recurs pârâții C. și B.

2.1. Recursul pârâtului C.;

Recurentul-pârât C. a solicitat casarea sentinței recurate și, pe cale de consecință, trimiterea cauzei spre rejudecare, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Ca un prim motiv de recurs, susține că, deși a invocat prin notele scrise depuse înaintea termenului din 5 septembrie 2014 când s-a soluționat acțiunea, excepția necompetenței materiale a Curții și Apel Craiova și excepția insuficientei timbrări a cererii, instanța de fond a omis a se pronunța asupra acestor excepții, încălcând astfel regulile de procedură.

Al doilea motiv de recurs este acela că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât intimata-reclamantă nu a făcut dovada îndeplinirii cerințelor prevăzute de actele normative incidente în speță, H.G. nr. 861/2009 și art. 97 din Legea nr. 46/2008 privind C. silvic și nici nu a dovedit în mod concret întinderea prejudiciului invocat. Acordarea compensațiilor pentru situația prevăzută de art. 97 alin. (1) lit. b) C. silvic este condiționată de primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat, operațiune concretizată prin Decizia nr. C(2012) 5166 final din 19 iulie 2012, dar și de publicarea hotărârii de Guvern pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control a ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanță comunitară Natura 2000.

În măsura în care au fost demarate procedurile în vederea aprobării normelor metodologice necesare, fiind redactată hotărârea de Guvern aflată în stadiul de proiect supus spre aprobare, nu se poate referi la o culpă a recurentului sau la o faptă ilicită a acestuia. Nu pot fi avizate și eliberate la plată sumele urmărite, în lipsa metodologiei. Trecând peste aceste aspecte, intimata reclamantă nici nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor necesare acordării despăgubirilor, conform deciziei Comisiei Europene și nici nu și-a probat pretențiile în mod temeinic. Or, ajutoarele de stat se acordă numai în măsura în care sunt întrunite condițiile cumulative cerute de lege.

Modul de calcul al sumelor acordate este nelegal, bazându-se pe normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 861/2009, care nu conțin dispoziții referitoare la situația prevăzută de art. 97 alin. (1) lit. b) C. silvic ci doar pentru situațiile reglementate de lit. a), c), d) și e) din cuprinsul aceluiași text de lege.

2.2. Recursul pârâtului B.;

Recurentul-pârât B. a solicitat casarea hotărârii recurate, invocând art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciind că instanța în mod greșit a respins excepția lipsei calității sale procesuale pasive și excepția prematurității acțiunii.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, a citat dispozițiile art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 96/2012 modificat prin pct. 3 din Legea nr. 71/2013 și ale art. 6 alin. (2), alin. (3) și alin. (4) din Hotărârea nr. 428/2013 privind organizarea și funcționarea C., precum și pentru modificarea și completarea H.G. nr. 48/2013 privind organizarea și funcționarea B. și Schimbărilor Climatice, potrivit cărora C. este o entitate juridică distinctă, cu personalitate proprie și buget propriu, acesta având calitate procesuală pasivă în cauză.

A mai arătat că instanța de fond a reținut greșit faptul că formele de sprijin acordate proprietarilor de terenuri cu vegetație forestieră după data de 01 ianuarie 2010 sunt condiționate doar de primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene, respingând excepția prematurității acțiunii, pentru că acestea sunt condiționate atât de primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene, cât și de publicarea H.G. pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control a ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamante de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanță comunitară Natura 2000 în M. Of. al României, hotărâre care nu a fost publicată până în prezent.

De asemenea, potrivit art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 și art. 1 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 861/2009, acordarea compensațiilor ar fi trebuit precedată de propunerea în acest sens din partea structurii teritoriale de specialitate, însă G. Râmnicu-Vâlcea a refuzat să avizeze decontul justificativ transmis de H. Râmnicu-Vâlcea, astfel că între C. și reclamantă nu s-a creat un raport obligațional. Intimata-reclamantă nu a depus niciodată documentația necesară pentru acordarea compensațiilor, neputând susține că are o creanță certă, lichidă și exigibilă, sumele solicitate fiind rezultatul unei evaluări subiective.

3 .Apărările intimatei;

Intimata reclamantă A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea hotărârii primei instanțe ca legală și temeinică, arătând că prima instanță s-a pronunțat implicit și explicit asupra excepțiilor privitoare la necompetența materială și netimbrare, soluționându-le corect față de natura de contencios administrativ a litigiului de față.

Cât privește motivele de recurs care se referă la fondul cererii invocă jurisprudența Înaltei Curții de Casație și Justiție în cauze similare (Decizia nr. 6167/2013, Decizia nr. 2980/2014, Decizia nr. 409/2014) și arată că există baza legală pentru acordarea despăgubirilor pretinse, având în vedere și decizia Comisiei Europene de aprobare a plății acestor compensații, modul de calcul fiind cel prevăzut de H.G. nr. 861/2009. Decizia Comisiei Europene nu condiționează acordarea despăgubirilor de apariția unui nou act normativ, respectiv de adoptarea unei hotărâri de guvern care să aprobe norme metodologice pentru acordarea acestor despăgubiri.

Intimata arată și că îndeplinește condițiile cerute de lege pentru plata compensațiilor, depunând întreaga documentație solicitată și care privește dovada dreptului de proprietate pentru suprafețele de pădure pentru care a solicitat despăgubiri, dovada încheierii contractului de pază cu D., dovada existenței amenajamentelor silvice care justifică clasificarea în categorie de funcție de protecție T1 și T2, dovada că suprafețele forestiere pe care le are în proprietate fac parte în totalitate din rețeaua Natura 2000.

Cât privește calitatea procesuală pasivă a B., acesta este ordonatorul principal d e credite, activitatea Departamentului fiind finanțată prin intermediul bugetului B., aspecte care îl legitimează procesual pasiv pe acest pârât.

4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru;

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 24 iunie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Recurenții pârâți nu au depus punct de vedere la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului, însă intimata reclamantă a depus punct de vedere, solicitând respingerea recursului ca vădit nefondat, apreciind că deși recursul îndeplinește, în principiu, condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 486-489 C. proc. civ., completul de filtru urmează să facă aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ., iar în subsidiar, a art. 493 alin. (6) C. proc. civ. Pe fondul recursurilor, a apreciat că nu pot fi primite motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. invocate de C. cât și motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocate de B.

Prin Încheierea din data de 4 noiembrie 2015 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererile de recurs îndeplinesc condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursurile formulate ca fiind admisibile în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursurilor.

Înalta Curte a constatat că, în conformitate cu art. 3 din H.G. nr. 38/2015, E. se substituie în toate drepturile și obligațiile decurgând din toate actele normative, contractele, convențiile, înțelegerile, protocoalele, memorandumurile și acordurile, precum și în toate litigiile în care fostul B. și C. sunt părți.

Pe cale de consecință, calitatea de recurent în cauză o are E.

4.2. Cu privire la fondul recursurilor. Soluția instanței de recurs.

4.2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Cât privește motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., referitoare la omisiunea primei instanțe de a se pronunța asupra excepțiilor de procedură invocate de pârâtul C., Înalta Curte le constată nefondate.

Astfel, cât privește necompetența materială, prima instanță, conform considerentelor din partea introductivă a sentinței atacate, și-a verificat competența de soluționare a cererii, în conformitate cu dispozițiile art. 139 alin. (1) C. proc. civ., stabilind că îi revine competența materială de soluționare a cererii în temeiul dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Pârâtul a invocat excepția necompetenței materiale, apreciind că raportul juridic supus judecății este unul de drept civil iar nu de drept administrativ. Soluția primei instanțe cu privire la competență este corectă, cererea de chemare în judecată referindu-se la un raport de drept administrativ, respectiv la refuzul pârâților de a soluționa cererea administrativă a reclamantei de acordare a compensațiilor, solicitate în temeiul art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2009.

Pârâtul a invocat și excepția insuficientei timbrări a cererii, raportându-se la același argument referitor la calificarea raportului juridic dedus judecății ca fiind unul de drept civil iar nu unul de drept administrativ. Din aceeași parte introductivă a sentinței atacate rezultă că prima instanță a pus în discuția părților excepția insuficientei timbrări a cereri, omițând însă se pronunțe explicit asupra ei. Implicit, analizând fondul cauzei, rezultă că a apreciat și această excepție ca nefondată. Soluția implicită dată excepției este corectă, cererea fiind timbrată conform prevederilor art. 16 din O.U.G. nr. 80/2013 care se referă la materia contenciosului administrativ și nefiind incidente dispozițiile invocate de pârât, respectiv art. 3 C. alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 care se referă la timbrarea la valoare a cererilor de drept comun.

În concluzie nu poate fi reținută o încălcare de către prima instanță a regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, în sensul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Cât privește motivele de recurs referitoare la lipsa calității procesuale pasive a fostului B., Înalta Curte apreciază că analiza lui nu se mai impune având în vedere că, în conformitate cu prevederile H.G. nr. 38/2015, calitatea procesuală a Departamentului a fost preluată de B. pârât.

Celelalte motive de recurs privesc fondul cererii și se subsumează dispozițiilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ. Aceste motive de recurs sunt fondate întrucât prin Decizia nr. 36 din 23 noiembrie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că, pentru acordarea compensațiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind C. silvic, republicată, și de art. 4 lit. s) pct. 4 din O.G. nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 74/2010, cu modificările și completările ulterioare, după data de 1 ianuarie 2010, trebuie să existe decizia favorabilă a Comisiei Europene privind ajutorul de stat și să fie adoptate normele metodologice ulterioare, în condițiile art. 5 din O.G. nr. 14/2010.

Or, absența normelor metodologice anterior menționate a fost motivul refuzului de plată a compensațiilor, în speță.

Așa cum s-a reținut în considerentele deciziei Înaltei Curții de Casație și Justiție anterior menționate - hotărâre prealabilă pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, pronunțată în condițiile art. 521 C. proc. civ., plata compensațiilor este condiționată de adoptarea normelor metodologice, contrar celor reținute de către prima instanță.

În concordanță cu considerentele Deciziei nr. 36/2015 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, Înalta Curte reține că măsurile de compensare, sub forma ajutorului de stat, stabilite prin dispozițiile art. 97 alin. (1) lit. b) C. silvic, au ca obiectiv acoperirea costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanță comunitară Natura 2000.

Prin H.G. nr. 861/2009 au fost aprobate Normele metodologice de acordare, utilizare și control al sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și a celui proprietate publică și privată a unităților administrativ-teritoriale.

F. a comunicat Comisiei Europene, în anul 2007, măsurile de sprijin existente în domeniul agriculturii, dezvoltării rurale, precum și cele aplicabile în sectorul forestier, prevăzute în H.G. nr. 1.071/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru acordarea, utilizarea și controlul sumelor destinate proprietarilor de păduri pentru gestionarea durabilă a acestora (care a fost abrogată prin H.G. nr. 861/2009).

Până la data de 31 decembrie 2009 nu s-a pus problema conformării măsurilor de ajutor de stat aflate în discuție cu legislația europeană, în acest sens fiind prevederile anexei nr. V pct. 3 "Agricultura" lit. (b) din Tratatul privind aderarea Bulgariei și României la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr. 157/2005, potrivit cărora ajutoarele acordate înainte de data aderării sunt calificate ca "ajutoare existente", în înțelesul art. 3 - 168 alin. (1) din Tratatul de instituire a unei Constituții pentru Europa, "până la sfârșitul celui de-al treilea an de la data aderării".

Acest aspect a fost recunoscut atât în practica administrativă a instituțiilor publice cu competențe în domeniu, cât și în jurisprudența instanțelor de contencios administrativ.

Prin urmare, Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 861/2009 se înscriu în cadrul de reglementare al "ajutoarelor de stat existente" până la sfârșitul anului 2009.

Acordarea tuturor formelor de sprijin prevăzute de legislația națională se poate face, începând cu data de 1 ianuarie 2010, în baza alocațiilor bugetare, după parcurgerea procedurii de notificare a schemelor de ajutor de stat, conform Liniilor directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol și forestier 2007-2013 (publicate în Jurnalul Oficial al Comunității Europene, seria C, nr. 319 din 27 decembrie 2006), și adoptarea cadrului normativ intern pentru punerea în aplicare a acestora.

Astfel, în baza prevederilor art. 176 din Liniile directoare, "Comisia va declara compatibile cu art. 87 alin. (3) lit. c) din Tratat ajutoarele de stat destinate împăduririi terenurilor agricole sau neagricole, instituirii de sisteme agroforestiere pe terenurile agricole, plăților Natura 2000 (...), dacă îndeplinesc condițiile enunțate la art. 43-49 din Regulamentul (Comisia Europeană) nr. 1.698/2005 și nu depășesc intensitatea maximă prevăzută la articolele menționate."

Pe aspectul analizat, pentru perioada de referință (2010-2013), prezintă relevanță dispozițiile art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 117/2006 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 137/2007, potrivit cărora "ajutorul de stat nou, supus obligației de notificare, nu poate fi acordat decât după autorizarea acestuia de către Comisia Europeană sau după ce acesta este considerat a fi fost autorizat."

De asemenea, art. 6 alin. (2) din H.G. nr. 861/2009 stabilește în mod explicit faptul că "toate formele de sprijin prevăzute în Legea nr. 46/2008, cu modificările și completările ulterioare, vor fi continuate după data de 1 ianuarie 2010 numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat."

Prin O.G. nr. 14/2010 a fost stabilit cadrul juridic privind condițiile generale pentru acordarea ajutoarelor de stat în agricultură, în conformitate cu Liniile directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol și forestier 2007-2013. În concret, prin art. 4 lit. s) pct. 4 din acest act normativ se conferă Guvernului competența de a acorda forme de ajutor de stat pentru activitățile de dezvoltare rurală, respectiv pentru plățile Natura 2000.

În continuare, prin art. 5 din O.G. nr. 14/2010 se menționează faptul că "normele metodologice privind modul de acordare a ajutoarelor de stat prevăzute la art. 4 se aprobă prin hotărâri ale Guvernului, cu respectarea prevederilor comunitare și naționale în domeniul ajutorului de stat, și reglementează scopul, obiectivul, durata, cuantumul ajutorului exprimat ca procent din cheltuiala eligibilă și valoare în lei, fluxurile financiare pentru acordarea ajutoarelor de stat, criteriile de eligibilitate, procedurile de implementare, supraveghere și control."

Așadar, se poate observa că normele metodologice ce urmează a fi adoptate de către legiuitorul delegat au un rol determinant în individualizarea dreptului la compensații al beneficiarului, în condițiile în care au ca obiect de reglementare atât modul de calcul, cât și criteriile de eligibilitate, procedurile de supraveghere și control.

În baza celor două dispoziții normative anterior enunțate a fost elaborat proiectul de hotărâre a Guvernului privind Normele metodologice de acordare, utilizare și control al ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanță comunitară Natura 2000, și a fost concepută schema de ajutor de stat pentru acordarea acestor compensații.

Reprezentanța Permanentă a României pe lângă Uniunea Europeană a notificat Comisiei Europene schema de ajutor de stat, în conformitate cu prevederile art. 108 alin. (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Prin Decizia nr. C (2012) 5.166 final din data de 19 iulie 2012 (denumită în continuare decizia Comisiei Europene), Comisia Europeană a avizat favorabil schema de ajutor de stat prezentată în proiectul de hotărâre a Guvernului anterior arătat, apreciind că ajutoarele prevăzute în cadrul acesteia sunt compatibile cu piața internă.

Relevante în acest sens sunt dispozițiile pct. 5 din decizia Comisiei Europene în care se arată că "temeiul juridic al schemei este proiectul de hotărâre a Guvernului de aprobare a normelor metodologice pentru acordarea de ajutoare de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice și a costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor."

La pct. 6 din decizia Comisiei Europene se precizează cuantumul ajutorului compensatoriu, elementele formulei de calcul, cu referire la datele extrase din lucrarea "Statistica activităților din silvicultură în 2010", iar la pct. 7 din decizie se menționează că ajutorul se aplică suprafețelor forestiere cu funcție de protecție de tip T1 sau T2 situate în întregime în zona Natura 2000.

Semnificative pe aspectul analizat sunt prevederile pct. 11 din decizia Comisiei Europene în care se precizează faptul că "schema, care va expira la data de 31 decembrie 2013, nu va intra în vigoare decât după ce va fi aprobată de Comisie și publicată în M. Of. al României (…)."

Ca atare, schema de ajutor de stat, având ca temei legal proiectul de hotărâre a Guvernului de aprobare a normelor metodologice, avizată favorabil prin decizia Comisiei Europene, nu poate produce efecte juridice decât după adoptarea acestui act normativ intern.

În raport cu cele anterior prezentate se apreciază că nu poate fi primită teza potrivit căreia, după intrarea în vigoare a O.G. nr. 14/2010, Normele metodologice adoptate prin H.G. nr. 861/2009 continuă să producă efecte juridice, reglementând metodologia de calcul al compensațiilor cuvenite proprietarilor de suprafețe forestiere cu funcție de protecție de tip T1 sau T2 și care nu pot recolta masa lemnoasă de pe acestea.

Însă, se constată faptul că procedura internă necesară acordării ajutoarelor de stat vizate de Decizia Comisiei Europene nu a fost finalizată, în condițiile în care nu a fost adoptată și publicată în M. Of. al României H.G. pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control al ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanță comunitară Natura 2000.

Ca atare, în prezent nu există baza legală pentru acordarea compensațiilor, în lipsa hotărârii Guvernului cu obiectul de reglementare mai sus arătat.

Argumentația prezentată este în deplină consonanță cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene care, prin Decizia din data de 20 noiembrie 2008, pronunțată în Cauza C-18/08 Foselev Sud-Quest SARL contra Administration des douanes et droits indirects, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare, a statuat următoarele: "Decizia 2005/449/CE a Comisiei din 20 iunie 2005 privind o cerere de scutire de taxa pe vehiculele cu motor introdusă de Franța în temeiul art. 6 alin. (2) lit. b) din Directiva nr. 1999/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului de aplicare a taxelor la vehiculele grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri nu poate fi invocată de un particular în raporturile cu Republica Franceză, destinatară a acestei decizii, în scopul de a beneficia de scutirea autorizată prin decizia menționată începând de la momentul notificării sau al publicării acesteia."

În altă ordine de idei este real faptul că situația juridică determinată de neîndeplinirea acestei condiții suspensive, respectiv adoptarea hotărârii Guvernului aflate în discuție, este aptă să lezeze dreptul la compensații pe care îl au proprietarii suprafețelor forestiere cu funcție de protecție de tip T1 sau T2 situate în siturile de importanță comunitară Natura 2000, însă, pentru aceasta există un alt remediu judiciar.

4.2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., republicat, și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursurile, va casa sentința de fond și, rejudecând, va respinge cererea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul E. împotriva sentinței nr. 300 din 5 septembrie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Admite recursul declarat de E. - C. împotriva aceleiași sentințe.

Casează sentința de fond și rejudecând:

Respinge acțiunea, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2016.